Certificatul uitat în sertar

Mi-am propus să scriu şi despre asta. Prea multe nunţi, frate! Căsătoria a trecut de la facultativ la obligatoriu, gen. Bani, invitaţi, mâncare, băutură, muzică şi voie bună. Apoi? Apoi circul aferent din sălile de judecată, partaje, copii a căror tutelă e minge de ping pong şi multă bătaie de cap. Nenică, fericirea (că la asta aspiră cuplurile ce fac pasul ăsta) nu se manifestă numai dacă ai acte! Ea poate fi simţită şi când mănânci un kebab şi bei o bere după (şi nu ai semnat nimic! :) ).

Ricky Gervais (dacă n-aţi auzit de el, ruşine!), pe lângă faptul că este plin de umor, mai are şi înţelepciune (am spus în altă postare că e o conexiune strânsă între doxă şi umor). Trăieşte de mulţi ani, fericit, în armonie, cu o doamnă. Nu s-au luat nici acum şi nici nu vor să facă asta. Bineînţeles că şi ea este de acord cu acest aspect (bravo!), transparenţa din relaţia lor fiind mai cristalină decât cea din sânul unei căsnicii.

Aş fi de acord cu căsătoria, numai dacă îmi garantează cineva că divorţul nu-i o opţiune, ceea ce e imposibil. De ce? Fiindcă oamenii sunt fiinţe complexe, unice, iar socializarea din cadrul societăţii nu ţine cont de certificatul uitat în sertarul din dormitor. Cred că oamenii nu (prea) se schimbă, dar gradul de compatibilitate cu o altă persoană se poate schimba (sau rămâne acelaşi, dar la un nivel mai scăzut decât cel dintre unul din soţi şi o terţă persoană...).

Nu ştiu (nu cred că) dacă mentalitatea omului s-a schimbat de-a lungul timpului radical, dar vremurile cu siguranţă s-au schimbat. Singura mare problemă care (din nou) are ca şi „soluţionare” căsătoria este apariţia copiilor. Intervine doctrina societăţii care spune că nu-i bine ca un copil să crească fără părinţi (soţi...). Dar asta spun acum (eu). Dacă mă voi căsători vreodată, fie am fost mituit [=))], fie am ales să fac o greşeală în deplinătatea facultăţilor mintale :)

Postat in: barbati,casatorie,casnicie,divort,femei,ganduri,oameni