Etica profesională

Sursa foto

Cineva îmi povestea că la serviciu se făceau diferite pariuri şi se “inventau” reguli de conduită… De exemplu, când se bea şprit în grup, fiecare consumator fidel de licoare a lui Bachus îşi preda elegant cheile maşinii la recepţie.

Secretara (mai nou front desk officer) solicita serviciile “yellow cab-ului” şi toată şleahta de băutori pornea către casă, colectiv. Numa’ că odată, un vinolog (cuvânt inventat, pompos şi eficient în descrierea păcătoasă a activităţii de degustare masivă a vinului) a sărit peste etapa predării cheilor şi şi-a minţit frumos partenerii de pahar, oferindu-se să-i conducă el acas’.

Chicoteli, glume cu Mona Lisa (?! am cerut detalii, dar n-am primit nimic în schimb), voie bună şi un condus impecabil al şoferului. S-a nimerit ca locaţia ameţiţilor şi a omului lucid (“the sober driver”) să fie comună (petrecerea de la muncă s-a mutat la o altă locaţie, mai prietenoasă).

Toţi curajosii au coborât şi a venit momentul să iasă din maşină şi conducătorul auto. Maşina a mers în linie dreaptă, dar omu’ nostru a început să facă şerpuiri (nu din şold), nimerind din a 10-a încercare aleea potrivită.

Ăştia l-au privit îngroziţi, au început să se pipaie unul pe altul şi i-au mulţumit Celui De Sus că trăiesc (încă!). Acum vin şi întreb: cine-i de vină? Şoferul, etica defecuoasă (?) sau alcoolul (îl ridicăm la rang de entitate cu personalitate juridică aici :) )?

Postat in: alcool,de ras,funny,ganduri,oameni,vin