Voma lumii şi terciul de barabule

Sursa foto

L-am neglijat, este? La blog mă refer. Oricum nu am nicio idee despre ce urmează să scriu. Aşadar, să purcedem. Cel mai mare handicap al omenirii e caracterul famelic al autodistrugerii, şi nu autodistrugerea-n sine. Umanitatea e asemeni unei filoxere, dar din acelea avide după putere, după puterea de a distruge cât mai multe rădăcini şi frunze, până când nu mai ai din ce face vin.

Aş aduce-n discuţie şi câteva versete din Biblie care atestă ce spun şi, mai ales, ce vedem, dar, din cecitate religioasă voită (dacă-mi permiteţi), nu voi apela acum la cele sfinte. De la Iuda-ncoace, venalitatea e o trăsătură de caracter aproape egal dispersată în perioadele istorice, iar litaniile celor oneşti sunt găleţi (la 10 litri) de apă aruncate-n disperare pe nisipurile deşerturilor.

Aş fi nebun să afirm că Einstein, Oppenheimer sau Fermi au amplificat fisiunea şi fuziunea omului, generic vorbind. Războaiele, cruciadele, inchiziţia şi lagărele naziste, comuniste, anglo-franco-americano-carcinoide (!), defrişările, braconajul, urbanizarea... Am obosit. Toate cele enumerate şi alte mii de astfel de „acţiuni benevole” dau de mâncare cu polonicul autodistrugerii. Filmele SF, a căror acţiune e plasată în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat, arată mereu o planetă stearpă, oameni degradaţi, oraşe în ruină. Aştia de le fac ştiu foarte bine că „SF stands for future reality”, ca s-o spun aşa. Dezvoltare durabilă pe dracu’!

Când unui bebe îi dai cartofi pisaţi până când crezi tu (ca părinte) că s-a săturat, cel mic vomită, asta pentru că el nu leagă două cuvinte, deci nu-şi poate exprima pe-nţelesul adultului saţietatea. Lumea noastră e bebeluşul. Cartofii pisaţi îs banii. De fapt, terciul de barabule e conglomeratul acţiunilor şi măsurilor financiare, psihologice, economice, sociale, politice, religioase (bagă, bagă) ce îndeasă gura maselor întru obţinerea banilor. Cine e părintele? Hehe... Wall Street-ul, masoneria, corporaţiile ce-ar putea cumpăra toată Africa, Scaraoschi, ăla, aia, ăia.

Voma lumii va fi funestă. Toată regurgitarea Pământului va scoate bancnote pe jumătate digerate, radiaţii ionizante, sânge sintetizat, ură, morţi, vii, teism, păgânism, macete, pietre, 9mm şi chiar pe Iehova, Dumnezeu, Allah, Buddha... Am obosit.

De ce am scris asta acum? Nu ştiu. Aş fi scris-o vreodată? Ştiu: da. Lumea nu ştie să danseze, dar are săbii. Confucius a spus asta; are dreptate: „Never give a sword to a man who can’t dance.”

Mai mult »

Să nu ignorăm istoria

Sursa foto

Istoria omenirii, analizată în detaliu, nu este altceva decât o culegere în care precedentul e ridicat la puterea a 2-a, a 3-a, a 4-a... Ciclicitatea evenimentelor datorate erorii umane este mai omogenă decât cea generată de natură, să zicem. Dacă la Pământ ne este mai greu să determinăm cu exactitate când „toanele” lui vor reveni, la locuitorii raţionali ai acestuia e mai simplu de preconizat tendinţele.

Ştim că dacă ţările rivale se iau la ceartă (mai bine expun în modul ăsta), întreaga lume se va împărţi în două tabere, pe baza afinităţilor pentru declanşatoarele harţei. În funcţie de gravitatea ciondănelii, conflictul poate lua amploare şi hop, un război e iminent.

Mai ştim că de cineva îndrăzneşte să jignească lumea musulmană, a pus-o (am redat cât se poate de bine ce urmează să se întâmple cu cel ce-a făcut pasul acesta greşit)! Istoria ne mai spune că nu-i bine să te joci cu chibriturile (focoasele nucleare). Ea ne mai arată că petrolul e un combustibil extrem de inflamabil când vine vorba de colapsuri economice, iar lăcomia arde şi mai bine la foc mocnit (criza economică ce ne macină din 2008).

Religia este o componentă foarte importantă, atât din perspectiva spirituală ce adună/converteşte milioane de oameni sub acelaşi crez, cât şi din punct de vedere al economiei, constiturii statelor, vieţii, morţii, milei, torturii...

Politica şi deciziile luate de reprezentanţii acesteia au fost determinante în soarta omenirii. Istoria trebuie luată în seamă, căci este nuiaua care loveşte mâinile celor ce fac excese, culoarea roşie de la semafor, degetul mare de la mână ridicat în sus, sau călăul ce ţine toporul la câţiva centimetri de gâtul osânditului.

Dezastrele pot fi evitate dacă privim în urmă fără sfială, iar lucrurile bune pot fi de asemenea accelerate de vom arunca un ochi spre trecut. Cum erupţia unui vulcan poate fi aproximativ „diagnosticată” şi vieţi a mii de oameni sunt salvate, îmbolnăvirea unei naţiuni poate fi depistată din fazele ei incipiente. Eu spun că-i bine să evităm evenimentele precedente negative; avem cum. Tre’ doar să apelăm la „amintiri”...

Mai mult »

Gura bate curul

Sursa foto

Şi totuşi, supoziţia conform căreia moneda Euro va atinge pragul de 5 lei nu mai pare aşa irealizabilă. De ce-i determinată ascensiunea agresivă a cursului valutar? Simplu. Debandada din politica românească e trăgaciul ce aprinde praful de puşcă.

L-am citat pe Mugur Isărescu pe Twitter, îl citez şi aici; a caracterizat climatul pdlisto-uslisto-pontic prin intermediul următoarei propoziţii: „Gura bate curul”. Cum fundul stă pe o saltea plină cu valută, în urma chelfănelii, aceasta din urmă s-a rupt şi a început să supureze, fără drenaj (în loc de fulgi au curs bani... euro).

Tot bo$$-ul de la BNR spunea ca, dată fiind situaţia tensionată din România, cursul Euro e chiar stabil. Mai schimbă câţiva miniştri în decurs de câteva ore, mai aruncă 2/3 declaraţii-dezastru, mai ameninţă cu paru’ (brutăria şi alte medii „prietenoase”) şi să vezi tu dacă va rămâne inflaţia la 3,5 până la sfârşitul anului (dacă se va vrea ca moneda europeană să aibă zăbală-ntre incisivi, să vezi atunci inflaţii de monedă în ţara lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu şi Ceauşescu; scuze de alăturare :)) ).

Bani pompaţi pe piaţă, fără acoperire. Un fel de Nicki Minaj (dacă ştiţi la ce mă refer). Este ca şi când un luptător de sumo este scutit (prin definiţie) de vibraţiile unui gong ce l-ar ţine în mâini (lovit de un baros mânuit de un copchil de 14 ani). Sumo e România, copilul e mâna de oameni politici. Did you get it?

Mai mult »

Întrebări la viteza luminii în beznă

Sursa foto

Să revenim în forţă, zic! Am atâtea întrebări fără răspuns, încât mi-e greu să le comprim în 5/10 interogări (nu neapărat retorice). Eu zic să încep.

1. Dacă referendumul s-ar fi făcut iarna, mai se recurgea la excluderea morţilor de pe listele electorale?

2. Usain Bolt pierde vreodată autobuzul?

3. De câtă răbdare ai nevoie pentru a urmări un melc alergând?

4. Fete cuminţi şi băieţi obraznici, băieţi cuminţi şi fete rele?

5. Ce atrage mai mult: misterul afişat cu intenţie sau cel care-i dedus?

6. Frumuseţea fizică-i trecătoare. Prostia e efemeră?

7. Este tupeul mai bun decât bunul simţ şi îngheţata de vanilie mai bună decât cea cu ciocolată?

8. Când se termină copilăria?

9. De câte ori ai ajuns la concluzia că nu poţi trage nicio concluzie?

10. Lui Caius Iulius Caesar i-a plăcut barbutul?

Mai mult »

Baba cu chiloţi de tablă - legendă

Sursa foto

Baba cu chiloţi de tablă – un mit ce dăinuie în timp. Băi, ce mai! Încep direct: fetele din ziua de azi (şi da, generalizez, dar nu înseamnă un efectiv de 100%) nu au iron underwear (nici măcar din foiţă de aluminiu; uneori, nici măcar... :) ). Nu accept statuturile de zeiţe, călugăriţe, uşi de biserică.

Dar nu accept nici versul celebru al faimoasei piese cu renume internaţional, „Terente – Şi o fată are c***e”, care spune aşa: „De la 14 ani în sus, n-ai voie să fii virgină”. Dă-o dracu’ de treabă, abia ai învăţat cum e să ai un act de identitate în buzunar! Titlul postării l-am ales de dragul lenjeriei intime purtate de doamna în etate şi nu pentru vârsta femeii.

Nu îmi place nici conceptul fecioriei până-n noaptea nunţii. E o aberaţie monstruoasă. Te măriţi cu unu’, în fine, există sentimente (más o menos) şi aştepţi să fii dezamăgită (evident) până ce îi porţi numele şi cheltui nişte sume (mari) de bani pe nuntă. E o eroare aici.

Dar nu fii nici starletă porno la vârste la care înveţi că organul genital feminin extern nu seamănă deloc cu a broaştei râioase cloacă... Eu nu judec acum, doar fac nişte remarci şi punctez succint ceea ce văd ca există deja.

E a ta şi faci ce vrei cu ea [ar fi hit cântecul ce-ar îngloba „versul” ăsta, în lumea manelelor, sau poate pe timpu’ Valahiei (trupei muzicale, nu Ţării Româneşti)]. Centurile de castitate rămân o ciudăţenie a modei (dacă vreţi :)) ), dar „absenţa lenjeriei intime” e un trend, se pare. Al modei, bineînţeles...

Mai mult »