Cârciuma şi şcoala - prospect

Avantajele şi dezavantajele unui birt în proximitatea şcolii/facultăţii.

Pros:

1. Te poţi bucura/necăji la capacitate maximă când iei o nota bună/rea, pici la un examen etc (berea, vodka, ginul, vinul sunt cele care te “felicită” cel mai eficient; uitam de suc :)) ).

2. De ce să chiuleşti şi să mergi în parc (căpuşele sunt însetate), când poţi urmări un meci la elsidiul din bar, alături de ceilalti păcătoşi?!

3. In veceul instituţiei de învăţământ poţi fuma, dar e mizerie, pute urât (am evidenţiat ostilitatea mediului printr-o licenţă poetică) şi ai mereu sindromul spionului (paranoia te ţine în priză şi te trezeşti cu un chiştoc la al cărui regres nu-ţi aminteşti să fi contribuit :) ), pe când la crâşmă inhalezi nicotina-n voie şi poţi folosi caietul studenţesc pe post de scrumieră (din greşeală), fără să ai remuşcări.

4. Decât să bei cu el/ea (pronume-fantomă ce substituie băiatul/fata cu care vrei să discuţi mai mult decât subiecte legate de geografie/economie/schoolrelatedthings) un Teddy (de morcovi, bleah) pe banca proaspăt vopsită de la monument (generic vorbind), mai bine bei un cappuccino vienez (din nou, generic vorbind; băutura aleasă depinde de locaţie şi preferinte/buget), tolănit pe-o canapea (nice and cozy).

5. Poţi înjura în voie. Nu-s profi prin preajmă (?)

Cons:

1. Dacă intenţionezi să te întorci la ore (sârguinciosule), să ştii că bodegile nu-ţi oferă la un pa’ar de whiskey un căţel de usturoi (sau scorţişoară… sau leuştean :) ). Vei duhni a alcool şi vei ajunge (probabil) în biroul directorului (rectorului, rectului, ului, lui, ui, i…).

2. Crâşma de peste drum nu e casa ta! Se întâmplă frecvent ca elevul/studentul să zăbovească în birt şi chiar să doarmă acolo. Don’t be a fool, stay in school (construcţia asta inspiraţională-ish e la fel de relativă ca şi cantitatea de alcool ce te bagă-n categoria oamenilor în stare de ebrietate).

3. Numărul absenţelor e direct proporţional cu cuantumul orelor petrecute-n cârciumi. Nu ţi le va motiva nimeni (etic vorbind :) )

4. Deprinderea cu mersul la toaletă (foarte des) din sânul barului e dăunătoare vezicii tale în sânul locaşului de studiu (încearcă să ceri voie profesorului de 2 ori/oră pentru a te uşura). Socoteala de la bufet nu corespunde cu cea de la şcoală (mămuchistic vorbind).

5. Cel mai mare dezavantaj al locaţiei (ne)faste a birtului este reprezentat de lipsa de concentrare din timpul cursurilor (ispita e mare, chemarea apasă; e echivalentă în intensitate cu influenţa şoaptelor lui Lord Voldemort asupra lui Harry Potter :) ).

Mai mult »

Vicii de pe lumea ailaltă

Avem vicii. Toţi. Unii beau Cola (alcool), alţii analizează ciocolata cu limba, mulţi fumează etc (limita dintre viciu şi dependenţă e subţire, faptele la care subiecţii recurg pentru a-şi satisface dorinţele divulgând natura acestora).

Eu beau bere. Imi place mult. Dar nu-s dependent. Nu intru-n sevraj de fiecare dată când nu văd o sticlă/cutie în frigider. Nu-mi vând chiloţii pentru a avea bani de olovină. Argumentele pro non-dependenţă pe care le-aş putea enumera îmi vor susţine justificarea. Că aş prefera o bere în loc de apă minerală, e alt aspect, dar nu-i un viciu ascuns al produsului George Doga (vară, soare, mare şi tot tacâmul; iarna îi mai bun vinul :) ).

Pariurile, această boală molipsitoare, m-au atras în mirajul lor (nu-i atât de intens ca cel al deşertului, dar e ceva) în timpul facultăţii, dar am ajuns la concluzia că nu-s decât o falsă pasiune, care, de îndată ce-i stinsă, aşa rămâne (poate mai fumegă răzleţ :) ).

Am şi alţi tăciuni fumegânzi (ca tot omu’), dar niciunul nu cred că va lua foc şi mă va incendia cu patimă. Am auzit de gesturi extreme întru adăparea dependenţei (de droguri, mai ales de droguri), cu deznodământuri tragice, familii destrămate, self-uri ruinate, moarte, însă nu am auzit/văzut până acum aşa ceva: doi bărbaţi din judeţul Dolj au furat un pachet de ţigări chiar din coşciugul unui mort :)

Nu sunt mirat (distrat chiar) de fapta lor în sine (cazuri de profanări de morminte au mai fost şi o să mai fie), ci de şteamătul ce i-a împins pe indivizi să apuce hârleţu’ de coadă şi să “răstălmăcească” ţărâna în care vor ajunge şi ei (şi noi). Stirea asta mă duce cu gândul la bancu’ ăla ce se-ncheie cu “pentr-o mână de fasole” :))

Ce mă liboveşte şi mai tare este lipsa răspunsului/multitudinea stranie de răspunsuri la întrebarea “De ce au îngropat biata femeie cu un telefon mobil şi ţigări la ea?” Pe lumea ailaltă o fi semnal (or prinde şi 3G?)? Pe cine va suna şi mai ales, cum îşi va reîncărca creditul (şi bateria)? :) Enough (fără miştouri)! Viciile sunt permise, mai ales acolo, jos…

Mai mult »