Plictiseala

Sursa foto

Plictiseala cotidiană. E o boală ancestrală ce pare-se că n-are leac. Eşti la serviciu, la şcoală, acasă, în club (da!) şi ea se manifestă brusc, te învăluie şi cu greu îţi dă drumul. Unii au un orar strict, alţii sunt „infectaţi” pentru prima dată, dar zălăzeala îţi cuprinde firea asemeni alcoolului în timpul asediului creierului.

De obicei, starea anostă survine în perioadele zilei în care nu poţi dormi (în loc să te lupţi cu ea). Te joci cu pixul, desenezi variante extraterestre ale zânelor şi prinţilor, rulezi fin printre butoanele telecomenzii, iniţiezi expertiza coloristică a stroboscoapelor, dar tot nu pleacă.

Mie mi s-a întâmplat să mă plictisesc şi în compania unor prieteni (nu din vina lor, cred...). Caşti, respiri ca ursu’ la hibernare, te scarpini ca gibonu’ păduchios, te prefaci fascinat de un punct negru de pe perete, studiezi în detaliu husa telefonului, împătureşti (?!) (cu stil) o bucată de hârtie, încrucişezi mâinile, constaţi cu stupoare că ceasul tău e în urmă cu 30 de secunde faţă de GMT + 2-ul oficial, devii pervers în relaţia cu paiul din cocktail, încerci să găseşti un colţişor nescrijelit în pupitrul băncii, iar lehamitea evoluează în voie :)

Nimeni nu a găsit leacul pentru zona crepusculară a stării omului frecvent experimentate. Cine va născoci antidotul plictiselii, va detrona toţi inventatorii. Până atunci, spor la scobitu-n nas :))

Postat in: de ras,funny,ganduri,oameni