Cordul galopant

Sursa foto

Vreau să vorbesc un pic despre emotivitate. In ceea ce mă priveşte, nivelul acesteia ajunge în tavan, trece prin el, loveşte acoperişul şi urcă pân’ o lovi vreo cioară, aripă de avion sau navă extraterestră :) Dacă n-am norocu’ ăsta, emoţiile cresc exponenţial, în funcţie de stratul atins (atmosferic şi apoi extra-atmosferic).

Există nenumărate mituri care descriu metode eficiente de evitare a stării de emotivitate şi-o amintesc doar pe cea cu „imaginează-ţi că interlocutorul/torii sunt goi” :) Mmmmnu merge... Rişti să te bufnească şi râsul, iar eşecul va fi total. Pastilele ar fi o soluţie, dar dacă te confrunţi cu situaţii-limită mai tot timpul, goleşti portmoneul (ce vintage îmi sună cuvântul ăsta), goleşti flaconul, dar schingiuieşti celulele hepatice.

Sunt milioane de oameni în lume care au probleme cu timiditatea/emotivitatea, iar „leacul”, cel puţin în afară, e mersul la psiholog. Nu ştiu cât de eficientă e terapia la un asftfel de medic specialist, dar mie (cel puţin) nu mi-ar fi de mare ajutor. Voi cum faceţi faţă emoţiilor? N-o băgaţi p-aia cu „beau 50 de ml de &*$(*^ şi n-am probleme” :))

cc Studenţii care susţin lucrarea de licenţă şi elevii care dau BAC-ul :)

Postat in: alcool,BAC,ganduri,oameni