Ce-i normal?

Sursa foto

Într-o lume normală:

1. Dan Diaconescu ar fi preşedintele României, iar OTV ar deveni partid (singurul).

2. Viorel Lis ar fi stripper, unduindu-se-n jurul bastonului.

3. Smartphone-urile ar avea porn app-uri în bloatware-ul standard şi ar fi interzise celor cu vârsta sub 18 ani.

4. Shaworma ar fi în meniul restaurantelor de fiţe.

5. Cine ar săpa groapa altuia, ar primi bani şi (eventual) o găină.

6. Manelele ar avea lyrics-uri corecte din punct de vedere gramatical, iar Guţă ar fi nominalizat la premiile MTV (categoria „Best Romanian Artist”).

7. Fuego s-ar lăsa de cântat şi ar vinde brazi („Împodobeşte mamă bradul...”).

8. Facebook n-ar exista.

9. Berea ar curge din orice robinet.

10. Cocalarii şi piţipoancele ar avea oraşul lor.

Mai mult »

Petiţie către Academia Română

Definiţia din DEX: ŞMÉCHER, -Ă, şmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care ştie să iasă din încurcături, pe care nu-l poţi păcăli; abil; isteţ, dezgheţat; şiret, şarlatan. – Din germ. Schmecker „persoană cu gust rafinat“.

Să vedem ce înseamnă cu adevărat să fii şmecher în ziua de azi. Din ce citim reiese că a avea această „virtute” presupune a avea câteva caracteristici (morale) ce atesta apartenenţa ta la acest conglomerat atipic de persoane abile :) Ieşim din paginile dicţionarului şi punem termometru-n gura societăţii. Distingem o colecţie de parametri care plasează individul (flowless) în această tagmă nobilă (pfff!):

1. Hainele: ţoalele „cu stil” (am pus ghilimelele, dar nu pentru a evidenţia miştocăreala ci pentru a reliefa o sintagmă citată din repertoriul autohton) au menirea de a construi ambalajul şmecherului-prototip; cât mai opulente, brizbrizate şi neapărat cu brand-ul la vedere (când spun la vedere, nu ţintesc spre o inscripţie nevinovată de 2 cm pătraţi, ci la ditamai banner-ul :) ).

2. Telefonul: etalarea gadget-ului n-a cunoscut aşa perioadă înfloritoare ca acum. Eventual individul înzestrat poate să-şi facă şi câteva pozici cu smartfonul la ureche...

3. Maşina (la pachet cu sistemul audio): bolid, geamurile deschise, muzica (manele, de ce nu?) la maxim şi o atitudine de gangsta (din Bronx).

Am enumerat 3 parametri. Sunt suficienţi să realizăm că DEX-ul sucks (raportat la realitate). Asadar, dragă Academie Română, îţi dedic această... petiţiune din dorinţa de a-ţi sugera să revizuieşti definiţia cuvântului „şmecher” şi s-o corelezi cu „daunele” provocate de acesta. Mulţumesc anticipat. Pa!

Mai mult »

Antidotul jinx-ului

Sursa foto

E miercuri, sunt 3 ceasuri rele (e de comentat aici), jinx-ul pluteşte-n măruntaiele fiecărei pietre (în care te-ai putea împiedica), ceşti de cafea (căreia i-ai putea deveni gazdă), gropi (un locşor de pelerinaj pentru suspensiile maşinii tale) sau orice altceva compus din atomi (deci tot). Dă-te, că vin cu 5 întrebări alungătoare de blesteme, cu „daci”, că de Traiani ne-am săturat (unu’ la preşedinţie, unu’ care mulge lupoaica... e un eufemism, ăst’ din urmă :) ). Să purcedem:

1. Dacă nu ar fi existat tehnologia care face posibilă fotografierea/filmarea, piţipoancele şi cocalarii ar mai fi existat?
2. Dacă mai există oameni ca Gigi Becali, nu-i aşa ca prostia nu va fi surghiunită nicicând?
3. Dacă dai vrabia din măna pe cioara de pe gard, eşti nechibzuit sau fan Obama?
4. Dacă Mugur Mihăescu îl încinge pe Vanghelie la alegeri, sectorul 5 va intra-n vacanţa mare sau se va transforma în Sadova?
5. Dacă UE se va destrăma (devine din ce în ce mai probabil) noi vom rămâne orfani (nu că n-am fi...)?

Mai mult »

Opulenţa şi gândirea

Sursa foto

M-am gândit eu mai demult să fac o postare ca cea de azi, dar fie am uitat, fie m-am prefăcut că am uitat. Azi mi-am amintit că m-am prefăcut că am uitat. Aşadar, Twitter versus Facebook în viziunea mea. In mintea-mi şi aşa agitată au loc cutremure de mare magnitudine când verific timeline-ul de pe #fb. Brain damage much? Sper că nu… :)

Incepând de la poze cu bot şi sfârşind la bust gol încordat (şi maţele şi le încordează), fieştecare individ din lumea lui Zuckeberg, ce suferă de Hi5 effect (aţi văzut, nu generalizez) lasă o dâră de melc vizibilă de la mii de wall-uri distanţă, scara Richter fiind “redesenată” pentru aşa zgâlţâieli internatutice.

Pozele de care vorbesc (epicentrele seismelor) sunt un păduche liliputan pe lângă aplicaţiile care (îmi) împânzesc timeline-urile: “Cât de alcoolist eşti?” (eu ştiu că e un motiv de mândrie ca “prietenii” tăi să vadă cât bei, virtual…), “Cu ce vedetă semeni?” (eu ştiu că bagi cu caru’ steroizi de vanitate în propriul ego…), “Ce maşină ţi se potriveşte” (eu ştiu că e mai mic efortul depus pentru a utiliza app-ul ăsta decât să te îmbraci bengos, să-ţi pui ochelarii aia de soare Gucci + gel şi să alergi după maşini TARI, parcate prin zone izolate din oraş…) şamd.

Vorbeam de cutremure şi scara Richter; hai să vorbesc şi de popularitatea (indusă) unui utilizator de Feisbuc. Numărul de comentarii/postare (eventual un citat celebru; mai pun şi eu câte-un citat câteodată, doar că nu-mi rod unghiile să văd feedback-ul), numărul de like-uri/poză sau numărul de prieteni sunt indicatori relevanţi ce îi ajută pe useri să-şi măsoare coolitatea. Până acum numai laude, nu?

Să trec la Twitter. De ce nu sunt 4 milioane de romani înregistraţi şi pe Twitter? Pentru că, evident, 9gag şi colectarea laicurilor sunt mai importante. Eu văd reţeaua de microblogging ca şi un club exclusivist (mă refer strict la România), unde dacă nu ai ceva de spus, nu ai ce căută în el. Dacă pe FB trimiţi cerere de prietenie, pe Tuităr câştigi prieteni fără să le ceri asta, bramburelile tale postate convingându-i să te urmărească. Mai fac o analogie? Mai fac.

Facebook este ca Florin Salam (folosesc oameni de pe la noi): opulenţă la superlativ, dar gândire mai subţire. Twitter este ca… (să aleg tot din muzică?) Oreste, frate! Am găsit. Inteligenţă la superlativ, opulenţă nema. In concluzie, Mark câştigă!!! (hehe, la abundenţă :) )

Mai mult »

Mare e căldura!

A venit căldura. La o analiză light a parcului însă, nu prea vezi picioare dezvelite la fete/femei (vorbesc de parcul mare în care am fost eu). Da’ de ce? :) Cum am mai spus şi în altă postare, există nişte semne care-ţi arată schimbările în natură.

Exemplu: patronii chioşcurilor încep să pună frigiderele-n priză (“Berea sunt calde, fetele e leşinate de căldură, e multe rebuturi!”). Eu am purtat tricou pentru prima dată-n anu’ Apocalipsei (sună mai dramatic decât „2012”). O mână de oameni au făcut bae în mare/lac.

Câţiva bătrânei s-au uşurat la umbra pomilor (veceurile eco sunt heat unfriendly :) ). Lumea nu stă tolănită-n iarbă de teama căpuşelor (tot un semn al venirii căldurii e). Ochelarii de soare abandonează husele şi se lasă găzduiţi de piramida nazală (Chiar şi noaptea: “pentru şmecherii adevăraţi, soarele nu apune niciodată”).

Aşadar, fetelor, jos textila! :) Lăsaţi radiaţiile să vă prăjească (nu mai daţi bani la solar). Ah, uitam. Anything can be a catwalk. The cellulite is bliss.

Sursa foto 1 si 2

Mai mult »