Visul unei nopţi de primăvară

Sursa foto

Apă. Multă! Numai fete cunoscute pe insula de beton. Nu ştiu ce fac acolo, dar mă urmăresc cum încerc să găsesc o intrare în namila de sticlă. 17000 de filtre, 20000 de verificări şi intru. Alte persoane cunoscute în imensa sală de aşteptare.

Nu ştiu ce caut, dar sunt întâmpinat de o don’şoară (secretarele alea secsi din filme mişunau în clădirea asta). Mă ia de “aripă” şi urcăm. Pe scări. Fără scârţâit, uşa de lemn (scump) se dăşchide în faţa-mi. Sunt izbit de un birou mare, lumină mai mult decât suficientă şi un om (în “peisajul” ăsta, bărbatul în costum era cam asemeni unui arbitru pe stadionul gol).

Nu ştiam de ce mă vrea, dar am luat loc pe un scaun futuristic. “ – Bei ceva? - Nu, mulţumesc.” Altă “secretară” îmi aduce un pahar cu geamuri fumurii ce-mi îngrădea vizibilitatea în interioru-i. Domnu’ ce mă privea de pe un jilţ modern a-nceput să-mi vorbească despre tainele… avocaturii?! Il lămuresc cu privire la studiile mele, dar se ridică, se apropie de mine şi mă bate pe umăr distrat. Nu avea mai mult de 25 de ani.

Ni se alătură o altă asistentă. De data aceasta şi vorbea. “Intervievatorul” şi dama încep să destingă atmosfera, introducându-mă în tărâmul discuţiilor informale (femei, băutură, bancuri…). Vroiam să plec de acolo, dar pe măsura trecerii timpului mă afundam şi mai mult în nămolul luxos. Clădire de birouri? Mmmmmnu cred. Toţi 3 am părăsit incinta detensionată şi, la capătul unui hol lung, “am dat” de o încăpere cu lumini, fum, canapele, bar (era club, dar am realizat asta după ce muzica a-nceput să chinuie difuzoarele şi “invitaţii” au început să apară).

După câteva (multe) pahare fără geamuri fumurii am fost înşfăcat de tânărul şi prosperul avocat şi m-am ales cu o replică ce-a generat “pana de curent”: “Bine ai venit în echipa noastră”. M-am trezit. Visasem. Mi-am ratat cariera? :))

Postat in: alcool,avocati,femei,ganduri,vise