Şoferii maniaci pe circuite civile

Există o specie de soferi: ciclopii “chiori” (deci oameni orbi cu permis de conducere). Acest trib modern ce are volan în loc de arc şi centură de siguranţă în loc de liană e în continuă expansiune (ca Universu’). Membrii clanului acţionează primitiv, cu pedala de frână în embargou şi cu cea de acceleraţie sub tutelă.

Că e om ce-şi intersectează calea cu balansul-traiectorie al lianei lor, că e animal, triglodiţii îşi văd de drum, zburând printre eucalipţi fără resctricţii de viteză, fără safety awareness, fără luarea în calcul a potenţialelor victime (colaterale pentru ei), fără minte, fără…

După cum am scris pe Twitter şi Facebook, victima colaterală a unui astfel de ciclop modern cu reale apetenţe pentru viteză, coolness şi demonstraţii de pilot de curse a fost câinele meu. Trista întâmplare nu a avut loc pe vreo arteră de oraş supracirculată, ci pe o străduţă (uliţă) de sat, unde chiar de vrei să faci pe Schumacher, drumul pietruit şi plin de hopuri nu-ţi asigură moftul (teoretic viteza ar trebui să fie foarte mică, fapt ce ar permite şi celui mai leneş şofer din punct de vedere al vitezei de reacţie să frâneze/evite un pieton/animal de companie/orătanie).

Dar s-a întâmplat. Dacă era un copil ce alerga spre stradă să-şi ia mingea (spun copil de 5-6 ani, un echivalent al unui câine, conştientizarea pericolului ieşirii pe carosabil fiind aproape nulă la ambii)? O să spuneţi că trebuia ţinut în lesă. E la ţară! Două maşini/oră trec în medie pe o uliţă de sat (poate nici atât).

Câinele nu era periculos (era pechinez, nu… caucazian), iar de 7 ani (de când l-am cules de pe un şanţ şi l-am crescut) era o rutină plimbarea lui pe acelaşi traseu. Nu îl/o înjur, nu blestem (nu-s vrăjitoare), dar sper să i se ofere “şansa” de a simţi furia mea, dar nu oricum, ci alimentată de un eveniment similar.

Am mai spus-o şi o mai spun: sunt un mare iubitor de animale. Unii ar spune că exagerez, alţii nu. Am scris rândurile astea deoarece câinele merită atenţia mea. A fost cel mai bun prieten, m-a acceptat aşa cum sunt (necondiţionat) şi mi-a oferit ce are el mai bun: pe sine. Acum va rămâne doar o amintire din cauza unui iresponsabil… Ce-o fi zis? "E doar un câine."...

Postat in: ganduri,iubire,oameni,prostie,trist