Când cineva îşi scutură haina

Sursa foto

Azi ni se demonstrează încă o dată că suntem mici. Natura îşi “scutură” din nou hainele, zguduind pământul indonezian. Focul poate fi stins, efectele inundaţiilor pot fi ameliorate, dar la cutremur un ziar deasupra capului şi statul pe tocu’ uşii (n-am văzut până acum case în ruine al căror toc să rămână triumfal printre dărâmături) sunt în zadar.

8,9 grade (unii spun 8,6) pe scara Richter în România ar însemna ştergerea de pe faţa Pământului a acestei ţări (pe bune). Suntem protejaţi… Incă. Revin la puterea naturii. Când umanitatea e în coltul roşu al unui ring, iar natura în colţul albastru, meciul e câştigat de cea din urmă încă înainte de a începe.

Nu există arbitru, nu există “juriu”, loviturile sub centură şi celelalte tentative ce-ar fi sancţionate de intermediarul meciului fiind permise… Ce-a fost azi în Indonezia reprezintă cam ce-a făcut Chisora cu Haye după bătaia primită de la Klitschko. In afara regulamentului, pentru că aşa loveşte mereu gazda noastră, Terra.

Aşadar, “nimeni nu-i mai presus de lege” (pe la noi e relativă expresia) e pui de păduche în comparaţie cu “nimeni nu se pune cu natura”. Mai o mită, mai o evaziune muşamalizată, mai o escapadă prin Africa, merge, dar în meciul cu legea. In confruntarea (mult spus) cu celălalt oponent n-ai cum să mai trişezi. Suntem musafiri şi suntem insignifianţi.

Postat in: Africa,cutremur,natura,oameni,Terra