Motorul gripat şi divinitatea

Sursa foto

Trăim în secolul vitezei (dacă nu-i ştiam titulatura, măcar i-am simţit viteza). Grijile continuă să apese, circulaţia e din ce în ce mai aglomerată pe autostrada vieţii şi rareori mai dai de câte-un indicator ce necesită oprire (se încalcă şi regulile astea tot mai des, destinaţia finală fiind deseori somnul de la capătul drumului parcurs într-o zi).

Zâmbim, plângem, ne certăm, ne împăcăm, iertăm, suntem iertaţi, păcătuim (nu conştientizăm asta... pe moment), ne aducem aminte de Dumnezeu la miracole, la nevoie, sau Îl pomenim la evenimente ca cel din Argentina sau din Românica noastră ("Doamne, ai milă de noi/de ei!"). Apoi reluăm căderea în păcat (conştientizată sau nu), băgăm cheia-n contactul autovehiculului pe care-l folosim de când ne-am născut (dat tot de El), apăsăm ambreiajul, punem în viteza 1 şi reluăm rutina pe aceeaşi autostradă (sau alte drumuri lăturalnice, dar la fel de bătătorite).

Injurăm, lăudăm, simpătizam, socializăm, antipatizăm, ne zbatem, iar păcătuim, iar trecem pe lângă STOP, dar nu oprim şi somnul e din nou garajul maşinii. Aşa că stau şi mă/vă intreb, mai spune cineva rugăciunea dinaintea parcării automobilului cu raţiune, credinţă (aşa se pretinde), conştiinţă şi predispoziţie la păcat? Câţi dintre voi/noi se/mai roagă înainte de culcare? Câţi Îi multumesc Lui pentru bucatele de pe masă înainte/după servirea lor (kebab-ul, shaorma şi sandwich-ul servite la fast-food, tot bucate sunt, chiar dacă nu-s servite tradiţional în familie, alături de cei dragi; contextul propice unei rugăciuni, aşa cum mai îl vedeţi prin filme, când mesenii se ţin de mână, e doar în filme; indiferent de ce bagi în gură şi unde mănânci, tot necesită mulţumire)?

Viteza erei în care trăim a făcut din rugă (un... document Word, să zicem, ce-ar trebui să stea deschis mereu) un simplu shortcut pe desktop, pe care-l deschidem când ne aflăm pe ulite izolate, odată la săptămână, poate? Sănătatea, care-i cea mai de preţ, este un alt lucru esenţial pentru care trebuie să-I mulţumim Lui Dumnezeu (din păcate, doar când motorul maşinii se gripează, ne amintim să-L invocăm).

PS: Gigi Becali are grijă să ne reamintească de Cel De Sus.

Postat in: credinta,Dumnezeu,ganduri,Gigi Becali,mancare,oameni,religie,rugaciune,sanatate