Certificatul uitat în sertar

Mi-am propus să scriu şi despre asta. Prea multe nunţi, frate! Căsătoria a trecut de la facultativ la obligatoriu, gen. Bani, invitaţi, mâncare, băutură, muzică şi voie bună. Apoi? Apoi circul aferent din sălile de judecată, partaje, copii a căror tutelă e minge de ping pong şi multă bătaie de cap. Nenică, fericirea (că la asta aspiră cuplurile ce fac pasul ăsta) nu se manifestă numai dacă ai acte! Ea poate fi simţită şi când mănânci un kebab şi bei o bere după (şi nu ai semnat nimic! :) ).

Ricky Gervais (dacă n-aţi auzit de el, ruşine!), pe lângă faptul că este plin de umor, mai are şi înţelepciune (am spus în altă postare că e o conexiune strânsă între doxă şi umor). Trăieşte de mulţi ani, fericit, în armonie, cu o doamnă. Nu s-au luat nici acum şi nici nu vor să facă asta. Bineînţeles că şi ea este de acord cu acest aspect (bravo!), transparenţa din relaţia lor fiind mai cristalină decât cea din sânul unei căsnicii.

Aş fi de acord cu căsătoria, numai dacă îmi garantează cineva că divorţul nu-i o opţiune, ceea ce e imposibil. De ce? Fiindcă oamenii sunt fiinţe complexe, unice, iar socializarea din cadrul societăţii nu ţine cont de certificatul uitat în sertarul din dormitor. Cred că oamenii nu (prea) se schimbă, dar gradul de compatibilitate cu o altă persoană se poate schimba (sau rămâne acelaşi, dar la un nivel mai scăzut decât cel dintre unul din soţi şi o terţă persoană...).

Nu ştiu (nu cred că) dacă mentalitatea omului s-a schimbat de-a lungul timpului radical, dar vremurile cu siguranţă s-au schimbat. Singura mare problemă care (din nou) are ca şi „soluţionare” căsătoria este apariţia copiilor. Intervine doctrina societăţii care spune că nu-i bine ca un copil să crească fără părinţi (soţi...). Dar asta spun acum (eu). Dacă mă voi căsători vreodată, fie am fost mituit [=))], fie am ales să fac o greşeală în deplinătatea facultăţilor mintale :)

Mai mult »

Dualitatea masculin-feminin

Sursa foto

Mereu îmi face plăcere să scriu despre femei şi bărbaţi. Am un apetit în a despica firul (lung şi deseori subţiat) în 4 şi a evidenţia ce-i relevant (chiar dacă nu-i, tot punctez :) ). Nu-s Mafalda, dar e blog personal, deci, teoretic, ar trebui să cuprindă gândurile mele cu privire la orice subiect.

Proverbul „E rău cu rău, dar mai rău fără rău” se potriveşte perfect în contextul relaţiei de mii de ani dintre sexul masculin şi feminin. Socot că ne aflăm aici cu un scop primordial (să ne înmulţim) şi cu o infinitate de scopuri secundare. Convieţuirea noastră are loc oricum, chiar de-i plăcută compania, chiar de nu e.

Jocul ăsta de tatonare continuă ce are ca şi deznodământ KO-ul (căsătoria :)) ), este (dacă stăm să ne gândim îdelung) frumos, palpitant, misterios şi cel mai „consumat” (Counter Strike, Diablo şi alte competiţii virtuale nu-s la fel de antrenante ca o relaţie/construirea uneia).

Esenţial e respectul reciproc. Desconsiderarea sexului opus duce din start la „scurgeri de combustibil”, iar coabitarea (privind-o în ansamblu) e deja defectuoasă. Eu mai generalizez (şi tu) câteodată, dar sunt conştient că greşesc, oricât de funny sau... corectă mi s-ar părea fraza ce-o spun.

Suntem indivizi, iar de aici extragem esenţialul: suntem unici. Generalizarea este relativă (de altfel, totu-i relativ...), având cusur din naştere. Nu, bărbaţii nu-s porci (generic vorbind), iar femeile nu-s curve (Napoleon a greşit, generalizând :) ). Că mai fac câte-o glumă, asta e.

Dar generalizarea nu ar trebui să existe. Prin ea contrazicem natura, umanitatea, creaţia. Punem etichete (judecăm; iar greşim), dar măcar să disecăm masele, să trecem de la general la particular. Actriţele de la Hollywood sunt secsi; Sarah Jessica Parker nu-i, a căzut statement-ul meu. Aţi înţeles ideea :)

Mai mult »

Bancul de weekend

Intâmplare fericită

Eram o persoană foarte fericită. Aveam o minunată prietenă cu care mă întâlneam de mai bine de 1 an, aşa că am decis să ne căsătorim.
Exista o singură chestiune care mă deranja. Frumoasa ei soră mai mică. Viitoarea mea cumnată tot timpul se îmbrăca cu fuste mini (extrem de mini), iar în vocabularul ei nu exista cuvântul sutien, darămite în garderoba ei.
Culmea era că întotdeauna când mă aflam în preajma ei, mereu scăpa câte ceva pe jos, iar când se apleca să ridice, îmi oferea o privelişte mai mult decât frumoasă. Era clar. O făcea în mod deliberat. Pentru că asemenea scene nu se întâmplau dacă era şi altcineva de faţă.

Pregătirile de nuntă fiind în toi, într-o zi, micuţa surioară m-a sunat şi m-a chemat să mai verific ceva la invitaţiile de nuntă. Am luat-o de bună şi i-am spus că vin în câteva minute.
Era singură când am sosit şi a început să îmi şoptească ce dorinţe şi sentimente are pentru mine. Mi-a spus cât de mult mă doreşte şi că ar vrea să facem dragoste măcar o dată înainte de a mă însura şi a mă dărui surorii ei pentru întreaga viaţă. Eram total şocat şi nu am putut scoate un cuvânt.

Mi-a spus că merge la ea în dormitor, iar dacă doresc un ultim sălbatic "zbor", nu trebuie decât să intru la ea în cameră. Am rămas ca o stană de piatră, stupefiat de cele ce auzeam, uitându-mă după ea cum urca scările.
Am stat aşa câteva momente, apoi m-am întors şi m-am îndreptat spre ieşire. Am deschis uşa, căutând cu privirea locul unde mi-am parcat maşina, când au început ropote de aplauze.

Toata familia viitoarei mele soţii era adunată în faţa casei şi mă aplauda. Cu lacrimi în ochi, viitorul meu socru s-a apropiat de mine şi a început un mic speech: "Nici nu îţi poti imagina cât de mândri suntem de tine că ai trecut cu brio acest test. Nu aş putea găsi un bărbat mai bun pentru fiica mea dacă aş căuta în toată lumea. Bine ai venit în familia noastră!"

Morala:
INTOTDEAUNA păstrează prezervativele în maşină...

Mai mult »

Mireasa şi banii de sub rochie

Cât de lame să fii să apelezi la o emisiune ca "Mireasă pentru fiul meu", pentru a-ţi găsi jumătatea (mai sunt şi banii, adevăratul motiv pentru care iubăreţii, mamele şi norele se aventurează în ciorovăiala de silk, amoroasă, la TV)?! Curvele câştigă bani prin serviciile lor de top (de ultimă mână), pe centură şi toţi ştim asta.

Mai mult »

Pirostriile şi mirajul căsătoriei

Sursa foto

Pirostriile pe care se coc pâinile, puse pe capetele însurăţeilor, reprezintă întotdeauna un motiv de bucurie, împlinire, mândrie, atât pentru cei muşcă din pişcotul îmbibat în vin, cât şi pentru cei ce poftesc la pişcot, vin sau buchetul de flori aruncat de mireasă (aloc un 50% invitaţilor care nu-s încântaţi de nunta la care participă, dar e optimist procentajul; cre' că e mai mare :) ).

Ori sunt eu dilimandros (cred că da), ori cei care se bucură atunci când se căsătoresc (sigur da)? Cum poţi să sărbătoreşti un aşa eveniment, care este un subiect atât de bogat în generarea ideilor de elaborare a unor bancuri foarte reuşite (majoritatea bărbaţilor şi femeilor afirmă că după căsătorie au loc schimbări majore în viaţa lor; nu vă gândiţi la ceva pozitiv :)) )?!

Rata divorţurilor în continuă creştere e încă un semnal de alarmă pe care bărbaţii şi femeile tre' să-l perceapă (dacă n-o fac... sfârşesc cu o verigheta pe deget :D). Adio băutură (în exces), adio meciuri de fotbal (cu camera televizorului plină-ochi, de miroşi ciorapii prietenilor, proaspăt scoşi din adidaşi, aflaţi la mică distanţă de nasul tău; dar meciu-i meci), adio sex (dacă vin şi copiii, fă-i mormânt juniorului :)) ), adio intimitate (din nou copiii au rol determinant în asigurarea privării de acest drept; dacă locuieşti şi cu soacra, o să îţi muşti buzele la vederea verighetei de mult mai multe ori decât la vederea unei alte femei).

Sursa foto

Să luăm şi partea bună: bun venit certurilor, reproşurilor, nopţilor nedormite, sindromului "cine dracu' m-a pus să mă însor", atrofierii vieţii sociale, contorizării timpului (ooo, da!) şi altor beneficii, demne de râvnit la ele pe când erai burlac.

Naşul mirilor, proclamat înaintea nunţii propriu-zise, evident,cu ceva zile înaintea serii ce marchează începutul "stagiaturii" la Jilava (detinuţii au liberarea, însă soţul e damnat la încarcerare "pentru tot restul vieţii"; divorţul rămâne singura opţiune de evadare din pârnaie), dacă ar fi un nun model, l-ar trage de mânecă pe ginerică şi l-ar aduce cu picioarele pe pământ, înainte ca popa/primarul să pună lacătul ("părintele spiritual", aşa cum mai e numit naşul, fiind deja însurat, i-ar cruţa viaţa tinerelului, şoptindu-i câteva detalii despre lucrurile pe care le-a experimentat până acum în căsnicie; ar fi suficiente pentru a-l determina pe fin să îşi dea jos uniforma de deţinut şi să revină la libertate :)) ).

Atenţie, această postare nu-i încă un semnal de alarmă, ci reprezintă definiţia (mai amplă) din DEX care ar fi atribuită cuvântului "căsătorie" (in a better world, ăf cors). And they lived happily ever after (NOT). PS: idem dezastru şi la femei :)

Sursa foto

Mai mult »