Ep. 5 - Pofta

Sursa foto

„Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.” – îi destul de clar? Nu ştiu la femei (hmm), dar la bărbaţi concupiscenţa se manifestă des (foarte des, de fapt).

Pe marginea acestui subiect (strict pofta trupească/râvnirea la altul, alta, alţii, altele) se pot discuta multe, iar scuza-generic e „suntem oameni”, deci slabi în faţa ispitei :) Daca trec la capitolul material, aici sunt soluţii mai viabile (vrei maşină ca a lui, munceşte şi cumpărăţi-o, vrei...).

Însă nu întotdeauna stau lucrurile aşa (on the hard way): dorinţa pune stăpânire pe întreaga fiinţă şi rezultă violuri, crime, jafuri. A 10-a poruncă din Decalog ar putea îngloba şi altele. Am o certitudine: cu gândul păcătuim cel mai des, de unde trag concluzia că este cea mai încălcată.

Okay, în sinea noastră ne dorim anumite lucruri, dar limita (fină) dintre ceva latent din subconştient şi erupţie cedează, populând jurnalele de ştiri cu evenimente care evidenţiaza trecerea acelei graniţe (autoimpuse sau ba). Ceva elocvent: Enigma – The Principles Of Lust :)

Mai mult »

Ep. 4 - Mândria

Sursa foto

Înainte ca tot ce ne încojoară (ce vedem şi ce nu vedem) să existe, „Purtătorul de lumină” (Lucifer) cunoştea primul cum e să plăteşti pentru mândria fără de margini. Revolta îngerilor conduşi de el a avut un deznodământ ce avea să împartă lumea aceea (şi apoi şi pe a noastră) în doua tabere: cea a binelui şi cea a răului (asta e învăţătura religioasă care reflectă consecinţele trufăşiei).

Câţi dintre noi nu au văzut cazuri de mândrie în rândul cunoscuţilor ce s-au soldat cu renegări din grupuri, ignoranţă şi cu atitudini care ne repugnă? Lipsa de modestie a provocat războaie, a destrămat popoare şi, primordial, a divizat firea umană în două părţi.

Îmi place să cred că „we all shall fall” nu se referă la eşecul survenit din neputinţă, neştiinţă sau alte cauze în conexiune directă cu natura „căderii”, ci la decăderea omului în concordanţă cu fala afişată, aplicată, majoritar descriptivă...

A nu se confunda umilinţa cu transformarea în preş pe care toţi să calce după buna lor dispoziţie (trebuie să ai o doză de demnitate). Ingâmfarea nu atrage niciodată (?) aprecierea, iar ce-i şi mai grav este reprezentat de caracterul versatil al acesteia: semeţia poate degenera în nesimţire, tiranie, aroganţă, parvenitism.

Aerul tare de la înălţime poate provoca (şi se întâmpla destul de frecvent) ameţeală, iar picajul nu se termină decât cu zdrobirea celui decăzut (circumstanţele atenuante pot exista, dar numai dacă intervine căinţa/conştientizarea; uneori e prea târziu). „Omul cât greşeşte învaţă!” (Robotzi) nu are efect asupra fudulilor (dacă avea, acum nu mai erau în pragul năruirii).

Mai mult »

Ep. 3 - Mânia

Sursa foto

A 3-a scăpare a omului este mânia. Unul dintre cele mai periculoase păcate, cu urmări tragice (dese) şi care se „stinge” adesea cu manifestări violente. Nu ştiu dacă funcţionează metoda pentru care milita Martin Lawrence în „Bad Boys” („Usaaaaaa, usaaaaaa!”), dar controlul furiei face diferenţa în cazuri extreme.

Crime, copii orfani, văduve, desfigurări ireversibile, maltratări nejustificate, sechele psihice grave, ofiliri neplanificate ale destinelor, teamă, agonie, alienare socială... Sunt doar câteva din efectele exteriorizării urgiei pe termen scurt, mediu şi lung. Cu cât e mai puternică, cu atât e mai greu de ţinut în hăţuri.

Cauzele ce-l mâna pe om spre năpastă sunt atât de multe şi diferite în intensitate, încât şi exprimarea pustiirii e distinctă de la caz la caz. Tu/eu/noi/voi ai/am/aţi simţit acest sentiment şi mereu am considerat că am ajuns la limita superioară a acestuia, dar „niciodată” este adverbul care acoperă temporal dibuirea maximului atins de furie.

Autocontrolul cred că e şi o oglindire fidela a firii fiecărui individ, iar impulsivitatea este antonimul-caracter al criteriului menţionat la începutul frazei. Have a break, have a Xanax :)

Mai mult »

Ep. 2 - Invidia

Sursa foto

A doua virtute păcătoasă aleasă de mine este INVIDIA. România este cel mai potrivit loc pentru culegerea mostrelor de pizmă. Cre’ că toată treaba asta cu ciuda la puterea a doua a început după 89’, când s-a dat startul ciordelilor masive (nea Nicu şi-a retras hamalii de suflete) şi stratificarea socială a început să aibă decalaje mari între pături [un exemplu: Dacia „se demodase” în perioada post-decembristă; a se vedea clipul cu Gigi Becali (cu freza hippie) lăudându-se la neamuri cu noua sa achiziţie (second hand, da’ era Mercedes)].

Revenim la generalitate: începând cu fermitatea jetului urinar (la bărbaţi; e un eufemism cu malformaţii, ascunzând ceva genital, deci nu ceva neplacut, ba chiar nici vulgar...) sau cu mărimea mamelelor (la femei) şi terminând cu numărul de camere pe care le are casa (terminănd înainte de virgulă, nu cu exemplele, ăf cors), omul are episoade de zavistie amestecată cu aversiune, lăsându-se adesea ros pe interior de propria-i „boala” diagnosticată de sine, cu repercursiuni spirituale (mai mari şi mai multe decât cele fizice/materiale; de obicei invidia duce la ură, iar apoi la nimic, deoarece nimic nu se schimbă în cazul individului duşmănos raportat la statutul celui duşmănit).

Societatea ne educă zilnic, dar prost, în cea mai mare parte a „cursului”. Suntem veşnic elevi, veşnic profesori, veşnic victime ale propriilor inadvertenţe şi veşnic repetenţi (nu-mi spune că n-ai cazut în capcana invidiei, că nimeni nu te crede). Nu-i bai că mai picam la examene, dar e important la câte din ele.

Mai mult »

Ep. 1 - Lăcomia

Sursa foto

Săptămâna asta o să fac un serial ce va cuprinde 5 episoade. Fiecare episod constă într-un articol despre o „calitate” umană. M-am inspirat din filmul „7even” (1995) şi mi se pare o idee bună să scriu câteva rânduri despre 5 dintre cele 7 „păcate”.

Voi începe cu LĂCOMIA. Omul, din cele mai vechi timpuri şi până-n prezent, nu s-a mulţumit cu ce are. În goana după mai mult (bani, averi, furt, putere), el a călcat pe cadavre (la propriu: Hitler; la figurat: clasa politică românească, de ce nu?), a smotocit avid propriile principii („fii cinstit”-ul de la şcoala duminicală, demult a fost uitat), a ucis, a trădat, a jubilat prin ipocrizie, a minţit, a dat, a luat...

What’s the outcome of pure greed? Unde vezi un fiasco gigantic, combustibilul şi detonatorul eşecului au un numitor comun: avariţia. Fie că e vorba de companii, ţări (Grecia e un exemplu bun, politicienii hrănindu-şi buzunarele peste capacitatea suportată de acestea) sau oameni, jinduirea nelimitată duce la ruinare.

Am vorbit numai de situaţii ce ţin de moralitate (mai mult sau mai puţin). Lăcomia e identificabilă şi în alte cazuri: bagi în tine ca spartu’ – te-ngraşi, bei (alcool) peste măsură - te-mbeţi, te simţi rău şi poate şi mori... Un lucru rămâne învederat: we want more.

Mai mult »

Bancul de weekend

Micul Thomas, cel mai bun elev din clasă, o întreabă pe învăţătoare dacă poate să-i vorbească după ore. Ea acceptă.

-Ce vrei să-mi zici, Thomas?
-Cred că sunt prea inteligent ca să rămân în clasa asta, mă plictisesc! Aş vrea să trec direct la liceu.
Directorul şcolii este informat şi îl întreabă pe Thomas dacă vrea să treacă nişte teste.
Thomas acceptă fără să ezite şi testarea începe.
-Să vedem, Thomas: 3x4?
-12
- Şi 6x6?
-36, domnule director.
-Capitala Japoniei?
-Tokio!
Testul continuă încă o jumătate de oră, Thomas nu face nicio greşeală!
La sfârşitul testului,domnul director este mulţumit, dar profesoara întreabă dacă poate să-i pună şi ea câteva întrebări... Amândoi acceptă. Profa începe:
-Thomas, vaca are 4 şi eu am 2; ce este?
-Picioarele, doamnă.
-Corect, ce găsim în pantalonii tăi şi nu găsim în ai mei? Directorul se miră de întrebare...
-Buzunare, doamnă.
-Bine Thomas, unde au femeile părul cel mai creţ? Directorul se pregăteşte să intervină chiar când Thomas răspunde:
-In Africa , doamnă! răspunde copilul fără să ezite.
-Ce este moale, dar cu mâinile unei femei devine tare? Directorul deschide ochii mari, dar înainte să vorbească, Thomas răspunde:
-Oja pentru unghii, doamnă.
-Ce au femeile şi bărbaţii în mijlocul picioarelor?
-Genunchi, doamnă!
-Bine! Ce are o femeie măritată mai larg decât una celibatară? Directorului nu-i vine să creadă ce aude.
-Patul, doamnă!
-Care parte a corpului meu este cel mai des umedă?
-Limba dumneavoastră, doamnă.
-Ce cuvânt care începe cu litera C..... înseamnă ceva care poate să fie umed sau sec şi pe care bărbaţii
adoră să-l privească?
-Cerul! spune Thomas.
Directorul suflă uşurat. Transpirat, decide să oprească testul şi spune:
-Nu o să te trimit la liceu; o să te trimit direct la Universitate! Chiar şi eu aş fi picat acest test.....

Morala: cu înaintarea în vârstă devenim perverşi!

Mai mult »

Antidotul jinx-ului

Sursa foto

E miercuri, sunt 3 ceasuri rele (e de comentat aici), jinx-ul pluteşte-n măruntaiele fiecărei pietre (în care te-ai putea împiedica), ceşti de cafea (căreia i-ai putea deveni gazdă), gropi (un locşor de pelerinaj pentru suspensiile maşinii tale) sau orice altceva compus din atomi (deci tot). Dă-te, că vin cu 5 întrebări alungătoare de blesteme, cu „daci”, că de Traiani ne-am săturat (unu’ la preşedinţie, unu’ care mulge lupoaica... e un eufemism, ăst’ din urmă :) ). Să purcedem:

1. Dacă nu ar fi existat tehnologia care face posibilă fotografierea/filmarea, piţipoancele şi cocalarii ar mai fi existat?
2. Dacă mai există oameni ca Gigi Becali, nu-i aşa ca prostia nu va fi surghiunită nicicând?
3. Dacă dai vrabia din măna pe cioara de pe gard, eşti nechibzuit sau fan Obama?
4. Dacă Mugur Mihăescu îl încinge pe Vanghelie la alegeri, sectorul 5 va intra-n vacanţa mare sau se va transforma în Sadova?
5. Dacă UE se va destrăma (devine din ce în ce mai probabil) noi vom rămâne orfani (nu că n-am fi...)?

Mai mult »

Adevărata Apocalipsă

Sursa foto

Să mai scriu şi eu ceva pe blog. Pun două întrebări azi: cum ar arăta lumea fără femei si cum ar arăta lumea fără bărbaţi? La prima din ele răspunsul e simplu: Chuck Norris n-ar exista (cine-l naşte?), iar gheii vor fi consideraţi straight. La cea de-a doua, ei bine, am un răspuns extrem: ar fi nasol. Rău!

Pământul ar fi în derivă eternaă (Atlas e bărbat), Facebook n-ar mai fi (no more piţi), psiholoagele n-ar mai câştiga nimic (nu mai au paciente înşelate de consiliat), iar bancurile cu Bula vor fi remixate, rezultând bancuri cu babe (ultimele babe...).

Realizaţi ce final apocaliptic ar experimenta omenirea la extincţia rasei bărbaţilor? :) Aşadar, într-o manieră de mesaj al unei poze postate pe Facebook de vreo aplicaţie/pagină 9gaghiană, de câte ori vrei să-i iei berea de sub nas, contribui un pic la apropierea Armageddon-ului, de câte ori îi reproşezi că-şi lasă ciorapii (parfum de fericire) prin casă, în alt colţ al lumii îi piere inspiraţia unui bărbat ce-ar fi inventat robotul ce va contrazice femeia fără să aibă feedback negativ din partea acesteia (everybody’s happy), iar când îi fluturi prin faţă batista cu „eşti porc”, măcelarii încetează a mai tranşa carnea pentru friptura aia care-ţi place!!!

Suntem importanţi, cei mai importanţi! (pe ‘reacu’ :)) )

Mai mult »

Circulation - Turquoise (Guy J Remix)

O operă de artă aterizează astăzi la mine pe blog. Şi e remix! Întotdeauna voi asculta cu plăcere progressive, mai ales dacă e produs cum trebuie, de cine trebuie.

Guy J este fără îndoială unul dintre cei mai talentaţi produceri din lume, având suportul şi aprecierea multor Dj, chiar şi din alte genuri (Marcus Schossow). Ascutaţi remixul la "Turquoise" şi-mi veţi da dreptate cănd spun că Mr J e profesor :) Spin it!

Mai mult »

Bancul de weekend

Sursa foto

La şcoală, profesoara lui Bulă dă clasei drept temă, o propoziţie cu expresia "mama e numai una".
Următoarea zi, la şcoală, profesoara îi întreabă pe colegii lui Bulă ce propoziţii au făcut cu "mama e numai una":
-Ionel, tu ce ai scris?
-Păi, când am fost bolnav, mama a stat tot timpul lânga mine, mama e numai una.
-Bravo!

Mai mult »

Answer42 - The Lemon Effect (Proff Remix)

Anjunadeep style pentru azi. Rusul-tătic al progressive-house-ului, Proff, a remixat "The Lemon Effect", punându-si amprenta specifică pe deja imaculata producţie originală. Ce-a ieşit?

Un ritm de vară, cu synth-uri melodice, de un warmth cu care suntem familiarizaţi când vine vorba în primul rând de release-urile celor de la Anjunadeep, iar în al doilea rând de viziunea lui Proff. Enjoy!

Mai mult »

Cordul galopant

Sursa foto

Vreau să vorbesc un pic despre emotivitate. In ceea ce mă priveşte, nivelul acesteia ajunge în tavan, trece prin el, loveşte acoperişul şi urcă pân’ o lovi vreo cioară, aripă de avion sau navă extraterestră :) Dacă n-am norocu’ ăsta, emoţiile cresc exponenţial, în funcţie de stratul atins (atmosferic şi apoi extra-atmosferic).

Există nenumărate mituri care descriu metode eficiente de evitare a stării de emotivitate şi-o amintesc doar pe cea cu „imaginează-ţi că interlocutorul/torii sunt goi” :) Mmmmnu merge... Rişti să te bufnească şi râsul, iar eşecul va fi total. Pastilele ar fi o soluţie, dar dacă te confrunţi cu situaţii-limită mai tot timpul, goleşti portmoneul (ce vintage îmi sună cuvântul ăsta), goleşti flaconul, dar schingiuieşti celulele hepatice.

Sunt milioane de oameni în lume care au probleme cu timiditatea/emotivitatea, iar „leacul”, cel puţin în afară, e mersul la psiholog. Nu ştiu cât de eficientă e terapia la un asftfel de medic specialist, dar mie (cel puţin) nu mi-ar fi de mare ajutor. Voi cum faceţi faţă emoţiilor? N-o băgaţi p-aia cu „beau 50 de ml de &*$(*^ şi n-am probleme” :))

cc Studenţii care susţin lucrarea de licenţă şi elevii care dau BAC-ul :)

Mai mult »

Mat Zo feat. Linnea Schossow - The Sky (Extended Mix)

Nu pot decât să mă arăt fascinat de ce poate creea talentatul Mat Zo. Piesa are un swing molipsitor, adus de la "boring" la "amazing". Vocalista era deja cunoscută pentru colaborările ei de succes anterioare, deci nu avea cum să dezamăgească nici de această data. Numa' ascultaţi şi exclamaţi! Enjoy!

Mai mult »

Şoferii maniaci pe circuite civile

Există o specie de soferi: ciclopii “chiori” (deci oameni orbi cu permis de conducere). Acest trib modern ce are volan în loc de arc şi centură de siguranţă în loc de liană e în continuă expansiune (ca Universu’). Membrii clanului acţionează primitiv, cu pedala de frână în embargou şi cu cea de acceleraţie sub tutelă.

Că e om ce-şi intersectează calea cu balansul-traiectorie al lianei lor, că e animal, triglodiţii îşi văd de drum, zburând printre eucalipţi fără resctricţii de viteză, fără safety awareness, fără luarea în calcul a potenţialelor victime (colaterale pentru ei), fără minte, fără…

După cum am scris pe Twitter şi Facebook, victima colaterală a unui astfel de ciclop modern cu reale apetenţe pentru viteză, coolness şi demonstraţii de pilot de curse a fost câinele meu. Trista întâmplare nu a avut loc pe vreo arteră de oraş supracirculată, ci pe o străduţă (uliţă) de sat, unde chiar de vrei să faci pe Schumacher, drumul pietruit şi plin de hopuri nu-ţi asigură moftul (teoretic viteza ar trebui să fie foarte mică, fapt ce ar permite şi celui mai leneş şofer din punct de vedere al vitezei de reacţie să frâneze/evite un pieton/animal de companie/orătanie).

Dar s-a întâmplat. Dacă era un copil ce alerga spre stradă să-şi ia mingea (spun copil de 5-6 ani, un echivalent al unui câine, conştientizarea pericolului ieşirii pe carosabil fiind aproape nulă la ambii)? O să spuneţi că trebuia ţinut în lesă. E la ţară! Două maşini/oră trec în medie pe o uliţă de sat (poate nici atât).

Câinele nu era periculos (era pechinez, nu… caucazian), iar de 7 ani (de când l-am cules de pe un şanţ şi l-am crescut) era o rutină plimbarea lui pe acelaşi traseu. Nu îl/o înjur, nu blestem (nu-s vrăjitoare), dar sper să i se ofere “şansa” de a simţi furia mea, dar nu oricum, ci alimentată de un eveniment similar.

Am mai spus-o şi o mai spun: sunt un mare iubitor de animale. Unii ar spune că exagerez, alţii nu. Am scris rândurile astea deoarece câinele merită atenţia mea. A fost cel mai bun prieten, m-a acceptat aşa cum sunt (necondiţionat) şi mi-a oferit ce are el mai bun: pe sine. Acum va rămâne doar o amintire din cauza unui iresponsabil… Ce-o fi zis? "E doar un câine."...

Mai mult »

ThreeSixty, Dirty Harris - Diablo (Steve Haines, Stuart Browne Remix)

Azi vă ofer spre ascultare ceva de la Maquina Music. Producători "engleji" de primă clasă, remixeri de rang înalt. Tech-house, progressive şi un outcome pe măsură. Break-ul rupe! Enjoy!

Mai mult »

Marketing şi suflete

Sursa foto

Orice om şi-ar vinde sufletul. Chezăşuiesc ca aşa s-ar întâmpla în cazul oricărei persoane. Unde apare zgaiba? La preţul acestui “trade” şi la negustorul de spirite. Dacă analizezi arborele genealogic al actelor de vânzare-cumpărare a duhurilor, observăm (fără a solicita zoom-ul etic al eului) că există o asemănare izbitoare între graficul ciclului de viaţă al produselor (din marketing) şi curba descrisă de preţul/sinidisis de-a lungul umanităţii (cronometrate de mai bine de 2012 ani).

“Lansarea” a fost reprezentată de un amărât şi banal măr (Eva şi-a vândut sufletul pentru un fruct). Avansăm în timp şi ajungem la etapa de “creştere”, unde panta galopează la un unghi mare, ducând-o la statutul de abruptă, iar declanşarea acestei lupte anti-gravitaţie (pe o foaie de hârtie) a fost dată de un troc emblematic: cei 30 de arginţi primiţi de Iuda în schimbul, aţi ghicit, sufletului (a se observa justificarea materială a celei de-a 2-a etape din ciclu: măr->arginti).

“Maturitatea” cred că a fost atinsă foarte târziu (secolul XX), omenirea punându-şi pe masă spiritul uman pentru putere (?)/supremaţie (?)/prostie vanitoasă(!!!)/etc (aici “evoluţia” arată cam aşa: măr->arginţi->vieţi omeneşti; putem începe cu Războaiele Mondiale şi sfârşim cu cel mai mare genocid: Holocaustul; am pus maturitate pentru că de aici graficul nu mai poate fi într-o fază de ascensiune, viaţa unui om fiind nepreţuită, teoretic…).

Ajungem în zilele noastre (ultima etapă, “declinul”) şi constatăm că esenţa umană este terfelită, preţul pus pe aceasta scăzând drastic. De obicei, când ne referim strict la produse, în faza terminală, tot ce se mai poate face este încercarea de a mai “îndulci” curba descendentă, prelungind ciclul de viaţă al acestora cât mai mult, dar deznodământul e mereu acelaşi: produsul va fi scos din producţie, într-un final.

Trecem la oameni. Sfârşitul va fi acelaşi: vom pieri distruşi de mâna noastră. “Umanitatea cu cât avansează mai mult, cu atât este mai degradată.” – Gustave Flaubert

Mai mult »

Jay Lumen - Hello May, Hello June

Unul din producerii mei preferaţi din zona tech-house-ului a lansat de curând o piesă ce prevesteşte venirea verii :) La 123 BPM e ideală pentru a fi pusă pe terase, în warm-up seturi sau în playlist-ul iPod-ului tău, special creat pentru o zi de lenevire pe şezlong.

Ritm cald, plăcut şi numai bun de facilitare a consumului de bere (mă rog, am exclus alte băuturi, proiectându-mi în imaginaţie scena în care eu ascult piesa asta; merge şi un fresh de portocale ;) ). Enjoy!

Mai mult »

Bancul de weekend

Sursa foto

Un şofer de TIR dormea în cabină când îi bătu o prostituată la geam.
-Nu vrei sex, ceva?
Asta , chior de somn, zice:
-Bine tu, cât ceri?
-Pai nu mare lucru, du-te la shopu’ ăla şi ia şi tu o sticlă de vin.
Se duce ăsta şi la întoarcere dă de un coleg.
-Bă, ia tu sticla asta de vin şi vezi că e o curvă la mine în cabină, du-te tu că io nu mai am chef.
Ia ăsta sticla, se duce în cabină şi începe să presteze. La un moment dat, bate un poliţai la geam:
-Bună seara…Ce faceţi aici? întreabă ăsta, luminând interiorul cu lanterna.
-Bine dom’le, uite, fac dragoste cu nevasta-mea…
-Păi de unde ştiu eu că e nevasta dumneavoastră?
-Iţi zic eu , că nici eu nu ştiam până n-ai aprins lanterna…

Mai mult »

Armin Van Buuren - We Are Here To Make Some Noise (Extended Mix)

Ceva diferit de la tăticul trance-ului, dar îmi place. E mai big room decât speram :) Are un bassline ce-ţi sare-n urechi, un main lead bun ce poate fi ţinut minte cu uşurinţă şi un flow decent pentru o piesă de club.

I-auzi, are şi un siren ce urlă pe alocuri :) O fi doar o evadare a Dj-ului sau vom vedea în curând că şi el va trece la house/progressive (Tiesto a avut curajul)? Până răspundeţi la întrebare, press the play. Enjoy!

Mai mult »

Deci se poate!

Sursa foto

Am urmărit şi eu finala Europa League de aseară. De când am auzit că se va ţine la Bucureşti, prejudecata a lovit: o să fie un eveniment-fiasco ce va mai adăuga câteva lopeţi de pământ peste coşciugul deja găurit al naţiunii noastre. Dar m-am înşelat (big time).

Atmosferă extraordinară ca pe stadioanele mari din Europa (din ţări ce n-au nici groapa de mormânt săpată), organizare bună, gală de deschidere exemplară, ce mai, un meci la standarde normale (normale pentru ei, de neatins pentru noi, teoretic).

Cireaşa de pe tort nu a fost nici spectatorul ce alerga pe teren, nici vreun incendiu care s-ar fi putut declanşa, ci populara lozincă rostită cu patos de suporteri: “Mitică la puşcărie” :D Gazonul a rezistat, încăierările n-au existat, iar toată lumea s-a simţit bine şi a ajuns teafără acasă. Deci se poate şi la noi!

Dezamăgirea se va iţi foarte curând deoarece show-ul de aseară nu-l vom mai vedea în viitorul apropiat pe la noi (sau poate niciodată). Cert este că laudele venite de la ai nostri şi de la străini au fost, iar România a reprezentat pentru o noapte un loc civilizat în care se pot desfăşura competiţii de top. Not bad :)

Poate s-o face şi un circuit de Formula 1, poate poate. Numai prin exemple ca cel de aseară vom scoate capul în lume şi le vom da peste nas celor care au argumente negative la adresa noastră. Bun.

Mai mult »

Opulenţa şi gândirea

Sursa foto

M-am gândit eu mai demult să fac o postare ca cea de azi, dar fie am uitat, fie m-am prefăcut că am uitat. Azi mi-am amintit că m-am prefăcut că am uitat. Aşadar, Twitter versus Facebook în viziunea mea. In mintea-mi şi aşa agitată au loc cutremure de mare magnitudine când verific timeline-ul de pe #fb. Brain damage much? Sper că nu… :)

Incepând de la poze cu bot şi sfârşind la bust gol încordat (şi maţele şi le încordează), fieştecare individ din lumea lui Zuckeberg, ce suferă de Hi5 effect (aţi văzut, nu generalizez) lasă o dâră de melc vizibilă de la mii de wall-uri distanţă, scara Richter fiind “redesenată” pentru aşa zgâlţâieli internatutice.

Pozele de care vorbesc (epicentrele seismelor) sunt un păduche liliputan pe lângă aplicaţiile care (îmi) împânzesc timeline-urile: “Cât de alcoolist eşti?” (eu ştiu că e un motiv de mândrie ca “prietenii” tăi să vadă cât bei, virtual…), “Cu ce vedetă semeni?” (eu ştiu că bagi cu caru’ steroizi de vanitate în propriul ego…), “Ce maşină ţi se potriveşte” (eu ştiu că e mai mic efortul depus pentru a utiliza app-ul ăsta decât să te îmbraci bengos, să-ţi pui ochelarii aia de soare Gucci + gel şi să alergi după maşini TARI, parcate prin zone izolate din oraş…) şamd.

Vorbeam de cutremure şi scara Richter; hai să vorbesc şi de popularitatea (indusă) unui utilizator de Feisbuc. Numărul de comentarii/postare (eventual un citat celebru; mai pun şi eu câte-un citat câteodată, doar că nu-mi rod unghiile să văd feedback-ul), numărul de like-uri/poză sau numărul de prieteni sunt indicatori relevanţi ce îi ajută pe useri să-şi măsoare coolitatea. Până acum numai laude, nu?

Să trec la Twitter. De ce nu sunt 4 milioane de romani înregistraţi şi pe Twitter? Pentru că, evident, 9gag şi colectarea laicurilor sunt mai importante. Eu văd reţeaua de microblogging ca şi un club exclusivist (mă refer strict la România), unde dacă nu ai ceva de spus, nu ai ce căută în el. Dacă pe FB trimiţi cerere de prietenie, pe Tuităr câştigi prieteni fără să le ceri asta, bramburelile tale postate convingându-i să te urmărească. Mai fac o analogie? Mai fac.

Facebook este ca Florin Salam (folosesc oameni de pe la noi): opulenţă la superlativ, dar gândire mai subţire. Twitter este ca… (să aleg tot din muzică?) Oreste, frate! Am găsit. Inteligenţă la superlativ, opulenţă nema. In concluzie, Mark câştigă!!! (hehe, la abundenţă :) )

Mai mult »

Slam - Eterna (John Digweed, Nick Muir Remix)

3 nume mari într-o singură melodie: Slam (techno), John Digweed (progressive, techno) şi Nick Muir (progressive, techno). Prin combinarea skill-urilor şi stilurilor fiecăruia a rezultat un sound eclectic, plăcut şi unic. Cam pe la minutul 4 magia începe să ia formă, aşa că aveţi răbdare.

Chiar mă întrebam când voi mai asculta ceva marca Bedrock (nu mă refer la label ci la duo-ul Digweed-Muir). "Emerald" rămâne preferata mea din repertoriul "Rocii de bază", însă şi acest remix îmi induce aceeaşi stare. Enjoy!

Mai mult »

Deştept vs inteligent feat. gunoi

Sursa foto

Care-i diferenţa dintre “deştept” şi “inteligent”? In DEX sunt date nişte explicaţii, dar prea vagi pentru aşteptările mele (şi dau de înţeles că cele două cuvinte sunt cam sinonime). Eu sunt de părere că deşteptăciunea se dobândeşte (prin exerciţiu, studiu etc), iar inteligenţa necesită un pic de caracter nativ, să zicem.

Când spun test de inteligenţă, mă gândesc instantaneu la foile alea cu desene/semne (nu la… Conquiztador :) ). O persoană deşteaptă ştie care-i capitala Japoniei, câţi litri are un hectolitru si… valoarea acceleraţiei gravitationale (am ales trei cazuri banale).

Un om inteligent ştie cum să se folosească de informaţiile pe care le are într-un mod eficace, având o gândire mai… analitică (îi dai o unitate de PC şi-ţi face un aspirator cu filtru de particule :)); din nou am luat un exemplu banal şi poate exagerat). Iar această virtute nu se rezumă strict numai la cunoştinţe. Dacă vreţi să înţelegeţi mai bine diferenţa dintre cele două atribute, voi face o analogie :)

Deşteptul este ca şi câinele: îţi răspunde la comenzi, învaţă repede, îţi poate fi şi partener şi bodyguard (dar sunt cazuri când mai şi mănâncă rahat, la propriu, luând în considerare numai caracteristicile “palpabile”). Inteligentul este ca o pisică: ea ştie să-ţi intre pe sub piele, poa’ să sară pe masă şi să “sustragă” ceva fără să realizezi asta, toarce (ăsta da argument! :)) ) şi e foarte vicleană când vine vorba de vânătoare (spre deosebire de câini, pisicile îşi îngroapă fecalele; did you see the difference? :D ).

PS: Adâncimea la care-ţi îngropi mizeria e direct proporţională cu nivelul inteligenţei. Toţi avem “gunoi”. :)

Mai mult »

Leon Bolier - Me

Leon Bolier - numele care este asociat cu... porn-ul, în muzică :) Cuvântul "bass" este cam singurul care poate descrie sound-ul Dj-ului.

"Me" este "fratele nemernic" al lu' "You", cu un lead şi mai nebun. Piesa are parte şi de un videoclip foarte interesant :) Urmăriţi-l cu atenţie şi enjoy good music. Spin it!

Mai mult »

Bancul de weekend

Intâmplare fericită

Eram o persoană foarte fericită. Aveam o minunată prietenă cu care mă întâlneam de mai bine de 1 an, aşa că am decis să ne căsătorim.
Exista o singură chestiune care mă deranja. Frumoasa ei soră mai mică. Viitoarea mea cumnată tot timpul se îmbrăca cu fuste mini (extrem de mini), iar în vocabularul ei nu exista cuvântul sutien, darămite în garderoba ei.
Culmea era că întotdeauna când mă aflam în preajma ei, mereu scăpa câte ceva pe jos, iar când se apleca să ridice, îmi oferea o privelişte mai mult decât frumoasă. Era clar. O făcea în mod deliberat. Pentru că asemenea scene nu se întâmplau dacă era şi altcineva de faţă.

Pregătirile de nuntă fiind în toi, într-o zi, micuţa surioară m-a sunat şi m-a chemat să mai verific ceva la invitaţiile de nuntă. Am luat-o de bună şi i-am spus că vin în câteva minute.
Era singură când am sosit şi a început să îmi şoptească ce dorinţe şi sentimente are pentru mine. Mi-a spus cât de mult mă doreşte şi că ar vrea să facem dragoste măcar o dată înainte de a mă însura şi a mă dărui surorii ei pentru întreaga viaţă. Eram total şocat şi nu am putut scoate un cuvânt.

Mi-a spus că merge la ea în dormitor, iar dacă doresc un ultim sălbatic "zbor", nu trebuie decât să intru la ea în cameră. Am rămas ca o stană de piatră, stupefiat de cele ce auzeam, uitându-mă după ea cum urca scările.
Am stat aşa câteva momente, apoi m-am întors şi m-am îndreptat spre ieşire. Am deschis uşa, căutând cu privirea locul unde mi-am parcat maşina, când au început ropote de aplauze.

Toata familia viitoarei mele soţii era adunată în faţa casei şi mă aplauda. Cu lacrimi în ochi, viitorul meu socru s-a apropiat de mine şi a început un mic speech: "Nici nu îţi poti imagina cât de mândri suntem de tine că ai trecut cu brio acest test. Nu aş putea găsi un bărbat mai bun pentru fiica mea dacă aş căuta în toată lumea. Bine ai venit în familia noastră!"

Morala:
INTOTDEAUNA păstrează prezervativele în maşină...

Mai mult »

Galaxy S III vs the world

Aseară a avut loc evenimentul de lansare al celui mai nou şi performant smartphone al celor de la Samsung: Galaxy S III. După cum mulţi au spus, nu-i o revoluţie în lumea telefoanelor inteligente, dar e un upgrade de la S II cam la toate capitolele.

Tot am auzit/citit remarci de genu’ “E cel mai puternic telefon cu sistem de operare Android”. Nu e :) Am văzut aseară o comparaţie între rezultatele obţinute de câteva telefoane la unele teste de benchmark. Htc One X (varianta internaţională, cu processor quad-core) a înregistrat nişte cifre mici, dacă stăm să ne gândim la specificaţiile sale.

Varianta americană (de la AT&T) are procesor dual-core, dar culmea, e peste cea cu 4 nuclee. Ce-i şi mai surprinzător? Htc One S (cu acelaşi procesor Snapdragon S4 ce-i şi pe One X-ul american) bate tot ce-i pe piaţă la ora actuală, inclusiv pe noul S III.

Nu ştiu cât de relevante sunt testele benchmark, dar aştept şi comparaţiile dintre “vedetele” de la brand-urile de renume din lumea smartphone-urilor. Ah, nu mai comparati giganţii ăştia cu iPhone 4s :) Telefonul celor de la Apple e din altă ligă (şi Samsung Galaxy S II dă cu el de pământ). Aici puteţi vedea rezultatele.

Mai mult »

Labium servitium

E vineri, începe weekend-ul şi oamenii nu prea mai au voinţa să acceseze articole ce au legătură cu politica. Dar o să scriu două rânduri despre asta. Domnul prim-ministru desemnat, Victor Ponta, înainte de trecerea moţiunii de cenzură, scotea foc pe nări şi încerca să pârjolească guvernarea lui MRU (foarte bine, în opinia mea). Promitea multe.

Mai mult »

Ferry Corsten Feat Aruna - Live Forever

Pe Ferry Corsten nu l-am pus în seamă până acum. E de 20 de ani în lumea muzicii electronice şi, drept cadou pentru sine, a lansat albumul WKND în februarie. Din cele 14 piese mi-au plăcut vreo 7.

"Brute" e preferata mea (instrumental), iar ca şi vocal, cel mai mult îmi place piesa ce-o veţi asculta acum. Aruna are o voce superbă, iar varianta de pe album se potriveşte perfect cu registrul acesteia. Remix-urile lui Shogun şi Michael Woods ridică ştafeta şi mai mult, dar nici original mix-ul nu dezamăgeşte. Enjoy!

Mai mult »

Cârciuma şi şcoala - prospect

Avantajele şi dezavantajele unui birt în proximitatea şcolii/facultăţii.

Pros:

1. Te poţi bucura/necăji la capacitate maximă când iei o nota bună/rea, pici la un examen etc (berea, vodka, ginul, vinul sunt cele care te “felicită” cel mai eficient; uitam de suc :)) ).

2. De ce să chiuleşti şi să mergi în parc (căpuşele sunt însetate), când poţi urmări un meci la elsidiul din bar, alături de ceilalti păcătoşi?!

3. In veceul instituţiei de învăţământ poţi fuma, dar e mizerie, pute urât (am evidenţiat ostilitatea mediului printr-o licenţă poetică) şi ai mereu sindromul spionului (paranoia te ţine în priză şi te trezeşti cu un chiştoc la al cărui regres nu-ţi aminteşti să fi contribuit :) ), pe când la crâşmă inhalezi nicotina-n voie şi poţi folosi caietul studenţesc pe post de scrumieră (din greşeală), fără să ai remuşcări.

4. Decât să bei cu el/ea (pronume-fantomă ce substituie băiatul/fata cu care vrei să discuţi mai mult decât subiecte legate de geografie/economie/schoolrelatedthings) un Teddy (de morcovi, bleah) pe banca proaspăt vopsită de la monument (generic vorbind), mai bine bei un cappuccino vienez (din nou, generic vorbind; băutura aleasă depinde de locaţie şi preferinte/buget), tolănit pe-o canapea (nice and cozy).

5. Poţi înjura în voie. Nu-s profi prin preajmă (?)

Cons:

1. Dacă intenţionezi să te întorci la ore (sârguinciosule), să ştii că bodegile nu-ţi oferă la un pa’ar de whiskey un căţel de usturoi (sau scorţişoară… sau leuştean :) ). Vei duhni a alcool şi vei ajunge (probabil) în biroul directorului (rectorului, rectului, ului, lui, ui, i…).

2. Crâşma de peste drum nu e casa ta! Se întâmplă frecvent ca elevul/studentul să zăbovească în birt şi chiar să doarmă acolo. Don’t be a fool, stay in school (construcţia asta inspiraţională-ish e la fel de relativă ca şi cantitatea de alcool ce te bagă-n categoria oamenilor în stare de ebrietate).

3. Numărul absenţelor e direct proporţional cu cuantumul orelor petrecute-n cârciumi. Nu ţi le va motiva nimeni (etic vorbind :) )

4. Deprinderea cu mersul la toaletă (foarte des) din sânul barului e dăunătoare vezicii tale în sânul locaşului de studiu (încearcă să ceri voie profesorului de 2 ori/oră pentru a te uşura). Socoteala de la bufet nu corespunde cu cea de la şcoală (mămuchistic vorbind).

5. Cel mai mare dezavantaj al locaţiei (ne)faste a birtului este reprezentat de lipsa de concentrare din timpul cursurilor (ispita e mare, chemarea apasă; e echivalentă în intensitate cu influenţa şoaptelor lui Lord Voldemort asupra lui Harry Potter :) ).

Mai mult »

Andrew Bayer feat. Molly Bancroft - Keep Your Secrets (Myon & Shane 54 Summer Of Love Mix)

Mi-era dor de sound-ul celor de la Myon & Shane 54 :) Si pe cine puteau să remixeze? Pe nimeni altul decât super talentatul Andrew Bayer. De Molly Bancroft am auzit acum, graţie acestei producţii de exceptie.

Are un debut excelent solista: o voce secsi, matură, fără scăpări. Ascultăm trance pur din Ungaria, condimentat cu bassline "plin", pad-uri melodioase şi un ritm plăcut. Enjoy!

Mai mult »

Ochii care nu se văd (nu) se uită

“Vocea Romaniei” şi “X Factor” mi-au venit în minte azi dimineaţă. De fapt, concurenţii acestor competiţii muzicale. Liviu Teodorescu a avut parte de “tratamentul” lui Moga, “Electronic Symphony” fiind deja hit.

Producătorul nu s-a oprit aici, Cristian Sanda fiind centrul de interes din “Fii curios”. Smiley a folosit potenţialul lui Stefan Stan la maxim în piesa “You Give Me Love”. Dragoş Chircu (Damon) a colaborat cu Gino Manzotti şi a scos pe piaţă o melodie frumoasă: “Save Me”.

Situaţiunea numărul 1: unde-s concurenţii lu’ Brenciu? Io i-am văzut doar în reclama de la UPC; poate îi ia şi prin concerte, dar niciun single? La “X Factor” treaba stă mai nasol (situaţiunea numărul 2). In afară de Iulian Vasile care apare în emisiunea “Te cunosc de undeva” (mai mult de conjunctură), nimeni n-a ieşit în faţă cu nimic.

Ce face Alin Văduva (voce excelentă), T&L sau chiar câştigătorul, Andrei Leonte? Daţi-ne şi nouă ceva. Ditamai premiul şi nimic “in the making”? Păi Sanda, Teodorescu şi Chircu nici nu au câştigat şi au realizat ceva notabil… Morare, Sână, Brenciule, Paulo, ne mişcăm mai cu talent? :)

Mai mult »