Ce-a fost azi la Palatul Parlamentului? Bătaie cruntă între politicieni, da’ cu mănuşi de catifea (zgârieturile, vânătăile, hematoamele şi contuziile sunt încasate de… suflet :)) ). Păcat că Yoda nu a prins de la început dezbaterea, căci a lui sabie de-un verde-brotăcel ar fi rămas fără acid de baterie într-însa (mă mulţumesc cu băţul ciuntit al Zolei, din Conan Distrugătorul).
MRU şi-a “educat” nistagmusul vertical şi şi-a canalizat energia în mâini şi picioare: mingea zburândă a lui Sergio Ramos a fost “şutată” de
Răzvan Barbarul în direcţia lui
Antonescu Cel Viteaz (titulatura eroică i se trage din câştigarea luptei cu Moş Ene), iar cel din urmă a încasat-o-n plin, fiind distras de urdorile de la ochii-i făr’ de conjunctivită.
Mănuşa stângă a lui Lucian Bute a îmbrăcat pumnul drept cel firav al lui
Voinescu Inimă de Leu (luptele purtate în savane nu i-au dăunat decât… părului :) ), iar PDL-istul (Pui De Leu – you got it? :) ) a-ncercat varianta “lovitura din fundul grădinii”, al cărei destinatar era
Ponta Neînfricatul (alt nume măreţ, inspirat din discursul său de-acum ceva timp; hint: “domnule prim-ministru desemnat”), însă arcuirea braţului purtătorului de cuvânt a lezat Ungureanul (nu moldovanul, nu vrânceanul).
Fanu’ numărul 1unu al Chiajnei (Antonescu), ofticat de faptul că Realul a jucat semifinala în locul echipei sale favorite (
“Chiacu n-ar fi ratat”, se consolă Crin) şi că a fost plesnit de mingea lovită de Ramos (traiectoria măsluită de MRU nu a fost un vis, aşa cum credea Cel Viteaz), îşi activă arsenalul.
Tunete, fulgere, puţin taekwondo (a cam încurcat mişcările în realitate, arătându-se consternat de faptul că-n somn îl bătea mereu pe Chuck Norris), dar Barbarul nu şi-a aruncat securea, ci doar s-a încruntat un pic (i s-a blocat iPad-ul egzact când păsărica era în stare de imponderabilitate în Angry Birds Space). In timp ce Neînfricatul încerca să trişeze (în culisele meciului), MRU zâmbea crispat la discursul cel lung al lui Antonescu (17 minute, şi-a bătut propriul record la up time running).
Udrea a venit să ungă rănile, dar tocurile înalte au adâncit şi mai mult plăgile (a provocat şi plânsete…). Lacrimi, angoasă, lovituri sub centură (bilele-s la vedere) şi multe săgeţi otrăvite. Cel Viteaz, văzând că Barbarul e de neclintit, a scos asul din mânecă: Biblia. Geneza şi Cuvântul au spintecat scutul aparent impenetrabil al premierului, ochelarii lui Voinescu s-au aburit de la căldura degajată, Plăcintă bursted into tears, Neinfricatul a prins curaj (ăsta numesc eu context
pleonascian :)); la aşa eveniment, cuvinte noi), iar ca şi recompensă divină, Cel Viteaz a primit un gram de epinefrină.
Nu voi face update-uri acestui articol, cu toate că imprevizibilul este la pândă. Incă. Răzvan aruncă suliţa aborigenilor în Ponta. Având curaj (iar), acesta a dat cu sapa-n creştetul lui MRU, arătându-se satisfăcut de aluzia la studiile superioare (bona familiei are doar liceul făcut, cred :)) ). Grav rănit, Sever (Cotoi) a încercat să ridice zgadaroiul de sub tribună (nu i-a ieşit, normal), dar s-a rezumat la a-i oferi umărul Barbarului care şchiopăta.
Cine poate pune capăt acestui calvar veninos? Nici nu vă gândiţi la ce recomandare am. Gandalf, oameni buni (
Stefan Bănică Jr sughiţă). Mai ţineţi minte când apare pe vârful dealului (la Văgăuna lui Helm, dacă nu mă înşel) cu toiagul care-i “orbeşte” pe uruk-hai? :) Doar aşa bătălia parlamentarilor va lua sfârşit (din moment ce Gandalf The Grey există doar în cartea lui Tolkien, the battle is endless). Eu ofer o batistă doamnei Plăcintă şi mă înclin (cc
Andi Moisescu) în faţa unei reprezentaţii epice.
12:28
George Doga
