Evoluţia aranjării podoabei capilare în ultimii 100 şi ceva de ani.
1900
La bărbaţi “freazele” erau ca linse de vacă, iar mustăţile ca trase de maimuţe isterice. Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că pe atunci reprezentanţii sexului tare cheleau în număr mai mare, aşa că aranjarea părului era minimală (ca-n bancu’ ăla cu posesorul a 3 fire de păr: “Un fir îl lăsaţi într-o parte, unu-n cealaltă, iar pe cel din mijloc lăsaţi-l vâlvoi”).
La femei, după cum se poate observa şi în poză, se purtau cocurile “cuib de păsări”; haute-couture-ul era în faza lui incipientă, inspiraţia venind doar din paiele aşezate cu stil de către… ciori.
1930
Bărbaţii îşi dădeau păru’ peste cap, în spate fiind scurt (nu în stilul lui Chuck Norris: coamă). Exemplul meu îl ilustrează pe unu’ care ştie că aproape de 40’ va începe războiul (boneta din cap tre’ să se muleze perfect pe silueta părului).
Bucle. Asta a fost caracteristica predominantă a stilului femeilor din anii 30’. Cu cât mai multe şi mai hidoase, cu atât mai bine… In poza noastră “tuburile” din anagen matur pot fi locaş pentru “trabuci”.
1960
Nostalgia pentru începuturile secolului s-a oglindit în tunsorile bărbaţilor ce-au vieţuit în această perioadă. Părul lins (de diferite animale), dat într-o parte cu grijă, delimitându-se fiecare regiune a scalpului prin şanţuri (tranşee) adânci, “casă moară fetili”.
La femei s-a purtat cocul. Mult volum (după cum se observă şi-n poză, domnişoara pare că are o excrescenţă prin zona occipitalului) şi mult păr :) ) In filme extratereştrii au capu’ mare, este? Trendu’ exista încă de pe atunci.
1980
Cu muzica disco în sânge, acest adolescent (?!) a semănat mult în copilărie cu Kojak, părinţii lui arătându-se înspăimântaţi de gândul că odorul lor se va naşte, va trăi şi va muri tot chel L-au îndopat cu pastille şi iată rezultatul (culmea e că toţi părinţii din the 80’s au procedat la fel :)) ). Ondulat, neapărat lung şi stil coamă de cal. Vânzările de perne au scăzut simţitor în acea perioadă (şira de paie/păr atât de bogată suplinea într-o manieră confortabilă perna).
Spiritul disco a fost şi mai evidenţiat pe capul femeilor. Citez dintr-un site: “părul era mai mare decat mare”. “Pufos”, bogat în nitraţi (=))) ) şi reprezentant fidel al conceptului de “vâltoare”, stilul don’şoarelor de pe timpu’ lu’ Sandra, CC Catch sau Laura Branigan era unul militant pentru găzduirea păduchilor şi falimentarea frizerilor.
Nowadays
Sărim în timp cam treij de ani şi ajungem în zilele noastre. La bărbaţi e aceeasi “libertate” de exprimare ca şi la femei. Scurt, lung, colorat, ridicat, ţepi, “acacia” etc. Tendinţele de “backward fashion walking” (invenţie proprie, nu-i vreun curent :) ) se simt, dar efectul de “wow” e mult mai pronunţat. Băiatu’ din poză ne priveşte de parcă ştie că urmează să mai bage degetele în priză înc-o dată (nu tu fixativ, nu tu gel…)
Si la femei ineditul e piatra de temelie în materie de hairstyle. “Tanti” din gipieg a suferit această transformare în urma folosirii unei maşini de tuns ce nu a atins castronul aplicat pe creştet :) Tatuaje, creste, tăieri cu ciobu’, toate-s în parametri normali în 2012. Cu cât sunt mai şocante, cu atât sunt mai apreciate (cred).
Surse foto: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7.
#Colectiv si doi influensari
Acum 9 ani
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu