Cârciuma şi şcoala - prospect

Avantajele şi dezavantajele unui birt în proximitatea şcolii/facultăţii.

Pros:

1. Te poţi bucura/necăji la capacitate maximă când iei o nota bună/rea, pici la un examen etc (berea, vodka, ginul, vinul sunt cele care te “felicită” cel mai eficient; uitam de suc :)) ).

2. De ce să chiuleşti şi să mergi în parc (căpuşele sunt însetate), când poţi urmări un meci la elsidiul din bar, alături de ceilalti păcătoşi?!

3. In veceul instituţiei de învăţământ poţi fuma, dar e mizerie, pute urât (am evidenţiat ostilitatea mediului printr-o licenţă poetică) şi ai mereu sindromul spionului (paranoia te ţine în priză şi te trezeşti cu un chiştoc la al cărui regres nu-ţi aminteşti să fi contribuit :) ), pe când la crâşmă inhalezi nicotina-n voie şi poţi folosi caietul studenţesc pe post de scrumieră (din greşeală), fără să ai remuşcări.

4. Decât să bei cu el/ea (pronume-fantomă ce substituie băiatul/fata cu care vrei să discuţi mai mult decât subiecte legate de geografie/economie/schoolrelatedthings) un Teddy (de morcovi, bleah) pe banca proaspăt vopsită de la monument (generic vorbind), mai bine bei un cappuccino vienez (din nou, generic vorbind; băutura aleasă depinde de locaţie şi preferinte/buget), tolănit pe-o canapea (nice and cozy).

5. Poţi înjura în voie. Nu-s profi prin preajmă (?)

Cons:

1. Dacă intenţionezi să te întorci la ore (sârguinciosule), să ştii că bodegile nu-ţi oferă la un pa’ar de whiskey un căţel de usturoi (sau scorţişoară… sau leuştean :) ). Vei duhni a alcool şi vei ajunge (probabil) în biroul directorului (rectorului, rectului, ului, lui, ui, i…).

2. Crâşma de peste drum nu e casa ta! Se întâmplă frecvent ca elevul/studentul să zăbovească în birt şi chiar să doarmă acolo. Don’t be a fool, stay in school (construcţia asta inspiraţională-ish e la fel de relativă ca şi cantitatea de alcool ce te bagă-n categoria oamenilor în stare de ebrietate).

3. Numărul absenţelor e direct proporţional cu cuantumul orelor petrecute-n cârciumi. Nu ţi le va motiva nimeni (etic vorbind :) )

4. Deprinderea cu mersul la toaletă (foarte des) din sânul barului e dăunătoare vezicii tale în sânul locaşului de studiu (încearcă să ceri voie profesorului de 2 ori/oră pentru a te uşura). Socoteala de la bufet nu corespunde cu cea de la şcoală (mămuchistic vorbind).

5. Cel mai mare dezavantaj al locaţiei (ne)faste a birtului este reprezentat de lipsa de concentrare din timpul cursurilor (ispita e mare, chemarea apasă; e echivalentă în intensitate cu influenţa şoaptelor lui Lord Voldemort asupra lui Harry Potter :) ).

Mai mult »

Mare e căldura!

A venit căldura. La o analiză light a parcului însă, nu prea vezi picioare dezvelite la fete/femei (vorbesc de parcul mare în care am fost eu). Da’ de ce? :) Cum am mai spus şi în altă postare, există nişte semne care-ţi arată schimbările în natură.

Exemplu: patronii chioşcurilor încep să pună frigiderele-n priză (“Berea sunt calde, fetele e leşinate de căldură, e multe rebuturi!”). Eu am purtat tricou pentru prima dată-n anu’ Apocalipsei (sună mai dramatic decât „2012”). O mână de oameni au făcut bae în mare/lac.

Câţiva bătrânei s-au uşurat la umbra pomilor (veceurile eco sunt heat unfriendly :) ). Lumea nu stă tolănită-n iarbă de teama căpuşelor (tot un semn al venirii căldurii e). Ochelarii de soare abandonează husele şi se lasă găzduiţi de piramida nazală (Chiar şi noaptea: “pentru şmecherii adevăraţi, soarele nu apune niciodată”).

Aşadar, fetelor, jos textila! :) Lăsaţi radiaţiile să vă prăjească (nu mai daţi bani la solar). Ah, uitam. Anything can be a catwalk. The cellulite is bliss.

Sursa foto 1 si 2

Mai mult »

Era mai bine atunci

Sursa foto

Mă uitam la un western (am văzut tot ce-i bun şi pot spune că italienii erau daţi dr…’- e Săptămâna Mare, nu “dau răului”- în ale filmelor cu oameni ai vacilor) şi am ajuns la concluzia că în trecut (după 1870 să zic) era mai bine (la ei, nu la noi).

Oricine putea să fie omorât oricând (şi smardoii mor/mureau câteodată), oricine putea avea un pistol în teacă (mai cu ţeava strâmbă, mai cu gloanţe ruginite, dar avea), iar sintagma “iute de mână” nu era asociată (mereu) cu ‘oţia (cioarda).

Confruntările dintre masculi nu aveau loc pe tuităr/feisbuc/messenger, ci în bătătura oraşului (sau în bar/câmp/oriunde), cu spectatori numeroşi, drama aferentă şi suspansul ce oprea vulturii-n loc. Aveai ceva de comentat, gloanţele vorbeau (de fapt răneau, lezau muşchii striaţi sau chiar omorau guralivii).

Dacă azi un “dă-te-n plapuma mea”, “suge acadeaua” sau “te sparg” te fac zmeu (online sau offline), pe atunci numărul oamenilor omorâţi clădea reputaţia; dacă mai era şi-un preţ pus pe capu’ tău de bad boy (de fapt bad cowboy), femeile mişunau în jurul tău, şerifii-şi ascundeau armele în preajma ta, iar “vitejii” urbei râvneau la vătămarea ta (măcar) pentru un bad wanderer rating mai mare.

Un alt “laitmotiv” al acelor înfloritoare vremuri era whiskey-ul. Servit la micul dejun, gustarea din câmp, prânz sau cină, acest spirt medicinal (era deseori folosit la dezinfectarea locului pe unde plumbul încins intra, dar nu mai ieşea… fără ajutor) era leac şi pentru adulţi şi pentru copiii cu îmbalonări excesive ce aduceau “vânturi” nedorite la fundul lor fără de Pampers :)

Dacă în zilele noastre legea am face-o noi (like in the old times), c-un Colt Peacemaker, pe cine aţi împusca prima dată (glumeam [oare?], nu vă gândiţi la asta :)) )? Acum la modul serios, faceţi un exercitiu de imaginaţie şi transpuneţi viaţa de atunci (principiile ei) în anu’ 2012. Cam ce-ar ieşi? Câţi ar/am mai trăi? :)

Mai mult »

Aburi de weekend

Sursa foto

Ziua de duminică reprezintă pentr-un alcoolist ziua de odihnă, ca şi pentru ceilalţi oameni, doar că parametrii normali ai “muncii” (consumul de apă cu bule, apă însângerată, apă chioară etc) sunt comutaţi pe modul stand by (Graniţele stomacului sunt deschise, căci vameşii se odihnesc şi ei, nu?).

Se trezeşte la 10 dimineaţa (sâmbătă noapte s-a luptat cu câteva baterii de vin amăgite cu două sticle de Borsec), îşi loveşte tâmplele ca ultimul luptător “alintat” de Jean Claude Van Damme în “Sportul Sângeros” şi întinde mâna spre noptiera de lângă pat unde este un pahar cu apă (nu în concentraţii considerabile).

Strânge ochii (“ - Ce avem de mâncare azi? – Orez! – Iiiii!”; ca “chinejii”) şi serveşte micul dejun: ţuică, şuncă, ceapă, iar ţuică şi 200 de ml de apă, căci i s-a îmbujorat gâtlejul. Urmează programul de relaxare: şprit (1 sticlă de Jidvei + 300 ml de apă minerală, că nu-i vară), bere (Bucegi, inima Carpaţilor; 2 sticle de 2,5 litri), orarul de weekend pentru borât (dacă le amesteci, o păţăşti).

E 6 după-amiază; zumzetul albinelor şi ciripitul păsărelelor sunt percepute de alcoolist ca şi refrenul melodiei “4 nopti şi 4 zile” (soundtrack-ul vieţii lui, evident). Heliocentrismul lui Galileo Galilei s-a modificat un pic spre seară, băutorul chibzuit plasând Luna în centrul Sistemului Solar :))

La culcare, ca dup-o zi de relaxare, a tras un bitter sec (grimasă particularizată pentru fiecare tip de băutură), a simţit pret de câteva secunde rotaţia Globului (când eram mici şi ne-nvârteam până ameţeam, apoi ne opream, you know :) ) şi-a picat secerat pe pat (lângă el). Scriu de azi pentru mâine, cât e treaz (interviul a fost convertit în povestire, dialogul fiind mai mult decât fracţionat; subiectul, spre finalul interogatoriului, a clacat: a deschis butelca de pălincă de sub pat).

Mai mult »

Scenarii de weekend #3

Sursa foto

De ce nu rezistă "relaţiile" ce-au fost inaugurate cu alcool?

Ciumpalac (îl voi folosi ca şi nume, nu ca şi atribut) merge la o chermeză organizată (s-au dat câteva telefoane în decurs de 20 de minute şi aşa a luat naştere party-ul) de un bun prieten (impulsul i-a fost dat de "Vine şi Spritonela, mă!"). Ajunge la mansion (apartament), se descalţă, dar realizează că ceilalţi petrecăreţi au opincile în picioare.

Mai mult »

Prietenul la nevoie se cunoaşte - berea

Sursa foto: prosportstickers.com

Deşi nu mai consum ca pe vremuri (n-am 100 de ani, deci nu demult :D), pot să-mi dau cu părerea despre această licoare amăruie acidulată, din perspectiva unui consumator (fost) fidel :)) Am citit câteva postări despre bere, din cadrul unei/unor campanii, în care oamenii sunt întrebaţi de ce o beau.

Eu o îmbrăţişam (după ce mă "băgam în seamă" cu prietenele ei goale-puşcă, deja), o priveam contemplativ (eram decis s-o ating, s-o dezbrac, dar ştiam că e singura pe care-o mai aveam şi încercam să-i fac un screenshot mental, de când avea hainele pe ea), mă răcorea (vara, când era cald, iarna, când mi-era cald, în celelalte anotimpuri, mânat de ... tiroidă :))), mă inspira (nu puţine au fost momentele când, dupa ce-mi făcea cu ochiul, zâmbeam timid, o abordam, mă lua de mână şi hop, se înfrăţeau neuronii ce înainte de a fi amorţiţi de parfumul ei, nici măcar nu-şi vorbeau), mă ameţea (fără explicaţii :)), o recomandam (băieţilor şi mai ales fetelor, care îmi dădeau cu replica "E amară, de ce vă place?" peste nas), o îndrăgeam (şi la bine şi la rău, era un partener de nădejde), mă înveselea (aburii alcoolului, "inhalaţi" cu măsură, îmi dezgheţau buzele şi obrajii, iar piticii de sub podoaba capilară îşi dădeau bobârnace şi mă gâdilau), mă ţinea în priză la meciuri (fără ea, ori adormeam, ori îmi găseam altă ocupaţie, crezând că pot să fiu atent şi la minge, însă la sfârşit nu ştiam nici cât e scorul), mă lovea cu cotul când ochii reperau feminitate pe gustul piticilor (ei n-aveau curajul s-o abordeze, dar ea îmi dădea impulsul necesar să fac pasul către iniţierea unei conversaţii măcar), o ţineam lângă mine când sărbătoream (o strângeam la piept şi mai tare când piticii erau trişti), iar când trag linie, remarc faptul că-mi este foarte apropiată (mai fidelă decât prietenii, mai înţelegătoare decât rudele, mai prezentă în momente cruciale, mai de gaşcă în timp de relaxare).

Aşadar, prin aceste rânduri îi sunt profund recunoscător apei, malţului şi hameiului ce mi-au fost alături, necondiţionat, şi când aveam bani (îi ceream eu să-mi ţină companie) şi când n-aveam (venea la mine încurajată de prieteni).

Mai mult »

Scenarii de weekend #1

Cand ai nevoie de un stomac bun

Ia ca tre' s-o spun si pe asta. O sa o iau pe aratura pana imi termin scenariul/hectar, sa vezi de ce indigestii contemplative (alea din intestine sunt ma nasoale) o sa te lovesti. Esti in club, de ziua fetei aleia frumoase dupa care te guduri de cateva luni si n-ai cum sa o scapi din ochi, mai ales la asa eveniment important pentru ea (fii fara grija, mai se naste o data si la anu' alalalt). Daca ea bea, e ochei pentru tine, n-o sa pari alcoolist daca dai 3-4 saturi in 60 de secunde, dar daca ea bea mult, cam tre' sa tii pasul.

Sarbatorita a mancat acum o ora, ca i-a mai ramas din mezelul care l-a pregatit pentru neamurile ei pretentioase (sau nu), dar tu nu (doar nu te asteptai sa vina in club cu ploconu' ca la nasi); mare greseala. E doispe noaptea si tu, viteaz cum esti (ai izbit de parbriz cateva beri), vrei s-o ridici in slavi, s-o invarti, sa te dai mare si tare (te salveaza pentru moment ceilalti invitati), dar inca nu s-a declansat apocalipsa din flora si fauna stomacala (ursu' pacalit de vulpe e p-acolo, asa ca tine-te bine). Te agiti vreo 10 minute, vezi ca nu-ti iese, mai tragi un paharel/sticla. Ai scurs si ultima picatura (calda acum) si cam simti deasupra buricului ca brutarii incep sa foloseasca malaxorul de paine (apropo de paine, ai manca ceva), dar contesa e in miezul extazului (beata) si-ti face semn din timpul dansului (mai mult ritual de zulusi in jurul focului) sa i te alaturi.

Ursul fara coada (a naibii vulpe) incepe sa urle, sa dea cu mancarea (aia consumata de tine azi-dimineata) de peretii stomacului, dar incapatanat cum esti (acompaniat de alcoolul din tine si self respect-ul de cuceritor inrait) intri in hora miresei. Mai bei ceva ca si fata bea, ursu isi baga picioru-n diplomatie si trece la badaranie, iar tu simti cum faci grimase din ce in ce mai des, dar te minti ca nimeni nu vede (vad toti). E 2 dimineata, lumea se mai potoleste, e obosita (se depune la picioare alcoolul ca porumbul la cal), iar printesa te cheama mai la separeu. Eh, daca tii la sanatatea ta (nu tii, ca altfel mancai inainte) pleci acasa si renegociezi cu ursu', daca tii la fata (slabe sanse), o insotesti in wonderland.

Eu aleg sa merg acasa, nu pentru ca tin la sanatatea mea sau la sarbatorita, ci pentru ca eu am inventat scenariul asta si vreau sa arat rateul generat de un stomac rau (e bun daca mananci, nu amesteci bauturile, nu bei ca porcu'). Am arat hectarul.

Mai mult »