Ep. 2 - Invidia

Sursa foto

A doua virtute păcătoasă aleasă de mine este INVIDIA. România este cel mai potrivit loc pentru culegerea mostrelor de pizmă. Cre’ că toată treaba asta cu ciuda la puterea a doua a început după 89’, când s-a dat startul ciordelilor masive (nea Nicu şi-a retras hamalii de suflete) şi stratificarea socială a început să aibă decalaje mari între pături [un exemplu: Dacia „se demodase” în perioada post-decembristă; a se vedea clipul cu Gigi Becali (cu freza hippie) lăudându-se la neamuri cu noua sa achiziţie (second hand, da’ era Mercedes)].

Revenim la generalitate: începând cu fermitatea jetului urinar (la bărbaţi; e un eufemism cu malformaţii, ascunzând ceva genital, deci nu ceva neplacut, ba chiar nici vulgar...) sau cu mărimea mamelelor (la femei) şi terminând cu numărul de camere pe care le are casa (terminănd înainte de virgulă, nu cu exemplele, ăf cors), omul are episoade de zavistie amestecată cu aversiune, lăsându-se adesea ros pe interior de propria-i „boala” diagnosticată de sine, cu repercursiuni spirituale (mai mari şi mai multe decât cele fizice/materiale; de obicei invidia duce la ură, iar apoi la nimic, deoarece nimic nu se schimbă în cazul individului duşmănos raportat la statutul celui duşmănit).

Societatea ne educă zilnic, dar prost, în cea mai mare parte a „cursului”. Suntem veşnic elevi, veşnic profesori, veşnic victime ale propriilor inadvertenţe şi veşnic repetenţi (nu-mi spune că n-ai cazut în capcana invidiei, că nimeni nu te crede). Nu-i bai că mai picam la examene, dar e important la câte din ele.

Postat in: ganduri,Gigi Becali,oameni