Etica profesională

Sursa foto

Cineva îmi povestea că la serviciu se făceau diferite pariuri şi se “inventau” reguli de conduită… De exemplu, când se bea şprit în grup, fiecare consumator fidel de licoare a lui Bachus îşi preda elegant cheile maşinii la recepţie.

Secretara (mai nou front desk officer) solicita serviciile “yellow cab-ului” şi toată şleahta de băutori pornea către casă, colectiv. Numa’ că odată, un vinolog (cuvânt inventat, pompos şi eficient în descrierea păcătoasă a activităţii de degustare masivă a vinului) a sărit peste etapa predării cheilor şi şi-a minţit frumos partenerii de pahar, oferindu-se să-i conducă el acas’.

Chicoteli, glume cu Mona Lisa (?! am cerut detalii, dar n-am primit nimic în schimb), voie bună şi un condus impecabil al şoferului. S-a nimerit ca locaţia ameţiţilor şi a omului lucid (“the sober driver”) să fie comună (petrecerea de la muncă s-a mutat la o altă locaţie, mai prietenoasă).

Toţi curajosii au coborât şi a venit momentul să iasă din maşină şi conducătorul auto. Maşina a mers în linie dreaptă, dar omu’ nostru a început să facă şerpuiri (nu din şold), nimerind din a 10-a încercare aleea potrivită.

Ăştia l-au privit îngroziţi, au început să se pipaie unul pe altul şi i-au mulţumit Celui De Sus că trăiesc (încă!). Acum vin şi întreb: cine-i de vină? Şoferul, etica defecuoasă (?) sau alcoolul (îl ridicăm la rang de entitate cu personalitate juridică aici :) )?

Mai mult »

Aburi de weekend

Sursa foto

Ziua de duminică reprezintă pentr-un alcoolist ziua de odihnă, ca şi pentru ceilalţi oameni, doar că parametrii normali ai “muncii” (consumul de apă cu bule, apă însângerată, apă chioară etc) sunt comutaţi pe modul stand by (Graniţele stomacului sunt deschise, căci vameşii se odihnesc şi ei, nu?).

Se trezeşte la 10 dimineaţa (sâmbătă noapte s-a luptat cu câteva baterii de vin amăgite cu două sticle de Borsec), îşi loveşte tâmplele ca ultimul luptător “alintat” de Jean Claude Van Damme în “Sportul Sângeros” şi întinde mâna spre noptiera de lângă pat unde este un pahar cu apă (nu în concentraţii considerabile).

Strânge ochii (“ - Ce avem de mâncare azi? – Orez! – Iiiii!”; ca “chinejii”) şi serveşte micul dejun: ţuică, şuncă, ceapă, iar ţuică şi 200 de ml de apă, căci i s-a îmbujorat gâtlejul. Urmează programul de relaxare: şprit (1 sticlă de Jidvei + 300 ml de apă minerală, că nu-i vară), bere (Bucegi, inima Carpaţilor; 2 sticle de 2,5 litri), orarul de weekend pentru borât (dacă le amesteci, o păţăşti).

E 6 după-amiază; zumzetul albinelor şi ciripitul păsărelelor sunt percepute de alcoolist ca şi refrenul melodiei “4 nopti şi 4 zile” (soundtrack-ul vieţii lui, evident). Heliocentrismul lui Galileo Galilei s-a modificat un pic spre seară, băutorul chibzuit plasând Luna în centrul Sistemului Solar :))

La culcare, ca dup-o zi de relaxare, a tras un bitter sec (grimasă particularizată pentru fiecare tip de băutură), a simţit pret de câteva secunde rotaţia Globului (când eram mici şi ne-nvârteam până ameţeam, apoi ne opream, you know :) ) şi-a picat secerat pe pat (lângă el). Scriu de azi pentru mâine, cât e treaz (interviul a fost convertit în povestire, dialogul fiind mai mult decât fracţionat; subiectul, spre finalul interogatoriului, a clacat: a deschis butelca de pălincă de sub pat).

Mai mult »

Alcoolul - un psiholog înnăscut

Sursa foto

Terapie prin alcool. Da, există şi aşa ceva (off the record :) ). Indiferent dacă ai fost părăsit/ă, concediat/ă, ai avut un deces în famile etc, băutura cu spirituş îneacă tragismul în aburi de... resemnare (îndoapă un borcan de 500 de grame cu un kil de vibe-uri negative, împinse cu dosul unei linguri de lemn, ce-i drept) mult mai bine decât un psiholog care pretinde că te ascultă (îşi concentrează aurora boreală neuronală asupra felului de mâncare ce trebuie comandat diseară).

Mai mult »