Voma lumii şi terciul de barabule

Sursa foto

L-am neglijat, este? La blog mă refer. Oricum nu am nicio idee despre ce urmează să scriu. Aşadar, să purcedem. Cel mai mare handicap al omenirii e caracterul famelic al autodistrugerii, şi nu autodistrugerea-n sine. Umanitatea e asemeni unei filoxere, dar din acelea avide după putere, după puterea de a distruge cât mai multe rădăcini şi frunze, până când nu mai ai din ce face vin.

Aş aduce-n discuţie şi câteva versete din Biblie care atestă ce spun şi, mai ales, ce vedem, dar, din cecitate religioasă voită (dacă-mi permiteţi), nu voi apela acum la cele sfinte. De la Iuda-ncoace, venalitatea e o trăsătură de caracter aproape egal dispersată în perioadele istorice, iar litaniile celor oneşti sunt găleţi (la 10 litri) de apă aruncate-n disperare pe nisipurile deşerturilor.

Aş fi nebun să afirm că Einstein, Oppenheimer sau Fermi au amplificat fisiunea şi fuziunea omului, generic vorbind. Războaiele, cruciadele, inchiziţia şi lagărele naziste, comuniste, anglo-franco-americano-carcinoide (!), defrişările, braconajul, urbanizarea... Am obosit. Toate cele enumerate şi alte mii de astfel de „acţiuni benevole” dau de mâncare cu polonicul autodistrugerii. Filmele SF, a căror acţiune e plasată în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat, arată mereu o planetă stearpă, oameni degradaţi, oraşe în ruină. Aştia de le fac ştiu foarte bine că „SF stands for future reality”, ca s-o spun aşa. Dezvoltare durabilă pe dracu’!

Când unui bebe îi dai cartofi pisaţi până când crezi tu (ca părinte) că s-a săturat, cel mic vomită, asta pentru că el nu leagă două cuvinte, deci nu-şi poate exprima pe-nţelesul adultului saţietatea. Lumea noastră e bebeluşul. Cartofii pisaţi îs banii. De fapt, terciul de barabule e conglomeratul acţiunilor şi măsurilor financiare, psihologice, economice, sociale, politice, religioase (bagă, bagă) ce îndeasă gura maselor întru obţinerea banilor. Cine e părintele? Hehe... Wall Street-ul, masoneria, corporaţiile ce-ar putea cumpăra toată Africa, Scaraoschi, ăla, aia, ăia.

Voma lumii va fi funestă. Toată regurgitarea Pământului va scoate bancnote pe jumătate digerate, radiaţii ionizante, sânge sintetizat, ură, morţi, vii, teism, păgânism, macete, pietre, 9mm şi chiar pe Iehova, Dumnezeu, Allah, Buddha... Am obosit.

De ce am scris asta acum? Nu ştiu. Aş fi scris-o vreodată? Ştiu: da. Lumea nu ştie să danseze, dar are săbii. Confucius a spus asta; are dreptate: „Never give a sword to a man who can’t dance.”

Mai mult »

Tu şi ei

O ştii p-aia cu „Atunci când o superi pe iubita ta, altu’ o face să zâmbească etc...”? Hai să-ţi prezint eu ceva de peste 50 de grade (concentraţie alcool). Au fost alegeri parlamentare, s-a votat, USL a câştigat, ARD a câştigat, PPDD a câştigat, UDMR a câştigat. Noi ce-am câştigat?


1. Când tu ai mers la vot cu cilindrul revolverului plin de praf de speranţă, ei divizau furtul aproape frăţeşte.

2. Când tu ai fost mulţumit de rezultatele alegerilor, ei au anunţat că vor mări taxele şi impozitele.

3. Când România a lăcrimat de bucurie, ei au rânjit şi au promis că salariile nu vor creşte.

4. Când tu te zbăteai să extragi ultima picătură de sevă monetară pentru a-ţi plăti rata la bancă, ei erau protagoniştii unui jaf de zeci de milioane de euro.

5. Când ATM-ul expira aer comprimat, contul lor inspira mangoţi.

6. Când 500 şi ceva de oameni decid pentru noi, milioane istovesc pentru ei.

7. Când tu te rogi să primeşti aprobarea la programul „Prima Casă” şi nu primeşti decât un răspuns negativ, ei îşi mai adjudecă un apartament pe la Mamaia.

8. Când bâtrânii şi copiii rămân prizonierii zăpezii, ei administrează conturilor lor antivomitive fără prescripţie medicală, căci preţul deszăpezirii/km este prea mare pentru stomacul contractat al băncii.

9. Când îi cumperi copilului tău o crenguţă, deoarece bani de-un brad nu ai, ei schiază semeţi prin pădurile staţiunilor de renume din ţară/străinătate.

10. Când tu îţi ştrangulezi orice formă de mânie, ei îşi violează bunul simţ şi nu primesc pedeapsa cu închisolarea, ci... aplauze.

Sursa foto

Mai mult »

Întrebări lugubre

Sursa foto

Una scurtă de luni.

1. Care sunt şansele ca un amărât ce se trezeşte peste noapte cu o sumă mare de bani în cont (mă gândesc la 7 cifre... în euro), să devină din nou pârlit în foarte scurt timp?

2. De ce Felix Baumgartner nu a strigat „Geronimooooo” (ca-n „Johnny English”) când a sărit de la 39000 de metri?

3. Dacă tot am văzut stenogramele lui Blejnar, „naşul din sufletul nostru” chiar a cununat/botezat pe cineva?

4. „Am stat în comă timp de un an. După 367 de zile în beznă, la radioul din camera de spital s-a difuzat o piesă de-a lui Justin Bieber. Minunea s-a produs: m-am trezit! Să sting tranzistorul...” Are JB puteri supranaturale?

5. Există tipologii în lumea oamenilor: rechini, delfini, reptile (!), lei... Ce lighioană s-ar potrivi neamului românesc?

Mai mult »

Oltchim n-a fost DDizat

Sursa foto

Privatizarea Oltchimului a reprezentat începutul telenovelei în care domnul DD va fi Jose Armando-ul poporului! Circ ce s-a lăsat cu saci de bani, mahalagism politic şi cu un deznodământ ce-i valabil numai în reperele legalităţii.

Deznodământul acesta e de fapt intriga: „Elodia – fantoma în carne şi oase” va fi un „Sunset Beach” (ştiţi serialul ăla? :) ) pe lângă „Ciocoii vechi şi DD” („Tânăr şi neliniştit” – veşnicul serial american).

Ni s-a demomonstrat încă o dată că România este ţara tuturor posibilităţilor (nu Statele Unite ale Americii). Aici, la noi, banii din pomană nu-s primiţi (1), iar licitaţiile sunt câştigate de oameni care mint frumos (2). Chiar nu cred că Dan Diaconescu ar fi avut banii (nu ăia din pungi, ci ăia 45 de milioane de euro) necesari achiziţionării pachetului majoritar de acţiuni, dar nu ştiu cum a reuşit să ajungă până aici.

De fapt, ştiu: prin minciună. Dar cum a luat aceasta haine de adevăr? Pot să particip şi eu la licitaţii ale statului (am 100 de milioane de euro, în lingouri de praf)? Un lucru-i cert: DD şi OTV vor avea materii prime jurnalistice pentru a elabora un scenariu pentru noul serial.

Un alt lucru-i incert: viitorul Oltchim şi al miilor de angajaţi. Capete trebuie să cadă, fie că va fi salvat combinatul sau nu. Aştept cu nerăbdare licitaţia următoare, cea în care Gigi Becali va ieşi învingător!!! Cum am scris şi pe Twitter, patronul Stelei va fi mai cizelat: aduce banii în serviete, nu saci menajeri :)

Mai mult »

Inspiraţia

Sursa foto

Inspiraţia – acea boabă de imaginaţie spontană pe care o vrem cu toţii în buzunoarele noastre. E mai mult o chestie extrinsecă decât intrinsecă, atunci când vine vorba de semănarea unei idei în minţile noastre.

Mediul extern este, în cele mai multe cazuri, factorul stimulator. Poţi să fii inspirat de un pom, persoană, vreme... Dacă nu ai reflecţie, sfatul meu este să schimbi ceva la environment-ul (pfoaai, ce cuvânt! :) ) de moment. La mine, pornirea imaginativă îşi colectează seva din România, România cea agitată, pârlită, plină de oameni săraci, bogaţi, parveniţi...

Nu am nevoie de natură (deocamdată), sesiuni de yoga (niciodată) sau alte surse mult mai neortodoxe. E suficient să-mi arunc privirea (cea periferică e de ajuns) spre ţara asta şi, instantaneu, am ţâşpe mii de subiecte de dezbătut, descusut, cârpit. În ultima vreme şi climatul din reţelele sociale îmi oferă destul material de disecţie onlainistică.

Nu spuneţi că n-aveţi inspiraţie. Spuneţi că nu vă aflaţi unde trebuie  Sau că nu vedeţi ce trebuie, sau că nu citiţi ce trebuie. Încă ceva! Alcoolul inspiră! Eu am ditamai train of thoughts-ul (iar apelez la americanisme)când beau bere (off the record: şi flirtul e mai eficient; nu cred că numai mie mi se întâmplă asta :D)

Entuziasm în gândire e mereu, doar că tre’ să-l culegi de unde trebuie. Eu doar ce am avut ideea să scriu despre asta: am fost inspirat să scriu despre inspiraţie. Ah, uitam! O bună sursă e reprezentată (în particular) de scena politică românească. Se pot face blockbustere şi best sellere din bogăţia acestui mediu ostil :)

Mai mult »