14:18
George Doga
Vom ajunge să ne bucurăm când cauzele prăbușirii unui avion sunt reprezentate de erori de pilotaj/hibe de construcție/condiții meteo incompatibile cu zborul/Dumnezeu/Scaraoschi etc. Ce s-a întâmplat cu acea cursă comercială, ținta unei rachete lansate de pe sol rusesc (pentru că așa și e!), aparținând companiei aeriene responsabile pentru dispariția subită a unei alte curse cu civili, este mai puțin șocant decât ce se întâmplă în fâșia Gaza, spre exemplu, dar cu repercusiuni egale: moartea unor oameni nevinovați.
Indiferent de ce parte a Globului vorbim, de numărul victimelor sau de gravitatea evenimentelor tragice, cineva, un outsider, o aparentă entitate imparțială, are de câștigat. Iluminați, masoni, mafioți, moguli, companii, teroriști deghizați în samariteni, toți au un interes din baia de sânge, colectiv sau individual. Ce, revoluția din 89’ a fost o întâmplare, un efort declanșat de ai noștri, din proprie inițiativă? Armata unui stat și-a executat președintele, fără a fi trasă de urechi de cineva important. Democrația, aparența ei, am câștigat-o prin sânge, sânge cu care ne-am mânjit în mod inconștient, dar conștient în ochii și, mai ales, buzunarele categoriilor amintite mai sus.
Ciclicitatea sacrificiilor lumii pentru bunăstarea buricului acesteia este bine pavată pe caldarâmul istoriei. Războaiele nu sunt altceva decât violuri economice, al căror deznodământ nu e marcat de pârnaie, ci de însușirea banilor în mod legal, cu sentințe date de marile tribunale, cu procese controversate și cu delimitări clare ale învingătorilor și învinșilor, așa cum le place maselor. Mereu se vor găsi câteva miliarde de oameni ce pot fi folosite ca martori în judecarea nenorocirilor soldate cu mii, sute de mii, milioane de semeni – victime colaterale. Da, nimic nu e gratis pe lumea asta. Pedepsim câștigătorii, pedepsim perdanții, tratatele de pace curg, strângerile de mâini se înmulțesc, banii ajung tot unde trebuie, cadavrele ajung tot acolo unde n-au nevoie de... petrol, gaze naturale, armament.
Avem ochi, avem urechi, avem glas, le putem folosi, dar, paradoxal, stăm în culisele spectacolului și nu vedem cum se pregătesc actorii. De ce? Fiin’că noi suntem actorii. Chiar și conștientizarea acestui fapt nu schimbă cu nimic scenariul sau influența mâinii invizibile regizorale.
Dăm puțin zoom in, ajungem în România. Jocurile de aici sunt mai puțin importante, dar îndeajuns de semnificative încât să stimuleze simțurile macro ale jucătorilor importanți de pe teren. În noiembrie, la alegerile prezidențiale, se vor întâmpla câteva lucruri:
1. oamenii vor vota prost;
2. votul prost va fi bun pentru cineva;
3. nu vor exista voturi bune, date fiind opțiunile;
4. schimbarea va fi doar pe hârtie;
5. vom fi, din nou, sclavii ciclicității
Ah, uitam. De ce pro-rușii nu pot fi bombardați, „din greșeală”, de un avion ucrainean? Cam așa stau lucrurile când ți se dau gloanțe să le folosești pe post de mini proiectile intimidante. Frica păzește bostanta; ce înseamnă 298 de suflete pentru jocul de putere? Un fleac. Cât vor exista lumânări, vor exista și cadavre pentru ele. Au grijă băieții.
