duminică, 19 februarie 2012

Adam m-a convins

Dacă până acum aveam reţineri în a spune cu voce tare că Adam Sandler e un actor al naibii de bun, "Jack and Jill" mi-a descleştat gura (mâna) şi pot scrie fără să-mi tremure stiloul, e bun. Am râs de m-am ţinut de burtă, am arătat cu degetu' spre ecran, m-am rostogolit şi am urmărit fascinat magia creeată de Jack şi Al Pacino. Doi titani ai cinematografiei s-au întâlnit într-un film de comedie, dar au transmis mai mult decât zâmbete.

Incă o remarcă: nu numai că Adam a interpretat 2 roluri, dar a interpretat şi rolul unei femei, intrând în pielea personajului feminin (poate mai bine decât o actriţă ce-ar fi interpretat-o pe Jill) şi ţinându-mă cu sufletul la gură pe parcursul întregului film (mi-aş fi dorit să văd o secvenţă în care Pacino se sărută cu Sandler, dar cred că producătorii trebuiau să decarteze mai mulţi bani :)) ).

Copilul indian adoptat este cel mai vigilent personaj, dezvăluind toate secretele tatălui său, soţia lui Jack încearcă mereu să repare greselile partenerului ei de viaţă, iar surioara geamănă, Jill, prin comportamentul ei, îl agasează la orice pas pe fratele mereu iritat de prezenţa-i. Dacă vreţi să râdeţi cu gura până la urechi, e de urmărit.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu