Scenarii de weekend #9

Sursa foto

El, cel mai romantic şi naiv pământean. Ea, finuţă, frumoasă din cale afară, inteligentă, pasionată de artă: virtuţi ideale pentru protagonistul de azi. Bartolomeu (l-am botezat), deznădăjduit asemeni unui rechin cuprins de aceeasi stare de apelpisie (că mănâncă numai mase plastice de pe Costa Concordia, eşuate-n larg), intră-n acelaşi chioşc de la colţul străzii Mătăsari, cumpără parizer şi un pachet de ţigări şi dă să părăsească încăperea.

O vede. E ea, Iosefina... Rămâne înţepenit ca-n faţa unei icoane făcătoare de minuni (mai lipsea să-şi facă crucea :)) ), o urmăreşte în intenţia ei de a cumpăra de-ale gurii şi urmează plata. " - Mai trebuie să-mi daţi 5 lei. - Nu mai am, doamnă. Locuiesc la 200 de metri distanţă.Vă promit că vi-i aduc. - Nu accept aşa ceva. Reveniţi cand aveţi şi restul de bani pentru a cumpăra produsele." Atât i-a trebuit omului cu parizeru' (i-a scăpat batonu' pe jos, în disperarea-i de a scoate o bancnotă mototolită cu George Enescu): " - Plătesc eu cât mai trebuie pentru domnişoara." ("Am câştigat un milion!" =)) ). Fata i-a mulţumit Don Juan-ului de Mătăsari şi a pornit spre propria casă.

"Revergorat" asemeni unui om ce-şi priveşte îngrozit talpa opincii la simţirea unui miros neplăcut şi observă că-i curată, Bartolomeu îşi forţează norocul şi o ia la pas alergător spre superbitatea ce-i e datoare. Nu l-a invitat în casă (transformam postarea în ficţiune veritabilă; de parcă nu e :) ), dar s-a ales cu un număr de telefon de la Iosefina (cu specificarea din partea acesteia că e disponibilă până-n 6 seara, zi de zi). Mulţumit, s-a întors în casa ce odinioară era cufundată în tristeţe, dete plei la "Adele -Someone Like You" şi începu să viseze cu ochii deschişi la următoarea întâlnire cu fata din chioşc, mestecând parizerul îmbibat cu noroiul şi praful de pe podeaua magazinului.

S-au văzut miercurea viitoare: gătit la 4 ace şi-un bold, a scos-o pe vecina sa la o pizza. Glumiţe, aluzii, mozzarella, dar şi apeluri dese, suspecte, pe care Iosefina le-a primit de-a lungul serii. Orbit de frumuseţea-i, naivul nu a dat atenţie acestor detalii ce l-ar fi frământat şi pe Sherlock Holmes (plusez cu răspunsul ei la întrebarea "Cu ce te ocupi": "Organizarea de licitaţii publice pentru vânzarea operelor de artă"; veţi vedea de ce-i dubios). Deşi Iosefina l-a cucerit (puţin spus; i-a cumpărat deja inel, plănuind s-o ceară în căsătorie la următoarea întâlnire), Bartolomeu n-a renuntat la tabietul său săptămânal (încă): solicitarea serviciilor unor domnişoare (din ziar; you got it :) ).

Echipat cu credit pe Cosmote, cu bani în buzunar, şi c-un senviş cu salam de Sibiu (de data asta), viteazul nostru reperă un anunt pe gustul lui: "Inaltă, brunetă, focoasă, ador arta şi cultura. Ofer senzaţii de neuitat, nepreţuite." Tocmeala telefonică a luat sfârşit, iar "păpuşa" era în drum spre Bartolomeu, ce-a rămas un pic nedumerit în urma convorbirii (îi părea familiară vocea). A ascuns salamul (=))) ), a făcut curat, s-a aranjat şi era pregătit.

(The door bell rings) Disperat, protagonistul, în drumul spre uşă, a alunecat pe-o bucată rătăcită de parizer (din ăla, cumpărat atunci), dar, după eforturi supraomeneşti (a fost o căzătura echivalentă-n spectaculozitate cu cea suferită de Boc în emisiunea lui Andrei Gheorghe ), a ajuns cu mâna pe clanţă. La deschidere, Iosefina cea cuminte şi devreme acasă era o altă femeie: îmbrăcată într-un catsuit, machiată excesiv şi cu tocurile potrivite (20 de cm).

Privirile agonizante au devenit îngrozite, Bartolomeu găsind repede în mintea-i răvăşită zalele lipsă ale lanţului suspiciunii invizibile (înjurând-se pe sine ca birjarii, în gând, căci a dat o grămadă de bani pe inel; putea să-şi ia un magazin întreg de salam şi parizer cu goromelele de pe el). Ea (plângând, chipurile): "Aveam de gând să mă las de această activitate înjositoare, apariţia ta în viaţa mea fiind ca o rază de lumină. Telefonul de serviciu e diferit de cel pe care ţi l-am dat. Ahhh! Dar de ce apelezi la fetele din ziar?" El (dărâmat): "Aveam de gând să mă las de asta, dar după ce te ceream de nevastă. Am luat şi inel..."

S-a terminat totul repede (i-a plătit taxiul fetei), iar naivitatea lui Bartolomeu s-a transformat în obezitate (a vândut inelul la amanet; a rupt cu parizeru'), pe când activitatea Iosefinei de "organizare a licitaţiilor" s-a transformat în "agent vânzări salam" (mai apropiat de adevăr :) ).

PS Are acelaşi număr de telefon: şi de serviciu şi pentru servicii...

Postat in: Adele,bani,Boc,de ras,femei barbati,funny,ganduri,iubire,oameni,scenarii,weekend