Discuţie pe messenger între el (Mogorogea; jur că acum mi-a venit în minte :)) ) şi ea (Otilica; mulţam,
George Călinescu :) ). Relaţia este abia la început, însă Mogo (aşa îl alint), e mai naiv de fel, mai sentimental, mai slab de înger deci; unde pune el suflet, eu "mă râd", că na, o să-l fac un pic de cacao în articolul ăsta. Ora 17:34 - totul a-nceput cu un buzz, de la ea. El, pe veceu (bineînţeles că a tresărit la auzul ringtone-ului yahooian, de i s-au înspăimântat hemoroizii). Nu s-a mai spălat pe mâini (nu a mai făcut nici altă operaţiune firească procesului biologic ce solicita colonul, dar şşş, rămâne între noi :)) ), şi-a ţâşnit spre leptoc, c-o mână încercând să-i răspundă zeiţei din fereastră, iar cu cealaltă încercând să-şi prindă cureaua.
In fine, reuşeşte să îi răspundă fetei, făcându-le cunoştinţă tastelor cu microbii anali (ştiu :)) ). La sfârşitul fiecărei replici, Mogorogea o pupă (:*), dar e dezamăgit pentru că Otilica nu-i aplică ventuzele cuvenite :)) Ora 18:00 - eroul nespălat, dar romantic şi visător, a stat cu ochii pe ceas secundă de secundă, ca să spună asta :"E fix :X" [=)))]. Orice emoticon trimis de ea, e perceput de Mogo la puterea n (unde n ≥ ∞; pe principiul lui
Chuck Norris :))) ). Ora 18:30 - "Mă gândesc la tine tot timpul" (zise el); "Da? :)" (ea). Din nou, impasibilitatea ei îi dă fiori
masculului alpha, sensibil ca o floare (asocierea nu-i ideală :)) ) şi recurge la spasme ale cugetării paranoice, cele 500 de trilioane de sinapse (avea cam 1000, dar a pierdut din ele pe parcursul celor 2 săptămâni de "relaţie"; se consumă omul...) solicitând axonii şi dendritele, scurtcircuitele nervoase fiind inevitabile, iar Mogorogea realizează într-o clipită scenariile pentru încă un sezon de
House Md (ce bun ar fi un sezon 9 :D).
În timpul procesului cinematografic disperat, observă că apare Idle în dreptul icoanei Otilicăi. De agitat ce era, abia după un minut a dat citire ultimului mesaj de la ea, în care spunea că merge să-şi facă un ceai (deccelerarea palpitaţiilor din pieptul dezvelit al cavalerului rupt din basmele lui
Ispirescu, se petrece năpraznic, venindu-i sângele-n cap, ca dup-o frânare resimţită într-un
Veyron). "Idle for 20 minutes" - naivul numără secundele care trec, face sesiune de branstorming în gânduri, convocând în şedinţă toate felurile de ceai cunoscute de el (nu-s mulţi inşi în jurul mesei, dar îi interoghează la sânge cu privire la modul şi durata de preparare a fiecăruia-n parte). Loveşte cu pumnul în masă de nervi, ceaiurile râd pe sub mustăţi; nicio durată nu trece de 10 - 12 minute. Furtuna creierului ia sfârşit: "Idle for 30 minutes".
BPM-ul inimii ajunge la cotele drum 'n bass-ului, sudoarea şiroieşte pe obrajii încinşi, tăgăduieşte în sine, revine la paranoia; parcă ar vrea să apeleze şi el la
Melissa şi Vanessa (revine la paranoia, deoarece realizează că nu are nici Porsche, nici apartamente, nici bani de dat/luat). S-a instalat
codul roşu, apelează la măsuri extreme: dă buzz. După buzz, mai trec ceva minute, aşa că: "Idle for 45 minutes". "Nu mai are butelie", "Nu mai are pliculeţe de ceai" sau "I s-a blocat mess-ul" sunt câteva din supoziţiile ce-l liniştesc pentru câteva fracţiuni de secundă pe Mogo; starea de alertă se reinstalează (îşi aminteşte că are trase gaze, chioşcul e în scara blocului, iar idle-ul contorizează în continuare minutele, deci cade şi ipoteza mess-ului chicat). "Idle for 1 hour" - o sună. Răspunde, culmea. Printre cuvintele spuse de ea într-o gâfâială avansată, a interceptat şi un "îţi explic eu mai târziu". Îngrijorarea protagonistului ajunge la stadiul de psihoză, within minutes, diagnosticul putându-i fi dat şi de-un neavizat, la prima vedere :))
Colapsul iadului dezlănţuit are loc la vizualizarea anulării codului roşu (idle-ul nu mai e). "
Otilica is typing a message" durează cam un minut. Mogo are greţuri, parcă simte cum îi şchioapătează sufletul, dar are răbdare. Apare şi mesajul: "Te rog din suflet să mă ierţi. Mă apucasem să-mi fac un ceai şi a venit John Doe [ex-ul, cu care a avut o relaţie de 2 săptămâni (cât a durat magia eroului nostru) x 26 x 5; v-aţi prins]. Am stat de vorbă la o ceaşcă de strawberry tea şi... Nu am putut rezista tentaţiei: am făcut-o. Si ne-am împăcat, chiar de
Dragobete; e un semn. Imi pare rău. Eşti un băiat de nota 10. Meriţi mai mult."
Ora doişpe fix, noaptea. Mogorogea doarme. No more "xoxo", no more fairytales. Se trezeşte. A avut un coşmar. Merge la budă. Se întoarce în pat; arunc-o privire spre fereastră, dezamăgit. Îl ia somnul.
PS: S-a spălat pe mâini.
15:44
George Doga
