Flirt modern

Sursa foto

Suntem contemporani cu celebrul Tuităr, Feisbuc sau Yahu Mesingeăr. Antica scrisoare parfumată cu izmă stoarsă şi strecurată pe sub uşă s-a metamorfozat într-un DM, offline sau message. In pomul vrăbiilor poţi urmări mai îndeaproape activitatea lui/ei (băiatul/fata pe care vrei să îl/o cucereşti): i-ai dat follow şi poţi vedea tot ce postează, fără cereri de prietenii, fără drame. Mai îi dai un retweet (quote de fapt, mai adaugi şi un mic comentariu gen "cât de tare eşti", "nice pic"), mai un reply cu link la poze (i)relevante, poate, poate îţi va da follow (e un fel de "Xulescu accepted your friend request", în limbaj feisbuchian). Mai ciripeşti câte ceva după care mai pui un "cc + contul lui/ei", te oftici că nu te bagă în seamă, mai cauţi poze interesante pe Tumblr (dai numa' de fete dezbrăcate) şi muti frontul de luptă pe Hi5-ul cosmetizat, Feisbuc.

Aici e un pic mai anevoios procesul, dar asta până-ţi confirmă cererea de prietenie. Ai avantaj dacă ai "mutual friends" cu el/ea; de nu ţi-a pus Dumnezeu mâna-n cap, o/îl mai împungi (poke), îi laşi un mesaj cu "nu ne cunoaştem încă, dar suntem la un click distanţă din partea ta, pentru a se realiza şi acest lucru" şi aştepţi. Când ai zărit notificarea ce te anuntă că ai verde, binecuvântezi toti megabaiţii din tăt întrenetu' şi purcezi la explorat (vizualizare poze, diverse informaţii, check-in-uri etc).

Să apelezi la varianta "coward" (accesezi o aplicaţie gen "ai ieşi la un suc cu cavalerul/fecioara", sperând la o reacţie), la varianta din topor (îi laşi mesaj, invitând-o la un suc, fără să ştii măcar dacă numele de profil e cel real :)) ) ori alegi ticluirea unei strategii ample (like-uri la poze, iniţial, apoi comentarii săritoare la ochi, apoi abordarea pe chat, cu un elan generat de şutul primit în fund, aplicat prieteneşte de un elefant matur, postarea de... poze cu mărţişoare pe uăl, că tot e 1 Martie/poze cu bere, de ziua bărbatului)?

Pe mess e mai intim: o/îl abordezi cu un "bună" nevinovat, c-o remarcă la avatar, îndulcită cu zaharină, cu un contra-status (la "nu-s" pui "îs"; la "DND" pui "FFTD - feel free to disturb"; la "sad" pui "heapi"; garantez că vei atrage atenţia, după antagonisme ale statusurilor repetate cu sfinţenie :)) ), cu un "ms de add", "BUZZ - ah, scz, nu era pt tn" sau cu mesajul-bombă: "Din toate id-urile de pe saitul http://iduricudetoate.xxx, l-am selectat pe al tău, dar nu din cauza pozei de profil (pe 'reacu'), ci pentru că mi-a plăcut cum sună "slap_my_ASSassin"/"i_play_HARDware...".

Ah, mai e o metodă populară (?): dai mass (îl scrii un'eva şi-i dai paste doar în fereastra lui/ei, dar te adresezi la persoana a II-a, singular; nu adaugi "mass" după mesaj) şi de-ti răspunde, ai scuza/justificarea că era adresat tuturor, iar de nu, rămâi masscă :)) Când ştii că ţi-a ieşit pasenţa? La izbirea ochilor de: "block", "unfriend" sau "ignore".

Mai mult »

Scenarii de weekend #7

Discuţie pe messenger între el (Mogorogea; jur că acum mi-a venit în minte :)) ) şi ea (Otilica; mulţam, George Călinescu :) ). Relaţia este abia la început, însă Mogo (aşa îl alint), e mai naiv de fel, mai sentimental, mai slab de înger deci; unde pune el suflet, eu "mă râd", că na, o să-l fac un pic de cacao în articolul ăsta. Ora 17:34 - totul a-nceput cu un buzz, de la ea. El, pe veceu (bineînţeles că a tresărit la auzul ringtone-ului yahooian, de i s-au înspăimântat hemoroizii). Nu s-a mai spălat pe mâini (nu a mai făcut nici altă operaţiune firească procesului biologic ce solicita colonul, dar şşş, rămâne între noi :)) ), şi-a ţâşnit spre leptoc, c-o mână încercând să-i răspundă zeiţei din fereastră, iar cu cealaltă încercând să-şi prindă cureaua.

In fine, reuşeşte să îi răspundă fetei, făcându-le cunoştinţă tastelor cu microbii anali (ştiu :)) ). La sfârşitul fiecărei replici, Mogorogea o pupă (:*), dar e dezamăgit pentru că Otilica nu-i aplică ventuzele cuvenite :)) Ora 18:00 - eroul nespălat, dar romantic şi visător, a stat cu ochii pe ceas secundă de secundă, ca să spună asta :"E fix :X" [=)))]. Orice emoticon trimis de ea, e perceput de Mogo la puterea n (unde n ≥ ∞; pe principiul lui Chuck Norris :))) ). Ora 18:30 - "Mă gândesc la tine tot timpul" (zise el); "Da? :)" (ea). Din nou, impasibilitatea ei îi dă fiori masculului alpha, sensibil ca o floare (asocierea nu-i ideală :)) ) şi recurge la spasme ale cugetării paranoice, cele 500 de trilioane de sinapse (avea cam 1000, dar a pierdut din ele pe parcursul celor 2 săptămâni de "relaţie"; se consumă omul...) solicitând axonii şi dendritele, scurtcircuitele nervoase fiind inevitabile, iar Mogorogea realizează într-o clipită scenariile pentru încă un sezon de House Md (ce bun ar fi un sezon 9 :D).

În timpul procesului cinematografic disperat, observă că apare Idle în dreptul icoanei Otilicăi. De agitat ce era, abia după un minut a dat citire ultimului mesaj de la ea, în care spunea că merge să-şi facă un ceai (deccelerarea palpitaţiilor din pieptul dezvelit al cavalerului rupt din basmele lui Ispirescu, se petrece năpraznic, venindu-i sângele-n cap, ca dup-o frânare resimţită într-un Veyron). "Idle for 20 minutes" - naivul numără secundele care trec, face sesiune de branstorming în gânduri, convocând în şedinţă toate felurile de ceai cunoscute de el (nu-s mulţi inşi în jurul mesei, dar îi interoghează la sânge cu privire la modul şi durata de preparare a fiecăruia-n parte). Loveşte cu pumnul în masă de nervi, ceaiurile râd pe sub mustăţi; nicio durată nu trece de 10 - 12 minute. Furtuna creierului ia sfârşit: "Idle for 30 minutes".

BPM-ul inimii ajunge la cotele drum 'n bass-ului, sudoarea şiroieşte pe obrajii încinşi, tăgăduieşte în sine, revine la paranoia; parcă ar vrea să apeleze şi el la Melissa şi Vanessa (revine la paranoia, deoarece realizează că nu are nici Porsche, nici apartamente, nici bani de dat/luat). S-a instalat codul roşu, apelează la măsuri extreme: dă buzz. După buzz, mai trec ceva minute, aşa că: "Idle for 45 minutes". "Nu mai are butelie", "Nu mai are pliculeţe de ceai" sau "I s-a blocat mess-ul" sunt câteva din supoziţiile ce-l liniştesc pentru câteva fracţiuni de secundă pe Mogo; starea de alertă se reinstalează (îşi aminteşte că are trase gaze, chioşcul e în scara blocului, iar idle-ul contorizează în continuare minutele, deci cade şi ipoteza mess-ului chicat). "Idle for 1 hour" - o sună. Răspunde, culmea. Printre cuvintele spuse de ea într-o gâfâială avansată, a interceptat şi un "îţi explic eu mai târziu". Îngrijorarea protagonistului ajunge la stadiul de psihoză, within minutes, diagnosticul putându-i fi dat şi de-un neavizat, la prima vedere :))

Colapsul iadului dezlănţuit are loc la vizualizarea anulării codului roşu (idle-ul nu mai e). "Otilica is typing a message" durează cam un minut. Mogo are greţuri, parcă simte cum îi şchioapătează sufletul, dar are răbdare. Apare şi mesajul: "Te rog din suflet să mă ierţi. Mă apucasem să-mi fac un ceai şi a venit John Doe [ex-ul, cu care a avut o relaţie de 2 săptămâni (cât a durat magia eroului nostru) x 26 x 5; v-aţi prins]. Am stat de vorbă la o ceaşcă de strawberry tea şi... Nu am putut rezista tentaţiei: am făcut-o. Si ne-am împăcat, chiar de Dragobete; e un semn. Imi pare rău. Eşti un băiat de nota 10. Meriţi mai mult."

Ora doişpe fix, noaptea. Mogorogea doarme. No more "xoxo", no more fairytales. Se trezeşte. A avut un coşmar. Merge la budă. Se întoarce în pat; arunc-o privire spre fereastră, dezamăgit. Îl ia somnul. PS: S-a spălat pe mâini.

Mai mult »