Certificatul uitat în sertar

Mi-am propus să scriu şi despre asta. Prea multe nunţi, frate! Căsătoria a trecut de la facultativ la obligatoriu, gen. Bani, invitaţi, mâncare, băutură, muzică şi voie bună. Apoi? Apoi circul aferent din sălile de judecată, partaje, copii a căror tutelă e minge de ping pong şi multă bătaie de cap. Nenică, fericirea (că la asta aspiră cuplurile ce fac pasul ăsta) nu se manifestă numai dacă ai acte! Ea poate fi simţită şi când mănânci un kebab şi bei o bere după (şi nu ai semnat nimic! :) ).

Ricky Gervais (dacă n-aţi auzit de el, ruşine!), pe lângă faptul că este plin de umor, mai are şi înţelepciune (am spus în altă postare că e o conexiune strânsă între doxă şi umor). Trăieşte de mulţi ani, fericit, în armonie, cu o doamnă. Nu s-au luat nici acum şi nici nu vor să facă asta. Bineînţeles că şi ea este de acord cu acest aspect (bravo!), transparenţa din relaţia lor fiind mai cristalină decât cea din sânul unei căsnicii.

Aş fi de acord cu căsătoria, numai dacă îmi garantează cineva că divorţul nu-i o opţiune, ceea ce e imposibil. De ce? Fiindcă oamenii sunt fiinţe complexe, unice, iar socializarea din cadrul societăţii nu ţine cont de certificatul uitat în sertarul din dormitor. Cred că oamenii nu (prea) se schimbă, dar gradul de compatibilitate cu o altă persoană se poate schimba (sau rămâne acelaşi, dar la un nivel mai scăzut decât cel dintre unul din soţi şi o terţă persoană...).

Nu ştiu (nu cred că) dacă mentalitatea omului s-a schimbat de-a lungul timpului radical, dar vremurile cu siguranţă s-au schimbat. Singura mare problemă care (din nou) are ca şi „soluţionare” căsătoria este apariţia copiilor. Intervine doctrina societăţii care spune că nu-i bine ca un copil să crească fără părinţi (soţi...). Dar asta spun acum (eu). Dacă mă voi căsători vreodată, fie am fost mituit [=))], fie am ales să fac o greşeală în deplinătatea facultăţilor mintale :)

Mai mult »

Bancul de weekend

Sursa foto

Un şofer de TIR dormea în cabină când îi bătu o prostituată la geam.
-Nu vrei sex, ceva?
Asta , chior de somn, zice:
-Bine tu, cât ceri?
-Pai nu mare lucru, du-te la shopu’ ăla şi ia şi tu o sticlă de vin.
Se duce ăsta şi la întoarcere dă de un coleg.
-Bă, ia tu sticla asta de vin şi vezi că e o curvă la mine în cabină, du-te tu că io nu mai am chef.
Ia ăsta sticla, se duce în cabină şi începe să presteze. La un moment dat, bate un poliţai la geam:
-Bună seara…Ce faceţi aici? întreabă ăsta, luminând interiorul cu lanterna.
-Bine dom’le, uite, fac dragoste cu nevasta-mea…
-Păi de unde ştiu eu că e nevasta dumneavoastră?
-Iţi zic eu , că nici eu nu ştiam până n-ai aprins lanterna…

Mai mult »

Bancul de weekend

Intâmplare fericită

Eram o persoană foarte fericită. Aveam o minunată prietenă cu care mă întâlneam de mai bine de 1 an, aşa că am decis să ne căsătorim.
Exista o singură chestiune care mă deranja. Frumoasa ei soră mai mică. Viitoarea mea cumnată tot timpul se îmbrăca cu fuste mini (extrem de mini), iar în vocabularul ei nu exista cuvântul sutien, darămite în garderoba ei.
Culmea era că întotdeauna când mă aflam în preajma ei, mereu scăpa câte ceva pe jos, iar când se apleca să ridice, îmi oferea o privelişte mai mult decât frumoasă. Era clar. O făcea în mod deliberat. Pentru că asemenea scene nu se întâmplau dacă era şi altcineva de faţă.

Pregătirile de nuntă fiind în toi, într-o zi, micuţa surioară m-a sunat şi m-a chemat să mai verific ceva la invitaţiile de nuntă. Am luat-o de bună şi i-am spus că vin în câteva minute.
Era singură când am sosit şi a început să îmi şoptească ce dorinţe şi sentimente are pentru mine. Mi-a spus cât de mult mă doreşte şi că ar vrea să facem dragoste măcar o dată înainte de a mă însura şi a mă dărui surorii ei pentru întreaga viaţă. Eram total şocat şi nu am putut scoate un cuvânt.

Mi-a spus că merge la ea în dormitor, iar dacă doresc un ultim sălbatic "zbor", nu trebuie decât să intru la ea în cameră. Am rămas ca o stană de piatră, stupefiat de cele ce auzeam, uitându-mă după ea cum urca scările.
Am stat aşa câteva momente, apoi m-am întors şi m-am îndreptat spre ieşire. Am deschis uşa, căutând cu privirea locul unde mi-am parcat maşina, când au început ropote de aplauze.

Toata familia viitoarei mele soţii era adunată în faţa casei şi mă aplauda. Cu lacrimi în ochi, viitorul meu socru s-a apropiat de mine şi a început un mic speech: "Nici nu îţi poti imagina cât de mândri suntem de tine că ai trecut cu brio acest test. Nu aş putea găsi un bărbat mai bun pentru fiica mea dacă aş căuta în toată lumea. Bine ai venit în familia noastră!"

Morala:
INTOTDEAUNA păstrează prezervativele în maşină...

Mai mult »

Mireasa şi banii de sub rochie

Cât de lame să fii să apelezi la o emisiune ca "Mireasă pentru fiul meu", pentru a-ţi găsi jumătatea (mai sunt şi banii, adevăratul motiv pentru care iubăreţii, mamele şi norele se aventurează în ciorovăiala de silk, amoroasă, la TV)?! Curvele câştigă bani prin serviciile lor de top (de ultimă mână), pe centură şi toţi ştim asta.

Mai mult »

Scenarii de weekend #8

Sursa foto

Epoca primitivă. Locaţie: arealul ce avea să devină în secolul cinşpe Ouagadougou. El, M'chumba, ea, N'didi (mi-a luat ceva timp să le găsesc). Pe când Dacia nu era nici maşină, nici homeland-ul nostru strămoşesc, pe continentul african se înfiripa o poveste de dragoste, unde mătărângile preistorice (House Md, se ştie :)) ) purtau zorzonele şi piei în loc de chiloţi, iar păsărelele de stewardesă (profesia am ales-o în mod evaziv) nu experimentau zboruri la altitudini de peste 10000 de metri (maxim 30 de metri, dar nu în zbor, ci în căţărarea după banane sau în scopuri de recunoaştere :) ).

Totu' a-nceput la o vânătoare de mamuţi; M'chumba, celebru în trib pentru ale sale calităţi vânătoreşti, s-a aventurat într-o rupere de grup (ca la ciclism) şi a nimerit într-un loc unde, aparent, nu ar fi călcat picior de Neanderthalian, din dorinţa de a se întoarce-n oraşul luminat de torţe, victorios (eventual şi cu 2 colţi de fildeş atârnaţi de gât, pe post de colier). Dar n-a fost aşa. Cu suliţa-n mână (ţinută cu acelaşi gun awarness, ca pe-un Kalashnikov, dar fără gloanţe, însă cu-ncărcător inepuizabil - o-nfigi şi-o scoţi, o-nfigi şi-o scoţi... :)) ), cavalerul desculţ, din băltoacă-n băltoacă, din smoc de iarbă-n smoc de... nu, iar în băltoacă, a ajuns într-o vale (nu Valea Regilor, că aia e-n Egipt şi n-au murit încă faraonii pentru a lua naştere, că nu iereau :) ). S-a întins obosit pe solul bătătorit, încercând să-şi scoată dintre degetele de la picioare cocktailul de mocirlă şi balegă de strămoş al elefantului.

Dintr-o dată, auzi un scâncet şi primitivul luă poziţia de luptă (puse mâna pe AK-47-ul ce nu era comutat pe foc automat, asemeni cowboy-lor din filmele lui Sergio Leone). In bezna străpunsă doar de lumina Lunii, spaima mamuţilor detectă o siluetă, se apropie sfios şi dădu cu ochii de N'didi (secătuită de puteri, zăcând lâng-un arbust uscat). Cu mâinile pline de fecale animaliere proaspete, vânătorul o prinse de şoldurile goale şi-o azvârli pe umerii săi masivi. Ajuns în metropola cu zgârie-nori (corturi), o dădu pe mâna vracilor experimentaţi (era lihnită de foame şi uscată de sete, dar a avut parte de ospăţ abia după ce tămăduitorii au ajuns la concluzia că duhurile erau plecate cu sorcova prin... Asia :)) ).

Pusă pe picioare, N'didi merse să-i mulţumească salvatorului ei: în semn de recunoştinţă, îi oferi un găinaţ de cinteză, rotungit de propriile ei mâini, pentru a-l feri de necazuri (după ce că puţea a hoit, mai trebuia şi purtat la gât că de, e talisman). Privirile lor s-au intersectat tot mai des, apoi mâinile, apoi trupurile... Trecu' o zi, trecură două, nouă... Fericiţi, la casa lor (bordei), cu doi Neanderthalieni micuţi, cu un viitor ce se arăta senin...

Sezonul de vânătoare îşi făcu' debutul, iar M'chumba porni din nou la săgetat mamuţi. Trecură 2 luni de când nu-şi mai văzu soţia şi puradeii. La revedere, îi păru cam rece fata înfometată de acum câţiva ani. Prin adulmecare, prin consultarea cu astrele, păsările şi măruntaiele de crocobalauri, capu' familiei află că a fost înselat de nevastă. Calm, meticulos, îşi elaboră un plan de asasinare al lui Gugu'mbomba (amantu'). Intr-o zi, la cules banane (încă se mai păstrează tradiţia-n zilele noastre, da' i se spune "cules de căpşuni" :) ), M'chumba, avându-l în bătaia "puştii" pe Gugu, exact când se găseau singuri pe o distantă de 10... baobabi (cre' că aşa se măsura pe atunci distanţa :)) ), trase piedica arcului, ochi şi făssssss, săgeata goni spre ţintă. Ca prin minune, taman când să fie răpus, Gugu'mbomba fu salvat de o creatură ce părea un copil, albă şi cu aripi; încasă săgeata, dar îşi continuă zborul. Până să se dezmeticească soţul gelos, amantul a fugit de-a rupt pământu'. Dezamăgit, M'chumba s-a întors acasă şi a supus-o pe N'didi la un interogatoriu; concluzia a fost următoarea: a fost înşelat pentru că se simţea neglijată, el fiind mai tot timpul plecat la vânătoare, pentru a procura hrană pentru ea şi copii :)

De ciudă, eroul nostru îşi lepădă pieile (accesoriile :D) din jurul organului ce-a contribuit la existenţa celor 7 miliarde de oameni de azi şi o luă la fugă prin tot cătunul african (acest ritual reprezintă cel mai vechi divorţ din istoria omenirii). N'didi părăsi tribul cu cei doi micuţi şi se mărită cu Gugu'mbomba. M'chumba, copleşit de emoţii şi de lacrimi, aruncă găinaţul frumos mirositor de la gât (astea-s ca vinurile; pe măsura trecerii timpului, devin mai bune, adica mai urât mirositoare) şi-şi văzu de viaţa lui (vânătoare). PS: de-aia există Cupidon (copilul alb cu aripi) şi-n ziua de azi (n-a fost lovit letal): săgeata încasată o foloseşte şi acum (cum ziceam, încărcător inepuizabil:D).

Mai mult »