Am o oglindă pentru tine

Sursa foto

Hai să-ţi spun câteva lucruri despre tine. Promit că n-o să te ridic în slăvi! Fac o listă; îmi place impactul vizual pe care-l are asupra mea.

- De cele mai multe ori eşti de partea ta, dar câteoadată întorci armele împotriva-ţi şi te alături Coaliţiei Autodistructive, ca la 23 august 1944.

- Îţi ştiu secretul: ai secrete. E bine să le ţii într-un cavou transparent, dar pe care numai tu-l poţi vedea? În viziunea mea, e excelentă mişcarea. Nu trebuie să ai încredere deplină în nimeni.

- Minţi mult. De fapt, te minţi mult. Deseori devii agnostic.

- Îl ai pe Dumnezeu şi pe Necuratul în tine. Pe El Îl uiţi frecvent, pe el îl invoci frecvent/îl provoci/îl zgâlţâi/îi manifeşti dorinţele prin trupul şi mintea ce-ţi sunt captive în carcera răului.

- Te asemeni cu mine în multe privinţe, dar te deosebeşti de mine într-o manieră atroce deopotrivă.

- Ai înclinaţie spre bine, dar răul, deşi are hipocentrul adânc îngropat, erupe facil la stimuli externi infirmi, spre deosebire de prima stare, al cărei epicentru e omniprezent, pretutindeni.

- Duci adesea o luptă cu propria-ţi persoană, câştigând dezamăgitor de des latura ta slabă (dezamăgitor şi paradoxal).

- Aportul tău la consolidarea rezervelor de ură, invidie, mândrie, aroganţă, parvenitism şi celelalte compartimente ale containerului securizat din mintea-ţi vulnerabilă la aviditate de smog spiritual este exagerat de însemnat.

- Îţi place diversitatea. Iubeşti muzica... Vrei mereu cântece diferite, dar te afunzi în nimicnicie când te loveşti de paşi noi de dans. Râvneşti mereu la ritmul tău, indiferent de ce cântă lăutarul vieţii. Uneori îndrăzneşti să întri-n hora nouă, prinzi coregrafia din mers, dar, mai agresiv decât instinctiv, revii la ritmul tău cu prima abatere a vreunui dănţuitor sau cu ocazia primei note ratate a violonistului.

- Conştient de propria plafonare, iar minţi. Iar te minţi, dar continui, în spiritul ameliorării intenţionate şi a continuării jocului, fără să modifici măcar un micron din autostrada cu 4 benzi pe sens ce-ţi aparţine în întregime şi pe care nu circulă nimeni. Ba circulă cineva: tu!

- Ai episoade de luciditate ecleziastică, psihologică, biologică, profană. Meditezi asupra lor preţ de câteva clipe şi te descotoroseşti de ele ca de-o banală răceală. Redevii diabetic, redevii un obsedat de beţia insulinei pe care luciditatea n-o poate secreta asemeni unui pancreas sănătos.

- Uiţi. Eşti amnezic 24 de ore din 24. Omiţi ce-i important, dai vina pe Soare, pe Lună, pe noi, pe viaţă, pe lăutar.

- Ca şi mine, pui mare importanţă pe a da importanţă lucrurilor fără de importanţă.

- Noi doi ne asemănăm, iar deosebirea nemăsurabilă dintre tine şi mine ne face şi mai identici. Suntem diferiţi şi înotăm într-un iaz cu mii de peşti diferiţi. Milioane. Miliarde. Dar toţi facem acelaşi lucru: înotăm. Ce ziceam, semănăm...

Postat in: ganduri,oameni