Sănătate

Sursa foto

O să scriu puţin despre sănătate (ce mi-a fost deteriorată în ultimele 12 zile) şi nesăbuinţa de care dăm dovadă când o avem intactă. Eu am simţit în perioada asta (absenţa mea de pe blog şi de pe reţelele sociale s-a datorat alocării timpului pentru odihnă; frica păzeşte bostana, la mine fiind la propriu, „bostana” ţinând loc de cap) ce îseamnă (încă o dată) să faci excese!

Dispunem de multă energie pe care o epuizăm în totalitate, fără să ne gândim la „reziduurile” generate de această ardere de sănătate. Lipsa odihnei + expunerea la aerul condiţionat + curentul (nu cel electric) din mijloacele de transport în comun = sănătate – energie = boală.

Cam aşa arată (matematic) rezumatul ultimelor zile. Excesele dăunează grav (grav!!!1unu) sănătăţii. Nu vă gândiţi la „excedentul” de apă din cada lui Arhimede (ce a dus la o lege fundamentală), căci acolo e vorba de masa omului despuiat egală cu volumul de apă dislocuit :)

Suntem vulnerabili! Să nu profităm de asta!

Mai mult »

Motorul gripat şi divinitatea

Sursa foto

Trăim în secolul vitezei (dacă nu-i ştiam titulatura, măcar i-am simţit viteza). Grijile continuă să apese, circulaţia e din ce în ce mai aglomerată pe autostrada vieţii şi rareori mai dai de câte-un indicator ce necesită oprire (se încalcă şi regulile astea tot mai des, destinaţia finală fiind deseori somnul de la capătul drumului parcurs într-o zi).

Zâmbim, plângem, ne certăm, ne împăcăm, iertăm, suntem iertaţi, păcătuim (nu conştientizăm asta... pe moment), ne aducem aminte de Dumnezeu la miracole, la nevoie, sau Îl pomenim la evenimente ca cel din Argentina sau din Românica noastră ("Doamne, ai milă de noi/de ei!"). Apoi reluăm căderea în păcat (conştientizată sau nu), băgăm cheia-n contactul autovehiculului pe care-l folosim de când ne-am născut (dat tot de El), apăsăm ambreiajul, punem în viteza 1 şi reluăm rutina pe aceeaşi autostradă (sau alte drumuri lăturalnice, dar la fel de bătătorite).

Injurăm, lăudăm, simpătizam, socializăm, antipatizăm, ne zbatem, iar păcătuim, iar trecem pe lângă STOP, dar nu oprim şi somnul e din nou garajul maşinii. Aşa că stau şi mă/vă intreb, mai spune cineva rugăciunea dinaintea parcării automobilului cu raţiune, credinţă (aşa se pretinde), conştiinţă şi predispoziţie la păcat? Câţi dintre voi/noi se/mai roagă înainte de culcare? Câţi Îi multumesc Lui pentru bucatele de pe masă înainte/după servirea lor (kebab-ul, shaorma şi sandwich-ul servite la fast-food, tot bucate sunt, chiar dacă nu-s servite tradiţional în familie, alături de cei dragi; contextul propice unei rugăciuni, aşa cum mai îl vedeţi prin filme, când mesenii se ţin de mână, e doar în filme; indiferent de ce bagi în gură şi unde mănânci, tot necesită mulţumire)?

Viteza erei în care trăim a făcut din rugă (un... document Word, să zicem, ce-ar trebui să stea deschis mereu) un simplu shortcut pe desktop, pe care-l deschidem când ne aflăm pe ulite izolate, odată la săptămână, poate? Sănătatea, care-i cea mai de preţ, este un alt lucru esenţial pentru care trebuie să-I mulţumim Lui Dumnezeu (din păcate, doar când motorul maşinii se gripează, ne amintim să-L invocăm).

PS: Gigi Becali are grijă să ne reamintească de Cel De Sus.

Mai mult »

Satul şi oraşul - la lumina lumânării

Sursa foto

Pentru că am stat în beznă vreo douăşpatru de ore, am meditat şi am zis că e momentul să fac o comparaţie între sat şi oraş (m-am gândit mai demult, dar întunerecul mi-a luminat judecata :)). Aşa că, antiteza tocată mărunt (bucăţi întregi de idei) aprinde becul ce odinioară era stins:

- linişte: la sat ai parte de ea zi şi noapte \ / la oraş ai parte de ea noaptea (dacă eşti norocos);
- recreere/relaxare/cultură/entertainment (parcuri, pub-uri, cluburi, săli de fitness, cinematografe, muzee, altele): la sat eşti limitat \ / la oraş eşti nehotărât ("toleranţă" mărită, decizie anevoioasă);
- socializare: la sat ajungi să cunoşti fiecare locuitor (în proporţii diferite, dar sunt acolo) \ / la oraş ai oportunitatea de a cunoaste oameni noi (dacă-s şi faini, e bine, dacă nu-s, rămân la statutul de noi :)
- acces la televiziune prin cablu, telefonie, internet: vreau să cred că mediul rural va îmbrăţişa din ce in ce mai mult tehnologia responsabilă pentru comunicarea eficace şi facilă si accesul la informaţie (dificil, încă, dar sper) \ / la oraş, dac-un câine trage-un pârţ, în minutele următoare e vedetă pe iutub (you got the picture)
- educaţie: din păcate, copiii de la ţară nu beneficiază de resursele necesare desăvârşirii lor ... să spunem \ / la polul opus, mediul urban e umflat cu pompa (uneori), când vine vorba de grădiniţe, şcoli, licee, facultăţi;
- sănătate: SMURD-ul este îngerul păzitor al locuitorilor (mulţi) din satele unde nu există spitale, iar unde acestea sunt (puţine), dotările îngrădesc oferirea unor servicii de calitate; farmaciile, la fel de scumpe la vedere \ / la oraş, spitalele de stat sunt aşa cum le ştim (revederi rare cu ele vă doresc), iar cele private au condiţii bune şi foarte bune, dar costurile-s pe măsură, iar de farmacii nu se duce lipsă;
- am ajuns unde voiam, energia electrică :)) ei bine, în mediul rural, dacă bate vântu' un pic mai tare, ai partener o lumânare :D \ / in the city, mai rar cu flacăra (nu aia violet).

Dacă mai prind o pană de curent (în copilărie eram prieteni buni de joacă), cine ştie ce mai postez :))

Mai mult »

Scenarii de weekend #1

Cand ai nevoie de un stomac bun

Ia ca tre' s-o spun si pe asta. O sa o iau pe aratura pana imi termin scenariul/hectar, sa vezi de ce indigestii contemplative (alea din intestine sunt ma nasoale) o sa te lovesti. Esti in club, de ziua fetei aleia frumoase dupa care te guduri de cateva luni si n-ai cum sa o scapi din ochi, mai ales la asa eveniment important pentru ea (fii fara grija, mai se naste o data si la anu' alalalt). Daca ea bea, e ochei pentru tine, n-o sa pari alcoolist daca dai 3-4 saturi in 60 de secunde, dar daca ea bea mult, cam tre' sa tii pasul.

Sarbatorita a mancat acum o ora, ca i-a mai ramas din mezelul care l-a pregatit pentru neamurile ei pretentioase (sau nu), dar tu nu (doar nu te asteptai sa vina in club cu ploconu' ca la nasi); mare greseala. E doispe noaptea si tu, viteaz cum esti (ai izbit de parbriz cateva beri), vrei s-o ridici in slavi, s-o invarti, sa te dai mare si tare (te salveaza pentru moment ceilalti invitati), dar inca nu s-a declansat apocalipsa din flora si fauna stomacala (ursu' pacalit de vulpe e p-acolo, asa ca tine-te bine). Te agiti vreo 10 minute, vezi ca nu-ti iese, mai tragi un paharel/sticla. Ai scurs si ultima picatura (calda acum) si cam simti deasupra buricului ca brutarii incep sa foloseasca malaxorul de paine (apropo de paine, ai manca ceva), dar contesa e in miezul extazului (beata) si-ti face semn din timpul dansului (mai mult ritual de zulusi in jurul focului) sa i te alaturi.

Ursul fara coada (a naibii vulpe) incepe sa urle, sa dea cu mancarea (aia consumata de tine azi-dimineata) de peretii stomacului, dar incapatanat cum esti (acompaniat de alcoolul din tine si self respect-ul de cuceritor inrait) intri in hora miresei. Mai bei ceva ca si fata bea, ursu isi baga picioru-n diplomatie si trece la badaranie, iar tu simti cum faci grimase din ce in ce mai des, dar te minti ca nimeni nu vede (vad toti). E 2 dimineata, lumea se mai potoleste, e obosita (se depune la picioare alcoolul ca porumbul la cal), iar printesa te cheama mai la separeu. Eh, daca tii la sanatatea ta (nu tii, ca altfel mancai inainte) pleci acasa si renegociezi cu ursu', daca tii la fata (slabe sanse), o insotesti in wonderland.

Eu aleg sa merg acasa, nu pentru ca tin la sanatatea mea sau la sarbatorita, ci pentru ca eu am inventat scenariul asta si vreau sa arat rateul generat de un stomac rau (e bun daca mananci, nu amesteci bauturile, nu bei ca porcu'). Am arat hectarul.

Mai mult »