Marketing şi suflete

Sursa foto

Orice om şi-ar vinde sufletul. Chezăşuiesc ca aşa s-ar întâmpla în cazul oricărei persoane. Unde apare zgaiba? La preţul acestui “trade” şi la negustorul de spirite. Dacă analizezi arborele genealogic al actelor de vânzare-cumpărare a duhurilor, observăm (fără a solicita zoom-ul etic al eului) că există o asemănare izbitoare între graficul ciclului de viaţă al produselor (din marketing) şi curba descrisă de preţul/sinidisis de-a lungul umanităţii (cronometrate de mai bine de 2012 ani).

“Lansarea” a fost reprezentată de un amărât şi banal măr (Eva şi-a vândut sufletul pentru un fruct). Avansăm în timp şi ajungem la etapa de “creştere”, unde panta galopează la un unghi mare, ducând-o la statutul de abruptă, iar declanşarea acestei lupte anti-gravitaţie (pe o foaie de hârtie) a fost dată de un troc emblematic: cei 30 de arginţi primiţi de Iuda în schimbul, aţi ghicit, sufletului (a se observa justificarea materială a celei de-a 2-a etape din ciclu: măr->arginti).

“Maturitatea” cred că a fost atinsă foarte târziu (secolul XX), omenirea punându-şi pe masă spiritul uman pentru putere (?)/supremaţie (?)/prostie vanitoasă(!!!)/etc (aici “evoluţia” arată cam aşa: măr->arginţi->vieţi omeneşti; putem începe cu Războaiele Mondiale şi sfârşim cu cel mai mare genocid: Holocaustul; am pus maturitate pentru că de aici graficul nu mai poate fi într-o fază de ascensiune, viaţa unui om fiind nepreţuită, teoretic…).

Ajungem în zilele noastre (ultima etapă, “declinul”) şi constatăm că esenţa umană este terfelită, preţul pus pe aceasta scăzând drastic. De obicei, când ne referim strict la produse, în faza terminală, tot ce se mai poate face este încercarea de a mai “îndulci” curba descendentă, prelungind ciclul de viaţă al acestora cât mai mult, dar deznodământul e mereu acelaşi: produsul va fi scos din producţie, într-un final.

Trecem la oameni. Sfârşitul va fi acelaşi: vom pieri distruşi de mâna noastră. “Umanitatea cu cât avansează mai mult, cu atât este mai degradată.” – Gustave Flaubert

Mai mult »

România - pastel

Sursa foto

N-am avut până acum nicio postare dedicată ecsclusiv României. Ca să evidenţiez mai cu spor unicitatea iei, m-am gândit să realizez un articol în spiritul “x facts about y”, aşa că let’s hit the road, Ioane (în loc de Jack). Zece lucruri despre ţara noastră pe care le/nu le ştiaţi.

1. Este ţara unde totul e posibil, în circumstanţe imposibile.

2. Pe aici Dumnezeu nu trece nici în concediu, dar când îşi îndreaptă privirea spre acest stat (câteva secunde), enoriaşii îl hulesc, în frunte cu feţele bisericeşti

3. In acest tărâm de vis suntem plătiţi cu bani de cingo pentru a fi exploataţi (nu mă refer la oamenii angajaţi… deocamdată; statul primeşte redevente-mărunţiş pentru a-i fi valorificate resursele care sunt din belşug, Slavă Domnului)

4. Salariile din România, raportate la lefurile din UE, sunt ca bancnotele mototolite din mâna unui copil visător ce ajunge într-un showroom şi îi spune dealer-ului că a venit să cumpere Lamborghini-ul din wallpaper-ul de acasă pe care-l venerează (acum mă refer la angajaţi)

5. Apocalipsa descrisă de evanghelistul Ioan în Sfânta Scriptură va lovi prima dată la noi. Atât.

6. Tara lui Traian (luaţi-o cum vreţi :) ) se află la confluenţa dintre ploaia de vapori expulzaţi din oala cu măruntaie ce dă în clocot (aparţine babei Cloanţa, vrăjitoarea number 1, strămoşul Vane$$ei şi Meli$ei, care-a dat cu jinx în tot poporu’ român şi de atunci toate-i ies pe dos) şi… Dunăre :)

7. Aici nimic nu se pierde, ci se tranformă (în bani, dar nu de către oricine; băieţii şi fetele deştepte au învăţat chimie din plăcere, concluzia lui Lavoisier materializându-se prin FURT).

8. “De pe unele frunţi şi muştele pleacă dezamăgite” – România-i fruncea (din nou, luaţi-o cum vreţi :) ).

9. Este locul unde cuvântul “datorie” este monosemantic, având doar sensul de “credit” (obligaţia/responsabilitatea, mai ales la nivelurile înalte ale conducerii ţării, pică; datoria creşte).

10. România este ţara în care omul ce pune capu’ pe pernă nu speră la o zi mai bună, ci la o zi la fel de proastă, nu şi mai proastă.

Mai mult »

Întrebări cu daci

Sursa foto

1. Dacă n-ar exista răul, binele ar putea fi perceput, neavând cu ce să fie comparat?

2. Dacă sărăcia ar dispărea de pe Terra, necazurile ar lua sfârşit?

3. Dacă planeta n-ar fi fost "vizitată" de asteroidul ce-a dus la extinctia dinozaurilor, oamenii ar mai fi avut şanse să respire aerul de azi?

Mai mult »