22:05
George Doga
Am urmărit sâmbătă şi duminică cu sufletul la gură cursa de 24 de ore de la Le Mans. Nu voi analiza coşia maşinilor ci eficienţa comisarilor de traseu. Au vut loc (ca-n fiecare an) multe accidente.
Bă frate, oamenii ăia se mobilizează atât de repede şi rezolvă problemele într-un mod eficient de nu-ţi vine a crede! Cum am văzut prima lor intervenţie, cum am făcut (inconştient) comparaţie cu randamentul pe care l-ar da românii în aşa circumstanţe.
La noi, dacă vreodată (nu cred) vom găzdui o etapă de anduranţă din seriile Le Mans, ar fi dezastru: safety car-ul ar sta juma’ de cursă pe pistă, iar în cealaltă jumătate echipajele ar sta la boxe (circuitul n-ar fi curăţat bine de lucrători, masinile fiind inevitabil avariate).
La finala Europa League mi-a plăcut de ce-a făcut România, dar acolo „spectacolul” sportiv ţine 90 de minute (hai, cu prelungiri, sosirea spectatorilor, plecarea lor, să zicem 3-4 ore). În cazul unei curse de (să mă exprim aceeaşi unitate de măsură a timpului) 1440 de minute, ne-am câcâi rău de tot...
Poate oi fi eu prea pesimist (de fapt aşa sunt :) ), dar cred cu tărie că noi nu am fi în stare să facem faţă unei asemenea provocări. Şi nu e (predominant) vina noastră; ne lipsesc liderii veritabili, disciplina, remuneraţia decentă (!), interesul (-> remuneraţia decentă <-), educaţia în spiritul competitivităţii loiale, conştientizarea fidelă a statutului propriu. În schimb, avem: vanitate, lene, predispoziţia la jelire (!), conducători praf, spirit civic inexistent, salarii mici, infrastructură comunistă, pături sociale cu gap-uri (că tot vorbeam de curse) imense între ele... În 89’ am vrut o schimbare şi aceasta s-a petrecut. Ce-am câştigat? Democraţie!!! (şi transparenţă în ciordeală) Ce-i de schimbat acum? Tot! Putem? NU! STFU and swallow the dust!
Postat in: bani,ganduri,hotie,oameni,Romania,trist
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu