Amintiri din epoca de aur

Sursa foto

In Neoliticul meu (să zic acum 10-12 ani) jucam “folbal” la greu. Aveam un loc al nostru şi ne adunam în jurul unei mingii, aspirând la goluri spectaculoase (Ronaldo era pe atunci Messi-ul de azi) înscrise în poarta cu “bare” complexe (două pietre :) ).

Dar mereu era un risc. Terenul nu era aproape, telefon mobil nu aveam, iar închegarea echipelor se făcea pe baza promisiunilor din întrevederea anterioară :) Nu puţine au fost dăţile când am ajuns pe izlaz (“stadion” cu mai multe căcăreze decât iarbă) şi coechipierii erau în “cantonamente” de care aflam atunci şi acolo. Nu tu beep, nu tu buzz, nimic. Doar zumzetul albinelor şi glasul graurilor.

Mergeam la izvor des şi de vreo câteva ori am văzut şerpi care se holbau la speriaţii de noi. Acum erau deja pe Facebook, Twitter, Youtube… Pe atunci rămâneam doar cu amintirea, iar dacă eram 2-3 inşi şi povesteam unei gloate, nu eram crezuţi :)) Dovada? Nu era. Dacă exista pe vremea mea tehnologia şi accesul la informaţie from nowadays, serverele reţelelor de socializare aveau nevoie de mulţi fii şi fiice (la multe căcăreze şi şopârle lungi se cer mulţi Gb).

Postat in: de ras,facebook,funny,ganduri,messenger,natura,oameni,tech,twitter,Youtube