Anomalie conversaţională

Sursa foto

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la… Stai, asta e dintr-o carte. Dar mă gândesc la ceva: anomalia conversaţională. “ – Eşti murătură, nu ai făcut… funda estetică la şireturi! – Mulţumesc. “ (Legatul şireturilor e un exemplu, iar murătura s-a nimerit să fie un nume predicativ, nah! Remarca e inspirată din Master Chef :) )
De ce ai mulţumi pentru ceva negativ ca o mustrare, un reproş, o umilire etc? Asta a fost ca o introducere.

Să trecem la tema principală. Sub clarul de Lună ce ni-i ilustrează pe Cain şi Abel (the dark side of the Moon ascunde alte mistere :) ), el şi ea se giugiulesc intens, cel dintâi vrând să avanseze în grad (mâinile-i “şubrede” nimeresc nasturii jeans-ilor), iar cea din urmă trecând de la extaz la: “ – Iubi, zi-mi ceva frumos. – Mmm, păi ce? – Nu ştiu, ceva romantic… - Eşti frumoasă! – Nuuuuu, ceva mai frumos! – Eşti mai frumoasă ca Luna!!! – Eh, lasă…” I mean, WTF? :))

Daca flăcăiandrul ar fi inspirat (să zicem) şi ţi-ar trânti un catren de-ar face privighetorile să aibă ochi de cucuvea, ce farmec ar mai avea, din moment ce tu l-ai înghioldit să scoată porumbei pe gură într-un moment în care el nu simţea că tre’ să zică ceva (voia să scoată altă pasăre, dar nu pe gură, ci din pantaloni, like a Houdini)?!

Hai, fie, inspirat de crima primordială a fiilor lui Adam şi Eva ce dăinuie în timp la circa 384.000 de km de noi, iubăreţul o plesneşte în estrogen cu câteva vorbe frumoase. Oare ea va fi mai satisfacută că a primit ce aştepta, după ce a invocat zeii iubirii întru pogorârea duhului lor asupra celui ce-a rămas cu mâna blocată-n şliţ? Eros şi Cupidon hibernează la Lună plină (cred) :)

Postat in: Adam si Eva,barbati,de ras,femei,frumusete,funny,ganduri,iubire,oameni,prostie