miercuri, 17 iulie 2013

Voma lumii şi terciul de barabule

oameni ganduri bani religie politicieni trist viitor dezvoltare durabila economie Biblia razboaie inchizitie comunism capitalism nazism evrei Dumnezeu


L-am neglijat, este? La blog mă refer. Oricum nu am nicio idee despre ce urmează să scriu. Aşadar, să purcedem. Cel mai mare handicap al omenirii e caracterul famelic al autodistrugerii, şi nu autodistrugerea-n sine. Umanitatea e asemeni unei filoxere, dar din acelea avide după putere, după puterea de a distruge cât mai multe rădăcini şi frunze, până când nu mai ai din ce face vin.

Aş aduce-n discuţie şi câteva versete din Biblie care atestă ce spun şi, mai ales, ce vedem, dar, din cecitate religioasă voită (dacă-mi permiteţi), nu voi apela acum la cele sfinte. De la Iuda-ncoace, venalitatea e o trăsătură de caracter aproape egal dispersată în perioadele istorice, iar litaniile celor oneşti sunt găleţi (la 10 litri) de apă aruncate-n disperare pe nisipurile deşerturilor.

Aş fi nebun să afirm că Einstein, Oppenheimer sau Fermi au amplificat fisiunea şi fuziunea omului, generic vorbind. Războaiele, cruciadele, inchiziţia şi lagărele naziste, comuniste, anglo-franco-americano-carcinoide (!), defrişările, braconajul, urbanizarea... Am obosit. Toate cele enumerate şi alte mii de astfel de „acţiuni benevole” dau de mâncare cu polonicul autodistrugerii. Filmele SF, a căror acţiune e plasată în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat, arată mereu o planetă stearpă, oameni degradaţi, oraşe în ruină. Aştia de le fac ştiu foarte bine că „SF stands for future reality”, ca s-o spun aşa. Dezvoltare durabilă pe dracu’!

Când unui bebe îi dai cartofi pisaţi până când crezi tu (ca părinte) că s-a săturat, cel mic vomită, asta pentru că el nu leagă două cuvinte, deci nu-şi poate exprima pe-nţelesul adultului saţietatea. Lumea noastră e bebeluşul. Cartofii pisaţi îs banii. De fapt, terciul de barabule e conglomeratul acţiunilor şi măsurilor financiare, psihologice, economice, sociale, politice, religioase (bagă, bagă) ce îndeasă gura maselor întru obţinerea banilor. Cine e părintele? Hehe... Wall Street-ul, masoneria, corporaţiile ce-ar putea cumpăra toată Africa, Scaraoschi, ăla, aia, ăia.

Voma lumii va fi funestă. Toată regurgitarea Pământului va scoate bancnote pe jumătate digerate, radiaţii ionizante, sânge sintetizat, ură, morţi, vii, teism, păgânism, macete, pietre, 9mm şi chiar pe Iehova, Dumnezeu, Allah, Buddha... Am obosit.

De ce am scris asta acum? Nu ştiu. Aş fi scris-o vreodată? Ştiu: da. Lumea nu ştie să danseze, dar are săbii. Confucius a spus asta; are dreptate: „Never give a sword to a man who can’t dance.”