Mare brânză

Susa foto Strângi din dinții cheii franceze a subconștientului și, aparent inconștient, te trezești amorf, înconjurat de nimbul aburilor propriei transpirații evaporate. Ce, credeai că poți profita de ubicuitatea Lui și, special crezându-te, poți sta întins pe calea ferată și acceleratul fără destinație precisă nu-ți va strivi orgoliul inexorabil de sub carnea slabă, dar plină de grăsimi? Judecata celor din jur îți provoacă silă, ai putea regurcita ciuma măruntaielor frustrării, dar coloana de mercur a societății civilizate, din care faci parte, apasă prea tare pe umerii limbii înfometate de apartenență la juriul colectiv, cel avid după...

Mai mult »

Regie, actori și lumânări

Sursa foto Vom ajunge să ne bucurăm când cauzele prăbușirii unui avion sunt reprezentate de erori de pilotaj/hibe de construcție/condiții meteo incompatibile cu zborul/Dumnezeu/Scaraoschi etc. Ce s-a întâmplat cu acea cursă comercială, ținta unei rachete lansate de pe sol rusesc (pentru că așa și e!), aparținând companiei aeriene responsabile pentru dispariția subită a unei alte curse cu civili, este mai puțin șocant decât ce se întâmplă în fâșia Gaza, spre exemplu, dar cu repercusiuni egale: moartea unor oameni nevinovați. Indiferent de ce parte a Globului vorbim, de numărul victimelor sau de gravitatea evenimentelor tragice, cineva, un outsider,...

Mai mult »

Discurs închinat prietenei noastre

Sursa foto A fost cea mai populară; i-a ajutat pe toţi, mai mult sau mai puţin. A jucat rolul unei utopii cam toată viaţa şi a insuflat exuberanţă tuturor celor pe care i-a atins. Aş putea spune că şi-a dedicat cu osârdie toată fiinţa ei celorlalţi. Nu ştiu dacă altcineva din anturajul tău ar putea să-i depăşească influenţa asupra ta, asupra mea, asupra tuturor. Pot să afirm cu vehemenţă că un prieten mai încurajator ca cea despre care vorbesc nu ai avut. Cât a trăit, a avut o sete nebună de expansiune. Şi-a hrănit rădăcinile cu naivitatea/disperarea/neputinţa celor care i s-au destăinuit sub cele mai intime aspecte. Ani buni a fost pălmuită...

Mai mult »

Scrisorile de dragoste şi câinii nedomesticiţi

Sursa foto A fost odată Scufiţa Roşie. Lupul cel şiret a răpit-o. End of story. Când am auzit poveşti prăfuite din era scrisorilor, m-am uitat la noi, tinerii de azi. Avem acces la Facebook, Twitter, WhatsApp, BBM, Gmail, Yahoo, Snapchat (!), Google +... De oriunde, chiar şi din WC, incinta-gazdă a atâtor poze decente cu iubite ce se dau la lupi. Revin la vremurile apuse, când tânărul îndrăgostit pleca încrezător în armată, lăsându-şi iubita înflăcărată acasă, visătoare la permisiile soldatului cu inimă de ciocolată. El şi ea nu ştiau de emoticoane, de offline messagges, de buzz, de poke. Ei îşi expediau toată dragostea prin Poşta Română,...

Mai mult »

Un sfert de veac în pielea unei reptile

25 de ani fără „te iubesc”. Cum să încep? Nu am spus nimănui niciodată cele două cuvinte, nici în glumă, nici în serios. Mi-a luat un sfert de veac să ating performanţa asta. Şi am iubit. Nu scriu asta pentru că sunt îngrijorat, ci pentru că nu-s îngrijorat! Eu sunt carapacea unei ţestoase. Sub ea se află teama de a sta întins pe plaja nudiştilor (probabil). Am nenumărate exemple în care mărturisirea asta (mă refer la cea sinceră) a distrus carapacea celui/celei ce a avut curajul să rămână cu chiloţii-n vine şi maioul atârnat de un baobab. Receptorul s-a grăbit să arate lumii cum emiţătorul cifrului la propriu-i seif aleargă voios şi dezbrăcat...

Mai mult »