Arta persuasiunii

Sursa foto

Incepând de la a-ţi convinge mama să-ţi dea ţâţă (ueaaaa, ueaaa =)) ), până la a-ţi convinge sinele că tre' să apari la altar (nu în postura de faţă bisericească, nici de cavaler/domnişoară de onoare, nici de nun/ă...), lupta de exercitare a persuasiunii se lasă cu folosirea unor instrumente sofisticate (sau rudimentare). Ce "arme" poţi folosi? Să luăm câteva situaţiuni :)

1. Vrei să vinzi un pix: "Are pasta cu gel, ce facilitează scrierea pe orice fel de hârtie; nu curge, asemeni stilourilor şi altor pixuri şi are capac, element ce impiedică murdărirea buzunarelor pe interior când este introdus în acestea. Este confecţionat din plastic cu suprafaţa abrazivă, ce asigură o mai bună priză a acestuia în mână, chiar şi după lungi sesiuni neîntrerupte de utilizare. Avem cu gel negru, albastru, roşu şi verde. Un alt avantaj este reprezentat de durata de utilizare prelungită, pasta tradiţională epuizându-se cu mult înaintea gelului...Blah, blah, blah" Aici te foloseşti de caracteristicile produsului (mai bune/mai rele, dar le aplici un "umph", ce crezi că ar capta atenţia clientului).

2. Vrei să ieşi cu o fată la un suc/whatever (convorbire telefonică): " - S-a deschis un pub nou pe blvd. XXX (nu cred că are nume cu conotaţii pornografice, dar e mai de impact apariţia incognito a acestuia în postare, este? :)) ) şi mi-a recomandat cineva să le gust ceaiul "Saccharo aqua cum sale"... Nu-s obişnuit să stau singur c-o ceaşcă-n faţă. Mergem? - (stă pe gânduri, respiră a năduf; parcă s-a plictisit de aceleaşi ieşeli tipice) Nu ştiu ce să zic... - Promit că nu comand doar un ceai cu două paie, doar pentru a avea motiv să mă apropii de tine; prea aş da în hărţuială :)) Promit că o să te ascult vorbind numai despre tine, fără să mă concentrez la băşicile din "apa îndulcită cu sare", în speranţa că voi distinge o formă ciudată :)) Glumesc. Nu mă voi preface c-am mai găsit o băutură interesantă pe care aş/am vrea s-o încerc/încercăm, numai pentru a te mai ţine vreme de câteva minute ţintuită în scaunul tapiţat :) - (fata râde tare, încât îndepărtezi un pic telefonu' de la ureche) Bineee! Mergem!" Aici persuasiunea apelează la un pic de umor, izvorât din adevăruri ce stau ascunse sub stânci, dar pe care le spargi cu barosul şi eşti pregătit să culegi roadele, când le vei crăpa.

3. Vrei să convingi pe cineva că poate face un lucru, aparent greu pentru ţinta persuasiunii tale: "Frate, deci eu zic să trimiţi demo-ul la casa de discuri. Eşti talentat şi ar fi o mare pierdere pentru orice label dacă nu te-ar asculta măcar. - Nu ştiu, mă... Asta spui tu, că-mi eşti prieten, dar realitatea-i alta. - Mai ţii minte când am fost la karaoke la XoXo (iar incognito :) )? - Da :)) Când ai ignorat versurile de pe ecran şi ai cântat "Incomplete" pe melodia piesei "Frumoasa mea", doar ca s-o impresionezi pe Dalia :)) - Ei, ai văzut ce reacţie a avut publicul când ai intervenit? A trecut de la "huoo" şi râsete zgomotoase "apreciative", la aplauze şi "wow"-uri :) La câte seri de karaoke am mai fost? - Multe mă, multe! - La câte din ele a râs lumea de tine? - La niciuna... - Te rog, ai încredere-n mine şi-n aplauzele ălora şi fă pasul spre pro. - Cred că-ţi doreşti mai mult decât mine să ajungă cd-ul ăla pe masa unei case de discuri... O să-l trimit. Mulţumesc pentru susţinere :)" Experienţele relevante din trecutul comun au facilitat sarcina de convingere a prietenului talentat, punerea-n balanţă a prestaţiei tale cu cea a amicului fiind determinantă :)

Indiferent de circumstanţe, arta persuasiunii bagă laba-n bolu' cu îngheţată, chiar de n-are lingură, scopul final fiind atins.
PS: Aia cu "nu există Bau-Bau" e mai grea. Dar "Impossible is nothing" (Adivas, made in China).

Mai mult »

Vine, vine primăvara!

Sursa foto

Ţin minte, zgâmboi fiind, că adunam ghiocei din grădiniţă şi-i ofeream de 1 martie învăţătoarei (parc-am dat şi la câteva feţite cu fundiţe). Şi mai ţin minte că nu scoteam un ban din buzunar pentru evidenţierea începutului primăverii. Vremea bună de afară le permitea bulboaselor să-şi scoată capetele şi mai apoi trupurile de sub pământul ce-a fost sclavul iernii, pentru ca apoi să se jertfească (pentru mine; de fapt pentru un scop mai măreţ: bucuria mamelor, cadrelor didactice sau a colegelor de bancă).

Aşadar, ţărâna din bătătură ţinea locul lu' tanti din piaţă (din prezentul ce-ntinde mâna şi pentru un Galanthus nivalis născut prematur). Mărţişoarele au luat locul mebrilor consacraţi ai clasei Liliopsida abia în generală, când afinităţile pentru colege erau mai accentuate (şi nu luam un mărţiguş, ci 15-20, pentru a nu-mi periclita menţinerea în taină a simpatiei pentru acea domnişoară :)); degeaba însă, secret a rămas pân' mi-a trecut =)) ).

La liceu am sperat că tradiţionalul şnur legat la mâna fetelor va rezolva eliberarea leilor vechi din cuşti, dar pretenţiile au crescut :) Acum, în 2012, nici măcar ghioceii n-au răsărit. Criza financiară şi-a întins tentaculele şi-n lumea plantelor, iar florile refuză să iasă din căminul lor, dacă nu le mituieşti. Colegele de muncă/clasă, prietenele apropiate sau iubita/soţia/amanta abia aşteaptă să te catalogheze... insensibil (blând termen :)) ).

"Un bucheţel de ghiocei n-a dat ăsta!" poate fi un reproş la adresa ta/mea, dar vremurile când îi culegeam din curte/săream gardu' la popa-n grădină (Doamne, iartă-mă! - erau pentru fete, nu-i vindeam :D) şi-au tras cortina, iar gentleman-ul din mine/tine n-o să condamne primăvara şi-o să mai elibereze ceva lei (noi, de data asta) din captivitatea portmoneului (asta-n cazul în care gentleman-ul îi poate "îmblânzi"/în cazul în care există o doză de responsabilitate a sensibilităţii).

8 martie îl lăsăm pentru al'dată, fiin'că Amaryllidaceae-le nu-s suficiente (savana africană va da credite de "regi ai animalelor" nerambursabile, iar populaţia felinelor va scădea simţitor :)) ).

Mai mult »

Lista cu dorinţe şi realitatea

Sursa foto

Făcusem aici un wishlist pentru 2012. Nici n-au trecut două luni din an, că deja unele dorinţe mi s-au împlinit. Prima: un prim-ministru mai înalt; cre' că Ungureanu e mai plop decât Boc-arbustul. Păcat că nu statura a fost criteriul declanşării înlocuirii lui Emil, căci demult ar fi avut loc această schimbare :); noul plop imi displace la fel de mult.

Mai mult »

The Artist - surpriza (ne)aşteptată

Sursa foto

"The Artist" a luat Oscarul pentru cel mai bun film. E alb-negru şi mut. Tehnologia de top (ca cea 3D) şi alte efecte speciale, nu s-au regăsit în pelicula franţuzească, dar asta nu a reprezentat un impediment; ba chiar a mai pus mâna pe 2 statuete: una pentru "Cel mai bun actor", Jean Dujardin fiind premiantul, iar cealaltă pentru "Cel mai bun regizor", cu Michel Hazanavicius în postura destinatarului.

Mai mult »

Leon Bolier - You

Am început să-i îndrăgesc munca din 2008, când a lansat piesa "Ye". Dj-ul olandez s-a perfecţionat, şi-a conturat propriul stil şi a ajuns să coacă un hit ca cel pe care-l descos acum: "You". La bootleg-ul "Vengeance Vengeance", în care Samuel L. Jackson dă startul la jertfirea oricărui difuzor, am făcut cunoştinţă cu low-end-ul lui Leon Bolier.

Pentru a vă forma o idee despre ce vorbesc, ascultaţi "Tu" pe un sistem audio mai decent, cu un subwoofer în dotare, sau pe boxe mari. Hitul a fost lansat pe 20 ale lunii, prin sublabelul Streamlined, al celor de la Spinnin Records.

Deşi Leon este unul din copiii de suflet ai trance-ului, bpm-ul de 125 v-ar duce cu gândul la ceva ma techy sau mai spre house. Până la break, Leon ne loveşte cu un ritm mai dark, dar după momentul 5:15, se dezlănţuie anthem-ul la care ne aşteptam. Vă invit să daţi ascultare la ceva ce merită "tortura" difuzoarelor din proximitate :)

Mai mult »

Bancul de weekend

Sursa foto

Un bărbat se întoarce de la muncă, se trânteşte în fotoliul său favorit din sufragerie, porneşte televizorul şi îi spune soţiei: "Repede, adu-mi o bere înainte să-nceapă!" Nevastă-sa se uită puţin mirată la el, dar îi aduce o bere.

Mai mult »

Scenarii de weekend #7

Discuţie pe messenger între el (Mogorogea; jur că acum mi-a venit în minte :)) ) şi ea (Otilica; mulţam, George Călinescu :) ). Relaţia este abia la început, însă Mogo (aşa îl alint), e mai naiv de fel, mai sentimental, mai slab de înger deci; unde pune el suflet, eu "mă râd", că na, o să-l fac un pic de cacao în articolul ăsta. Ora 17:34 - totul a-nceput cu un buzz, de la ea. El, pe veceu (bineînţeles că a tresărit la auzul ringtone-ului yahooian, de i s-au înspăimântat hemoroizii). Nu s-a mai spălat pe mâini (nu a mai făcut nici altă operaţiune firească procesului biologic ce solicita colonul, dar şşş, rămâne între noi :)) ), şi-a ţâşnit spre leptoc, c-o mână încercând să-i răspundă zeiţei din fereastră, iar cu cealaltă încercând să-şi prindă cureaua.

In fine, reuşeşte să îi răspundă fetei, făcându-le cunoştinţă tastelor cu microbii anali (ştiu :)) ). La sfârşitul fiecărei replici, Mogorogea o pupă (:*), dar e dezamăgit pentru că Otilica nu-i aplică ventuzele cuvenite :)) Ora 18:00 - eroul nespălat, dar romantic şi visător, a stat cu ochii pe ceas secundă de secundă, ca să spună asta :"E fix :X" [=)))]. Orice emoticon trimis de ea, e perceput de Mogo la puterea n (unde n ≥ ∞; pe principiul lui Chuck Norris :))) ). Ora 18:30 - "Mă gândesc la tine tot timpul" (zise el); "Da? :)" (ea). Din nou, impasibilitatea ei îi dă fiori masculului alpha, sensibil ca o floare (asocierea nu-i ideală :)) ) şi recurge la spasme ale cugetării paranoice, cele 500 de trilioane de sinapse (avea cam 1000, dar a pierdut din ele pe parcursul celor 2 săptămâni de "relaţie"; se consumă omul...) solicitând axonii şi dendritele, scurtcircuitele nervoase fiind inevitabile, iar Mogorogea realizează într-o clipită scenariile pentru încă un sezon de House Md (ce bun ar fi un sezon 9 :D).

În timpul procesului cinematografic disperat, observă că apare Idle în dreptul icoanei Otilicăi. De agitat ce era, abia după un minut a dat citire ultimului mesaj de la ea, în care spunea că merge să-şi facă un ceai (deccelerarea palpitaţiilor din pieptul dezvelit al cavalerului rupt din basmele lui Ispirescu, se petrece năpraznic, venindu-i sângele-n cap, ca dup-o frânare resimţită într-un Veyron). "Idle for 20 minutes" - naivul numără secundele care trec, face sesiune de branstorming în gânduri, convocând în şedinţă toate felurile de ceai cunoscute de el (nu-s mulţi inşi în jurul mesei, dar îi interoghează la sânge cu privire la modul şi durata de preparare a fiecăruia-n parte). Loveşte cu pumnul în masă de nervi, ceaiurile râd pe sub mustăţi; nicio durată nu trece de 10 - 12 minute. Furtuna creierului ia sfârşit: "Idle for 30 minutes".

BPM-ul inimii ajunge la cotele drum 'n bass-ului, sudoarea şiroieşte pe obrajii încinşi, tăgăduieşte în sine, revine la paranoia; parcă ar vrea să apeleze şi el la Melissa şi Vanessa (revine la paranoia, deoarece realizează că nu are nici Porsche, nici apartamente, nici bani de dat/luat). S-a instalat codul roşu, apelează la măsuri extreme: dă buzz. După buzz, mai trec ceva minute, aşa că: "Idle for 45 minutes". "Nu mai are butelie", "Nu mai are pliculeţe de ceai" sau "I s-a blocat mess-ul" sunt câteva din supoziţiile ce-l liniştesc pentru câteva fracţiuni de secundă pe Mogo; starea de alertă se reinstalează (îşi aminteşte că are trase gaze, chioşcul e în scara blocului, iar idle-ul contorizează în continuare minutele, deci cade şi ipoteza mess-ului chicat). "Idle for 1 hour" - o sună. Răspunde, culmea. Printre cuvintele spuse de ea într-o gâfâială avansată, a interceptat şi un "îţi explic eu mai târziu". Îngrijorarea protagonistului ajunge la stadiul de psihoză, within minutes, diagnosticul putându-i fi dat şi de-un neavizat, la prima vedere :))

Colapsul iadului dezlănţuit are loc la vizualizarea anulării codului roşu (idle-ul nu mai e). "Otilica is typing a message" durează cam un minut. Mogo are greţuri, parcă simte cum îi şchioapătează sufletul, dar are răbdare. Apare şi mesajul: "Te rog din suflet să mă ierţi. Mă apucasem să-mi fac un ceai şi a venit John Doe [ex-ul, cu care a avut o relaţie de 2 săptămâni (cât a durat magia eroului nostru) x 26 x 5; v-aţi prins]. Am stat de vorbă la o ceaşcă de strawberry tea şi... Nu am putut rezista tentaţiei: am făcut-o. Si ne-am împăcat, chiar de Dragobete; e un semn. Imi pare rău. Eşti un băiat de nota 10. Meriţi mai mult."

Ora doişpe fix, noaptea. Mogorogea doarme. No more "xoxo", no more fairytales. Se trezeşte. A avut un coşmar. Merge la budă. Se întoarce în pat; arunc-o privire spre fereastră, dezamăgit. Îl ia somnul. PS: S-a spălat pe mâini.

Mai mult »

Motorul gripat şi divinitatea

Sursa foto

Trăim în secolul vitezei (dacă nu-i ştiam titulatura, măcar i-am simţit viteza). Grijile continuă să apese, circulaţia e din ce în ce mai aglomerată pe autostrada vieţii şi rareori mai dai de câte-un indicator ce necesită oprire (se încalcă şi regulile astea tot mai des, destinaţia finală fiind deseori somnul de la capătul drumului parcurs într-o zi).

Zâmbim, plângem, ne certăm, ne împăcăm, iertăm, suntem iertaţi, păcătuim (nu conştientizăm asta... pe moment), ne aducem aminte de Dumnezeu la miracole, la nevoie, sau Îl pomenim la evenimente ca cel din Argentina sau din Românica noastră ("Doamne, ai milă de noi/de ei!"). Apoi reluăm căderea în păcat (conştientizată sau nu), băgăm cheia-n contactul autovehiculului pe care-l folosim de când ne-am născut (dat tot de El), apăsăm ambreiajul, punem în viteza 1 şi reluăm rutina pe aceeaşi autostradă (sau alte drumuri lăturalnice, dar la fel de bătătorite).

Injurăm, lăudăm, simpătizam, socializăm, antipatizăm, ne zbatem, iar păcătuim, iar trecem pe lângă STOP, dar nu oprim şi somnul e din nou garajul maşinii. Aşa că stau şi mă/vă intreb, mai spune cineva rugăciunea dinaintea parcării automobilului cu raţiune, credinţă (aşa se pretinde), conştiinţă şi predispoziţie la păcat? Câţi dintre voi/noi se/mai roagă înainte de culcare? Câţi Îi multumesc Lui pentru bucatele de pe masă înainte/după servirea lor (kebab-ul, shaorma şi sandwich-ul servite la fast-food, tot bucate sunt, chiar dacă nu-s servite tradiţional în familie, alături de cei dragi; contextul propice unei rugăciuni, aşa cum mai îl vedeţi prin filme, când mesenii se ţin de mână, e doar în filme; indiferent de ce bagi în gură şi unde mănânci, tot necesită mulţumire)?

Viteza erei în care trăim a făcut din rugă (un... document Word, să zicem, ce-ar trebui să stea deschis mereu) un simplu shortcut pe desktop, pe care-l deschidem când ne aflăm pe ulite izolate, odată la săptămână, poate? Sănătatea, care-i cea mai de preţ, este un alt lucru esenţial pentru care trebuie să-I mulţumim Lui Dumnezeu (din păcate, doar când motorul maşinii se gripează, ne amintim să-L invocăm).

PS: Gigi Becali are grijă să ne reamintească de Cel De Sus.

Mai mult »

Rochia şi umorul

Sursa foto

Cât de important este simţul umorului? Când te poţi folosi de el? Care-i punctul maxim până la care poţi duce gluma? Se ia următoarea întrebare: "Mă prinde rochia asta?" (o fată/femeie cu siluetă de invidiat, adresează această interogaţie nevinovată cuiva). Cum ar răspunde diferiţi oameni:

1. O altă fată/femeie, mai grăsuţă (l-am citat pe Karl Lagerfeld, atributul fiind îndreptat către Adele, cântăreaţa): "Ţi-ar sta perfect, numai că aripioarele cam imită dunele de nisip din Sahara!" (râde). E invidie mascată de umor?

2. O alta fată/femeie, cu aceleaşi calităţi fizice ca ale purtătoarei rochiei: "Mai taie-ţi din picioare, tuuu, nu vezi unde ajunge crăpătura? 10 cm în minus, şi-ţi venea de minune!" (mie mi-ar veni mai bine, gândeşte ea). Sarcasm mascat de umor? Invidie mascată de umorul ironic? Ar vrea ea rochia?

3. Un bărbat/băiat: "Pfff, îţi vine excelent! Dac-ai fi o îngheţată pe băt, te-aş linge. Vreau s-ajung în patul tău, mascat de umor?

4. Un bărbat/băiat tupeist: "Hmm, până nu vezi, nu crezi, era o vorbă. Eu mă ghidez dupa alt principiu: până n-ating, nu pot aprecia; cuta aia din dreptul abdomenului e de la rochie sau de la burtică?" (zâmbeşte) Dorinţa carnală mascată de umor împletit cu vehemenţă în declaraţii?

5. Un bărbat/băiat pervers, un pic: "Ce bine îţi stă! Ce material fin (o plesneşte peste fund)! Oare s-a înroşit fesa? S-aruncăm o privire?" E punctul maxim al umorului atins?

6. Eu: "Oamenii care au impresia că trăiesc un vis, dar de fapt e pură realitate, apelează adesea la "ciupeşte-mă". Eşti dezbrăcată din priviri de mine, as we speak; apelăm la popularul gest, ce zici? Ah, uitam, frumoasă rochie :)" Oare îi voi lipi un zâmbet pe buze, ce tinde vertiginos spre râs, sau rămâne doar o replică umoristică (aşa cred eu) răsuflată?

7. O fată/femeie, ce vinde în magazinul ce găzduieşte articolul vestimentar: "Cât de bine vă stă, doamnă/domnişoară! Îmi daţi un autograf? Parcă sunteţi pe Red Carpet." Aici e transparenţă 100%: umorul maschează interesele comerciale.

8. Bărbatul/băiatul spectator îşi muscă pumnul, apoi îşi dă câteva palme. Umor nevinovat?

9. Aşteptăm fata/femeia, se schimbă în cabina de probă :)

10. Bărbatul de la punctul 5. încasează o palmă :))

Mai mult »

Pirostriile şi mirajul căsătoriei

Sursa foto

Pirostriile pe care se coc pâinile, puse pe capetele însurăţeilor, reprezintă întotdeauna un motiv de bucurie, împlinire, mândrie, atât pentru cei muşcă din pişcotul îmbibat în vin, cât şi pentru cei ce poftesc la pişcot, vin sau buchetul de flori aruncat de mireasă (aloc un 50% invitaţilor care nu-s încântaţi de nunta la care participă, dar e optimist procentajul; cre' că e mai mare :) ).

Ori sunt eu dilimandros (cred că da), ori cei care se bucură atunci când se căsătoresc (sigur da)? Cum poţi să sărbătoreşti un aşa eveniment, care este un subiect atât de bogat în generarea ideilor de elaborare a unor bancuri foarte reuşite (majoritatea bărbaţilor şi femeilor afirmă că după căsătorie au loc schimbări majore în viaţa lor; nu vă gândiţi la ceva pozitiv :)) )?!

Rata divorţurilor în continuă creştere e încă un semnal de alarmă pe care bărbaţii şi femeile tre' să-l perceapă (dacă n-o fac... sfârşesc cu o verigheta pe deget :D). Adio băutură (în exces), adio meciuri de fotbal (cu camera televizorului plină-ochi, de miroşi ciorapii prietenilor, proaspăt scoşi din adidaşi, aflaţi la mică distanţă de nasul tău; dar meciu-i meci), adio sex (dacă vin şi copiii, fă-i mormânt juniorului :)) ), adio intimitate (din nou copiii au rol determinant în asigurarea privării de acest drept; dacă locuieşti şi cu soacra, o să îţi muşti buzele la vederea verighetei de mult mai multe ori decât la vederea unei alte femei).

Sursa foto

Să luăm şi partea bună: bun venit certurilor, reproşurilor, nopţilor nedormite, sindromului "cine dracu' m-a pus să mă însor", atrofierii vieţii sociale, contorizării timpului (ooo, da!) şi altor beneficii, demne de râvnit la ele pe când erai burlac.

Naşul mirilor, proclamat înaintea nunţii propriu-zise, evident,cu ceva zile înaintea serii ce marchează începutul "stagiaturii" la Jilava (detinuţii au liberarea, însă soţul e damnat la încarcerare "pentru tot restul vieţii"; divorţul rămâne singura opţiune de evadare din pârnaie), dacă ar fi un nun model, l-ar trage de mânecă pe ginerică şi l-ar aduce cu picioarele pe pământ, înainte ca popa/primarul să pună lacătul ("părintele spiritual", aşa cum mai e numit naşul, fiind deja însurat, i-ar cruţa viaţa tinerelului, şoptindu-i câteva detalii despre lucrurile pe care le-a experimentat până acum în căsnicie; ar fi suficiente pentru a-l determina pe fin să îşi dea jos uniforma de deţinut şi să revină la libertate :)) ).

Atenţie, această postare nu-i încă un semnal de alarmă, ci reprezintă definiţia (mai amplă) din DEX care ar fi atribuită cuvântului "căsătorie" (in a better world, ăf cors). And they lived happily ever after (NOT). PS: idem dezastru şi la femei :)

Sursa foto

Mai mult »

Adam m-a convins

Dacă până acum aveam reţineri în a spune cu voce tare că Adam Sandler e un actor al naibii de bun, "Jack and Jill" mi-a descleştat gura (mâna) şi pot scrie fără să-mi tremure stiloul, e bun. Am râs de m-am ţinut de burtă, am arătat cu degetu' spre ecran, m-am rostogolit şi am urmărit fascinat magia creeată de Jack şi Al Pacino. Doi titani ai cinematografiei s-au întâlnit într-un film de comedie, dar au transmis mai mult decât zâmbete.

Incă o remarcă: nu numai că Adam a interpretat 2 roluri, dar a interpretat şi rolul unei femei, intrând în pielea personajului feminin (poate mai bine decât o actriţă ce-ar fi interpretat-o pe Jill) şi ţinându-mă cu sufletul la gură pe parcursul întregului film (mi-aş fi dorit să văd o secvenţă în care Pacino se sărută cu Sandler, dar cred că producătorii trebuiau să decarteze mai mulţi bani :)) ).

Copilul indian adoptat este cel mai vigilent personaj, dezvăluind toate secretele tatălui său, soţia lui Jack încearcă mereu să repare greselile partenerului ei de viaţă, iar surioara geamănă, Jill, prin comportamentul ei, îl agasează la orice pas pe fratele mereu iritat de prezenţa-i. Dacă vreţi să râdeţi cu gura până la urechi, e de urmărit.

Mai mult »

Bancul de weekend

Sursa foto

Deodată, deşi pe jumatate adormită, ea simţi mângâierile lui. La început timide, ca şi cum i-ar fi fost ruşine. Apoi, mângâierile deveniră mai îndrăzneţe. Mai mult, şi mai mult, pe tot corpul ei, mâinile lui se plimbau cu nesaţ aşa cum se întâmpla... nu-şi aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani în urmă.

Mai mult »

Dirty South, Those Usual Suspects Feat. Erik Hecht - Walking Alone (Arty Remix)

Arty loveşte din nou! Tânărul rus şi-a pus amprenta şi pe deja consacrata piesă a Dj-ului australian Dirty South, care împreună cu cei de la Those Usual Suspects, conaţionali de-ai lui, au creeat hitul "Walking Alone", vocea impresionantă a lui Erik Hecht "rotunjind" cântecul într-un mod plăcut urechii, propulsându-l în fruntea topurilor.

Mai mult »

Scenarii de weekend #6

El, putred de bogat. Ea, n-o ştim încă. E inteligent, modest, şi un pic şiret când vine vorba de femei. Are o metodă excelentă de a deconspira interesele ascunse ale acestora. Weekend. Işi serveşte fresh-ul într-un pub. O zăreşte. Înaltă, siluetă-clepsidră (pff), păr lung, graţioasă-n mişcări. Bineînţeles că Jean (îmi place să dau nume personajelor :)) ) apelează la şarmul lui tăios ca o armă albă şi îi intră în graţii Genovevei foarte repede (am rezolvat-o şi cu numele ei :D).

Schimb de numere de telefon, zâmbete (d-alea gen "sigur ne mai vedem"), iar plecarea ei se petrece cu mult înaintea plecării lui (tipa a decolat cu taxiul, omu' prosper cu Corvette-ul). Săptămâna următoare a scos-o la film. După ce s-au mai descoperit la un pahar, a venit momentul despărţirii. Jean (vicelan), a scos un Nokia 3310 din buzunar, apelând la o companie de taxi (de la apăsarea butonului de "dial" până la încheierea apelului ce s-a lăsat cu amprente pe "telefonul roşu", fata s-a uitat cam chiorâş la bărbatul alături de care a petrecut clipe frumoase; prima dată, când şi-au dat numerele de telefon, el a notat pe un petic de hârtie 07tralala-ul ei; dezvăluirea smartphone-ului din era picturilor rupestre din grote a avut premiera acum, în faţa Cityplex-ului :D). Temperaturile scăzute de afară au făcut-o pe Genoveva să aspire inconştient (nu) la secvenţa în care el ar fi avut maşină proprie. A venit şi taxiul, şi-au luat la revedere cum au ştiut ei mai bine şi capitolul "Underworld - Awakening" a luat sfârşit :)

Sursa foto

Dupa un număr respectabil de ieşeli, bogătaşul s-a gândit s-o invite acasă pe fata din pub. A închiriat un apartament modest (mult prea modest), iar la trecerea pragului locaţiei lui Jean, reacţia ei a fost net superioară celei în care a văzut moartea strămoşul telefonului cu ochii (nu a mai cutezat nici să se descalţe, de teamă să nu, citez "ia microbi din covoare"). S-au uitat la televizor (nu ăla de 105 cm pe care-l visa Genoveva), au băut şampanie (vin spumos la 16 lei, nu Crystal, ca cea consumată de ea în club, acum câteva săptămâni, cu alt bărbat, dar a good catch), glumele lui nu i-au mai stârnit râsul aşa de tare, gesturile lui nu au mai impresionat-o atât de mult. La plecare, fiind întrebată când se vor revedea, shredder-ul monetar a răspuns cu "Nu ştiu..." (la întâlnirile anterioare entuziasmul exista).

Lovitura de graţie a lui Jean a venit la următorul date (ultimul): cu chiu, cu vai, fata a acceptat să iasă (când a auzit numele restaurantului fancy, parcă nu a mai ezitat). Toate bune şi frumoase, feluri de mâncare scumpe, vin vechi, lumânări, band, moralul Genovevei odinioară la pământ, a primit un impuls acum. Ei bine, taxiul a fost găsit repede, nu a mai îndurat frigul (încă un plus), însă la achitarea transportului în cutia galbenă (ce bine ar fi sunat yellow cab :)) ), măiestria eroului nostru a lovit: pentru că nota de plată de la cantină a fost umflată, Jean a apelat la parteneră, pe sistemul nemţesc. "Cum poţi să-mi ceri asta?", "Ce fel de cavaler eşti?" şi restul replicilor de reproş au bombardat auzul taximetristului şi al celuilalt pasager mustrat, veninul fetei inserat în gloanţe ricoşând din geam în geam, în interiorul maşinii (până la urmă şi-a plătit partea, dar cu promisiunea că nu îi va mai toca bănuţii ţine companie niciodată).

Sursa foto

Mulţumit de descoperirea sa (încă una), Jean, ştiind ce locuri frecventează Genoveva, a ţinut recitalul final, făcându-şi apariţia într-un Ferrari F430, chiar când proaspăta sa victimă ieşea dintr-un bar. Fata a rămas nemişcată ca sperietoarea de ciori din vie, omu' a coborât şi s-a îndreptat pasiv către ea. Nici nu a apucat să spună "Imi pare rău, eram în toane proaste", căci Jean a întrerupt-o, a scos 20 de lei din portofelu-i Gucci blindat şi i-a băgat în buzunar fetei, spunându-i doar atât: "Banii de taxi". Genoveva a rămas cu buza umflată şi cu nasul impregnat de fumul scos de cauciucurile încinse ale căluţului cabrat.

Sursa foto

Mai mult »

Cirque du Soleil - varianta românească

Sursa foto

Mă uitam aseară la "Un show păcătos" (chiar nu-s fan, dar am urmărit vreo 10 minute debandada generală) şi am creeat mental şi aproape instantaneu un folder cu alte emisiuni-circ. Cu ocazia aceastei introspecţii am descoperit alte "show"-uri (mahalaua televizată face rating, aşa că "am rating, deci exist" e un principiu de-al lui Descartes transpus în televiziune cu succes), cum sunt "Acces Direct" (tot de la Antenă), "Drept la ţintă" (Kanal D) sau emisiunea lui Ernest (nu ştiu cum se numeşte; un' se bat iubiţii cu amanţii, cuscrii cu socrii, etc).

În România, divertismentul a-nceput să pută a gură de canal, valorile naţionale ca Pamfile, Crudu şi alti "anonimi celebri" duc la saturaţie difuzarea prostiei, iar omu' de rând cu telecomanda-n mână e târât prin acest risotto alla milanese gustos (doar că orezu-i maro). Insă OTV este the godfather of all. Dan Diaconescu a dat startul tumbelor şi ghiduşiilor televizate; acum adevăratele vedete sunt surprinse când fac sex oral într-o baie din nuş' ce oraş din Spania, iar vitejii ca tăranul cu Maserati devin staruri K1 (dar nu prin intermediul "victoriilor", ci prin încasatul pumnilor).

Jurnalismul de calitate din 2012 şi circul devin mai molipsitoare ca holera, iar numărul "bolnavilor" din faţa televizorului depăşeşte numărul victimelor epidemiei din America Latină (din '91). Ce omoară vibrionul? Schimbarea canalului, stingerea televizorului sau înlocuirea adectă şi rapidă a fluidelor, electroliţilor şi bazelor (nu-i cazul :)) ).

Ce mă intrigă: Capatos, Ionescu sau Gherghe, mi se par oameni inteligenţi, dar moderează emisiuni cam naşpa (e opinia mea; nu înseamnă că e şi adevărat; ratingul mă contrazice :)) )

Mai mult »

Screen capture la muzică

Sursa foto

Azi vorbesc un pic despre muzică. Acest accident fericit ce datează din vremuri demult apuse (când un bocet primitiv era arie de-a lui Pavarotti, iar nuiaua de bambus lovită aritmic de-un copac era un act de virtuozitate de-al lui Ţăndărică) a evoluat, a suferit transformări, s-a delimitat în genuri, a iniţiat curente, i-au murit trendurile...

E partenerul ideal la distracţie, propovăduitorul relaxării, "duşmanul bun" al liniştii, leac. Imaginaţi-vă o zi fără muzică. Imaginaţi-vă filmele fără coloană sonoră. Inchipuiţi-vă cum v-aţi distra într-un club (unde 50% din ingredientele bunei dispoziţii există). Cum aţi face faţă unui drum lung cu maşina, trenul, avionul? O poză face cât o mie de cuvinte, fără îndoială. Dar cam care ar fi echivalentul unui cântec în poze, cuvinte, sentimente, trăiri?

Instrumentele: cu multe veacuri în urmă, acestea nu existau, însă cântecul, muzica (în statusul ei iniţial) existau; "corurile" de zuluşi intonau imnuri şi ode în jurul focului, la ştiu eu ce ritualuri. Azi însă, un pian, un flaut, o chitară, dau viaţă unei voci, iar cântecul din noapte interpretat în pânza de funingine africană e acum îmbrăcat într-un ambalaj plăcut ochiului (urechii).

Imaginaţi-vă piesa... Nothing Else Matters, a celor de la Metallica, la rece, fără chitară, viori, tobe. Şi aici fac referire la un cântec tradiţional: voce + instrumentaţie. Muzica electronică îşi răspândeşte rădăcinile în tot mai multe genuri, aranjarea armonioasă a sunetelor fiind de foarte multe ori suficientă în a transmite ceva ascultătorului; vocea unui solist ar perturba echilibrul piesei. Ascultaţi Hybrid - Finished Symphony (Deadmau5 Remix), să vedeţi că "simfonia electronică" este expresivă fără aportul unui cântăreţ. Exemplele ce demonstrează că instrumentele, singure sau în umbra unei voci, schimbă radical ceea ce era numit "muzică", pe când aborigenii articulau sunetele, sunt în fiecare cântec.

Prin ambasadorii ei, ca Michael Jackson, Whitney Houston, The Beatles sau Madonna, nu numai că a ajuns la urechile a miliarde de oameni, ci a devenit o religie, un crez, o comunitate, pe care idolii o "administrează", prin intermediul căreia salvează vieţi (concerte de caritate), schimbă în bine traiul unor familii şi bineînţeles transmit mesajul lor în cel mai eficient mod pe care-l pot face: cântând.

"Limba" muzicii este cea mai uzitată la nivel mondial: chiar de nu înţelegi versurile (în cazul cântecelor unde există un solist), cuvintele interpretate de artişti ajung la fiecare ascultător, muzica fiind mediatorul, translatorul :) Pentru fiecare stare de spirit a ta, există o melodie: atât de importantă şi vastă a devenit plaja sentimentelor "atinse" de accidentul fericit.

Aşadar, de când te naşti (cântecul mamei ce te adormea), până mori (îţi cântă popa :)) ), muzica e o parte din tine.

Mai mult »

Valentine's Day văzut prin lentile opace

Sursa foto

Să continui ce-am început aici, acum? Hmmm... Un pic aşa. Dar cu nişte întrebări elocvente :)

1. Dacă primeşti cadou de la el/ea, da' tu nu te-ai strofocat să faci acelaşi gest, înseamnă că nu-l/n-o iubeşti?

2. Dacă eşti prins/ă cu ocaua mică (ai dat vina pe nămeţii inexistenţi din faţa blocului când ai ajuns la capitolul "achiziţii din dragoste"), poţi fi numit oportunist/ă sau geniu al minciunii (de n-ai fost prins)?

3. Dacă iei salariul în preajma Dragobetelui, iar de Valentine's Day (sărbătoarea iubirii îndrăgită de partener) ai buzunarele goale, vei fi iertat pe 24 februarie sau magia s-a stins încă de azi?

4. Dacă îi oferi partenerului o felicitare în care este demonstrat că ai făcut cadou o capră unei familii din Africa (Ricky Gervais e geniu :)) ), este iubirea serbată la cotele demne acestui eveniment, sau n-ai împăcat nici capra, nici varza ?

5. Dacă în celelalte zile ale săptămânii îi spui te iubesc, dar azi uiţi, se prăbuşeşte sentimentul în care ai investit atât?

6. Dacă iubita îţi reproşează unele lucruri ("prietena mea a avut parte de o seară specială") , iar tu i-ai oferit doar o cafea într-o ceaşcă-n formă de inimă [=))], înseamnă că sentimentele tale nu-s la fel de puternice ca cele ale prietenului prietenei iubitei tale? :D

7. Dacă eşti părăsit azi, te poţi considera un ghinionist veritabil?

8. Dacă azi îţi găseşti perechea (puţin probabil), eşti un norocos cu acte-n regulă?

9. Dacă n-ai şemineu, reşoul poate fi un substituent ce-ar genera aceleasi vibe-uri romantice? :))

Şi 10. Dacă n-ar exista Valentine's Day şi Dragobete, cum îţi mai poţi exterioriza dragostea faţă de el/ea? N-ar fi o dramă generală? :)

Mai mult »

Mare Ţi-e grădina, Doamne!

Când constaţi că le-ai văzut/auzit pe toate, hop, vine ştirea care mai adaugă înc-un rând la pagina confecţionată din pergament, lungă şi îngustă ca hârtia igienică. O să încep cu ceva mai lightweight, umoristic, şi anume cu un român ce-şi trage căruţa cu bicicleta. Caii sunt ocupaţi cu deszăpezirea, iar olubele au devenit un accesoriu pe care Lance Armstrong şi l-ar putea însuşi (într-o univers paralel, probabil :)) )

Alt rând e ocupat de creatura jumate om, jumate miel, adusă pe lume de-o oaie din Nigeria, ce ar fi rezultatul unui contact sexual dintre un om şi animal (nu mă surprinde atât de mult creatura pe cât mă şochează supoziţia ce stă în spatele acestui eveniment) Citiţi mai multe aici.

Sursa foto

Fotografia ce ne arată un rechin mâncând un altul, e din nou ceva de scris pe pergament. Canibalism în lumea animalelor a mai fost semnalat, însă poza ar fi o premieră, spun cei de la gândul.

Sursa foto

Gestul unui om al străzii din Bucureşti m-a mişcat, partenerul sau necuvântător având un plus de căldura de la haina cetăţeanului. Dacă aveam îndoieli că mai există bunătate în lume, mărturia pozei vorbeşte de la sine.

Sursa foto

Anorexia loveşte din plin lumea femeilor, iar mirajul frumuseţii izvorat din siluete extrem de subţirici face victime în rândul tinerelor din întreaga lume.

Cea mai şocantă ştire, ce merită a fi pusă în header-ul pergamentului, am păstrat-o pentru final. "I believe in God; religion is what separates people." o putem tranforma in "I believe in God; the priests and monks are as sinners as us", dacă ne raportăm la faptul că un evanghelist a fost surprins în timp ce viola o oaie .
Aşadar, când ne mai lovim de dictonul "Mare Ţi-e grădina", să mai pregătim suluri de hârtie antică, fiindcă avem cu ce să le completăm.

Mai mult »

Lumea întreagă în palma ta

Sursa foto

Cât de apropiat a devenit telefonul pentru oamenii contemporani cu iPhone 4S, Samsung Galaxy S II, Motorola Droid Razr Maxx, Htc Sensation XL, Blackberry Bold 9900, Nokia N9, Sony Xperia S (modele de top de la branduri de top)? Ai o poză de şeruit? Pac, Instagram/Picasa/alte aplicaţii fac treaba după câteva atingeri.

Ai ceva de spus? Echofon, Plume, Seesmic, Hootsuite, Tweetdeck (aplicaţii mai populare) sunt mai mult decât eficiente în a facilita împărtăşirea trăirilor şi experienţelor pe Twitter sau Facebook. Simţi nevoia să te relaxezi? Playlist-ul muzical sau colecţia de filme din memoria telefoanelor din ce în ce mai mare îţi oferă şansa să dai "next" pentru câteva ore şi tot nu ai termina de ascultat/vizionat tot ce ai în device-ul tău de buzunar (se termină bateria înainte să treci prin tot conţinutul/ai Youtube-ul ca şi alternativă).

Te plictiseşti? Mii şi mii de jocuri compatibile cu platformele de la ora actuală (iOS, Android, Windows) stau la dispoziţia utilizatorilor, ce le pot downloada din market-urile specifice, cu sau fără bani. Ai nevoie de tool-urile din birou, dar eşti pe drum? Office-ul este acum accesibil pentru majoritatea terminalelor, indiferent de platforma pe care rulează (chiar şi pentru generaţiile vechi ale sistemului de operare s60).

Vrei să imortalizezi un moment/înregistrezi un clip video? Performanţa camerelor foto cu care sunt dotate smartphone-urile din ziua de azi creşte, rezolutia HD fiind un must, dacă se vrea ca un producător să nu iasă din cursa concurenţială acerbă de pe piată. Poşta electronică? Nicio problemă, conexiunea prin wi-fi sau GPRS/EDGE/3G/4G este un standard la telefoanele de acum, iar de ai mai multe conturi de e-mail, aplicaţia nativă sau una ce poate fi downloadată (K9-Mail, pentru Android, de exemplu) rezolvă şi problema administrării simultane a acestora. Si m-am referit strict la telefoane.

Piaţa tabletelor însă, e în continuă creştere, iar foarte curând acestea vor fi alese ca şi partener de lucru/entertainment/orice activitate ce poate fi efectuată pe un laptop, în detrimentul celor din urmă. Ce am văzut prin filmele SF, începe să prindă viaţă chiar acum, as we speak.

PS. Aştept cu nerăbdare lansarea Windows 8, ce se preconizează a fi un sistem complet schimbat faţă de cel cu care ne-am familiarizat în atâţia ani.

Mai mult »

Prim-ministrul desemnat şi sinistraţii

Sursa foto

Îmi place de noul premier. Dă vina pe oamenii blocaţi de multe zile sub zăpezi că nu pun mâna pe lopată, alături de jandarmi, armată şi ceilalţi membri ai autorităţilor (plătiţi din banii populaţiei ce stă "la căldurică"). S-au autosesizat (presiunea televiziunilor şi prezenţa reporterilor în zonele "fierbinţi" i-au adus pe cei de la conducere în mijlocul nămeţilor) şi au purces la ce ştiu ei să facă cel mai bine: să ajute votanţii.

Stau şi mă scarpin în creştet, sperând că îmi "trezesc" valenţele de oracol şi tring (ring, ing, ng, g, g, g...). Ecoul cowbell-ului mă face să cred că vor urma declaraţii de genu': "E inadmisibil ca oamenii să se îmbolnăvească", "Nu accept ca manualele să nu fie cumpărate", "De ce nu se roagă lumea la Dumnezeu, colectiv, să nu mai ningă?" şi alte replici intelectuale ale domnului Ungureanu.

Când o să apară soarele, să te ţii (inundaţiile vor surprinde din nou în offside autorităţile, iar degetul de vinovăţie va fi îndreptat spre ANM, soare sau arbitrul meciului, că n-a fluierat...)! Domnule prim-ministru desemnat (citez un politician, dar v-aţi dat seama), din elicopter Laponia este frumoasă şi benefică ieşirii din şomaj a lui Mos Crăciun, da' la sol lucrurile stau altfel. Măcar Boc a luat iniţiativa şi a dat la instrumentul cu coadă :)) Matale ce-ai de gând?

Mai mult »

Bancul de weekend

Sursa foto

În apartamentul unei familii care în iarna asta a cerut decuplarea de la centrala care furniza energie termică şi electrică, un reporter întreabă:

Mai mult »

Dark Matters feat. Jess Morgan - The Real You (DubVision Remix)

Oamenii/omul din spatele misteriosului proiect Dark Matters scot/scoate hit dupa hit. Piese ca I Don't Believe In Miracles, The Quest Of A Dream sau Fallen Feathers au reprezentat material de calitate pentru topurile şi playlist-urile numelor mari din trance şi progressive, tot aceşti Dj de renume ca Shogun, Dabruck & Klein, Nitrous Oxide şi altii, remixând aceste bombe muzicale.

Mai mult »

Scenarii de weekend #5

Sursa foto

El, Mitică, ea, Maricica. Miti o iubeşte (ea ştie asta), Mari nu (el nu ştie asta). Domiciliul îndrăgostiţilor: Pârţeştii de Sus (Suceava). V(B)ealăntains Dei se apropie, iar lover-ul e din ce în ce mai emoţionat (uita să-şi spele cizmele dimineaţa, neglijează vacile, nu mai dă "Bună ziua" mamaielor şi tatailor de pe uliţă, dezastru).

Mai mult »

Trei predicţii în Social Media pe 2012

Sursa foto

Citeam aici despre predicţiile pe 2012 în Social Media. Ce mi-a atras atenţia: "Youtube takes the lead", "Youtube rises to top of mind" şi "More social players will join".

Primele două sunt legate de portalul numărul 1 în materie de video sharing, achiziţionat de Google in 2006. Nu am îndoieli în ceea ce priveşte evoluţia lui accelerată, care-a împins site-ul la peste 4 miliarde de vizualizări pe zi. O funcţie care-ar face şi mai eficientă şi profitabilă activitatea celor de la Gugăl (în opinia mea; dacă o vor implementa, imi cer drepturile, e ideea mea :)) ) ar fi oferirea posibilităţii vizitatorului de cumpărare a melodiilor direct din iutub (semnarea unor parteneriate cu casele de discuri, portaluri ca Beatport, Amazon, iTunes, etc).

Cred cu tărie că acest feature ar schimba radical piaţa muzicală internatională şi, implicit, popularitatea paginii ce-a creeat vedete, dezvăluit secrete, iscat zâmbete şi asa mai departe. Twitter a venit cu Twitmusic, care câştigă tot mai mulţi utilizatori pe zi ce trece, iar butonul "buy this song" este cam ce-aş vedea util şi în Youtube.

În ceea ce priveşte a 3-a predicţie ce mi-a sărit în ochi, sufocarea online-ului cu noi şi noi reţele de socializare a început mai demult. Că 2012 va fi apogeul răsăririi acestora, mă îndoiesc. Consider că pe măsură ce oamenii se vor înscrie şi pe alte reţele, indiferent de cât de noi sunt, vor exista şi alţii care vor vrea să câştige o pâine din asta. Când nu vor mai fi useri "vacanţi", probabil că şi Social Media îşi va trasa graniţele, dar mai e mult până departe. Cum au mai spus-o şi alţii, Pinterest va fi de interes anul acesta, vehiculându-se că deja genereaza trafic mai mare decât Google +. Time will tell.

Mai mult »

La umbra copacului

Sursa foto

Efemeritatea timpului pune amprenta pe tot, de la scotch-ul din butoi, la oul de găină (de sub ea, la clocit). Unele lucruri, pe măsura ce trec prin sita anilor, devin mai bune (vinurile), altele mai valoroase (tablourile), unele nu mai există (biscuiţii Irinel :)) ), iar altele ar cam trebui să predea armele (Flash-ul din browser).

Mai mult »

Tainele tehnologiei, la un pahar

Sursa foto

Discuţie între 2 observatori lucizi ai societăţii (beţi ţeavă), la un pahar de whiskey (ţuică puturoasă), în barul unui hotel de 5 stele (bodega lu' nea Ghiţă, de lângă moară).

Mai mult »

Apelul telefonic, sms-ul şi internetul

Sursa foto

Mai se trimit sms-uri în ziua de azi? Mă întreb şi vă întreb deoarece tot mai multă lume are acces la internet, mulţi devin posesori de smartphone-uri, capabile să trimită mesaje/apeleze prin intermediul unor aplicaţii ce respiră pe bază de internet şi nu credit (WhatsApp, Viber, Kakaotalk, etc).

Mai mult »

Nu mai avem lopată, deszăpezim cu?

Sursa foto

A plecat Boc pe o alta navă (Băsescu rămâne la cârma ăsteia în derivă, încă...). Now what? Sunt aproape curios să văd ce va face opoziţia ce a stat până acum în postura de "fiţi gata" (îmi place că Antonescu, Ponta şi ceilalţi salvatori autoproclamaţi au auzit simultan "pistolul" celui care a dat startul la fugă) şi ce prim-ministru va fi ales să-i ia locul celui ostracizat (era inevitabil); Predoiu, cel interimar, nu mă interesează.

Mai mult »

Cu ochii simţi multe

Sursa foto

Simţurile sunt esenţiale pentru om; identificarea parametrilor mediului înconjurător se face musai cu ajutorul auzului, mirosului, pipăitului, gustului şi văzului (al 6-lea simt... întrebaţi-l pe Bruce Willis). Pentru că sunt bărbat, voi supune AMPGV-ul unui test ce are ca şi subiect de studiu o femeie. Ce informaţii primeşte un tip prin intermediul fiecărui simţ în parte ("portretul" acesteia va fi realizat in mod izolat, raportându-se strict la ce-i dictează organul receptor :D)?

Mai mult »

Boom Jinx Feat. Justine Suissa - Phoenix From The Flames (Maor Levi Remix)

Norvegianul Øistein J. Eide, împreună cu vocalista clasică a genului trance, Justine Suissa (remember Burned With Desire),

Mai mult »

Bancul de weekend

Tehnologii moderne de comunicaţie

Un tip stătea la un bar cu palma la ureche, ca şi cum ar fi vorbit la un telefon celular. Barmanul, nedumerit, văzîndu-l că tot vorbeşte, îl întreabă:
- Ce faci, bă, ai înnebunit?!

Mai mult »

Scenarii de weekend #4

În parc. Soare. Duminică. Lume. E al 5-lea weekend în care Lătăreţu' (eternul George Clooney din filmul fără titlu cu ajutorul căruia a devenit consacrat) pretinde (teoretic) că îi place să alerge (practic), doar pentru a o urmări pe Săndica (această Angelica Jolie, proiecţie vie a idealurilor...).

E mereu însoţită de cineva (un câine), iar eroul nostru, după o lună fără rezultate notabile (s-a "băgat" în seamă cu superbitatea, dar doar o dată şi indirect - a călcat în balega Canis Lupus Familiarisiană), încălţat cu aceiaşi adâdaşi ce-au simţit pe pielea lor cum e să "intri-n căcat belele", a mituit un amic cu cateva beri în schimbul împrumutului căţelului său pentru câteva ore (am spus "căţel" pentru că-i pechinez), iar în această zi de odihnă a plecat la rându-i însoţit, dar mult mai încrezător. S-a zbătut piticania de câteva ori în lesă, dar Lătăreţu' s-a impus, convingând animalul să-l urmeze în al lui demers de cucerire.

În sfârşit, o zăreşte. E în acelaşi loc ca şi weekend-ul trecut, lângă rondul de flori, unde al ei partener de antrenament se uşurează înainte de maraton. Deja e o rutină pentru ea, noul prieten al lui Biţă (numele de scenă al câinelui împrumutat) e iniţiat de ceva timp în ritualul ei, aşa că începe cursa. Dupa o tură de parc, Săndica îşi verifică cronometrul, bea o gură de apă, îl mângaie şi pe dulău (e d-ăla mare, rău, cu colţi cât capu' lu Bită) şi se pregăteşte pentru o nouă tură.

Aspirantul la compania stăpânei baracului gâfâie violent, îşi toarnă apa din sticla de-un litru jumate în cap, răcneşte profund şi testează ulciorul la apă. Fata e surprinsă de abordare, zâmbeşte amabil (smile d-ăla profesional, ca al recepţionerelor de la hotel), el e în al 9-lea cer, uită de căţeluş, care-i furios de la smuciturile stăpânului (temporar) transpirat şi, într-o clipită, acesta trece peste flirtarea cu lătrătorul masiv, luându-i piciorul stâng din spate la "alergat" :))

Secvenţa canină de "Love Story" e văzută de sportivii amatori, Lătăreţu' arătându-se mai mult decât încântat de atitudinea prietenului sau necuvântător (aspiraţia iniţială e îndopată cu steroizi, deja gândindu-se la varianta umană a scenetei), dar fantezia îi este perturbată, căci la orizont apare un gentleman în pantaloni scurti, maiou şi pantofi sport (curaţi la suflet :D). Săndica se scuză politicos, inventează-un motiv (vă este familiară situaţia/poate nu), îşi ia fiara şi aleargă într-un suflet dup-acel James Bond. Lătăreţu' urmăreste toata acţiunea dezamăgit, Angelica Jolie recurge la aceleaşi miscări în abordarea masculului, doar că îi şi iese.

Peste câteva momente (după ce au făcut schimb de numere de telefon), Săndica vorbeşte la aifon, în circa 5 minute soseşte un bărbat căruia îi dă lesa cu tot cu Grivei (da, tipa nu-i nici sportivă, nici iubitoare de animale), îi mulţumeşte şi-şi vede de treaba ei. George Clooney pleacă acasă cu coada între picioare, 5 weekend-uri fiind irosite. Ham ham!

Sursa foto

Mai mult »

Apocalipsa online-ului

Sursa foto

Cum ar arăta anul 2012 fără interneţi:

- lipsa Facebook-ului ar scoate pe bandă deprimaţi;

- lumea n-ar mai fi cu zâmbetul pe buze, că poantele de pe 9GAG nu le face oricine;

- am asculta doar ciripitul vrăbiilor, că pe Twitter nu l-a adus barza încă;

Mai mult »

Caramboluri şi mante

Sursa foto

Direct. Când prostia-i conştientizată de cel diagnosticat cu ea ca şi inteligenţă, "sunt expert în lemne" devine "sunt as în biologie" (cu cât ea e mai mare, cu atât gradul de specializare şi pricepere e mai îndepărtat de polul neghiobiei).

Mai mult »