Îmi plac oamenii...

Sursa foto

Mărturisesc cu certitudine că îmi plac oamenii inteligenţi. Am mai spus, inteligenţa este atrăgătoare. Dacă interlocutorul e ager în gândire, piere plictiseala, monotonia, rutinizarea subiectelor de discuţie...

Mai îmi plac şi oamenii cu simţul umorului foarte dezvoltat. Am spus asta deoarece cred cu tărie că umorul gras nu poate fi decât în posesia unei persoane bine dotate (intelectual :) ). Îmi plac oamenii cu bun simţ. Acesta se dobândeşte, se dezvoltă şi se aplică. Cei care sunt „din topor” ar trebui să stea... în păduri.

Simpatizez oamenii simpatici. Ce înseamnă simpatic pentru mine? Este acea persoană care are o aureolă a bunei dispoziţii (la figurat) în permanenţă şi un caracter tonic (la propriu). Îmi plac oamenii curajoşi (eu nu-s aşa, din păcate; lipsa curajului pur vine din prea multă prudenţă şi... calcule, cred), care sunt dispuşi să facă faţă oricărei provocări.

Îmi place să văd zâmbetul cât mai des pe feţele semenilor. Emană optimism (de care cam dus lipsă :) ), sănătate şi bunăstare. Prefer persoanele care au un foarte bun autocontrol; în situaţii limită e bine să posezi aşa ceva, această virtute făcând diferenţa în majoritatea cazurilor.

Bunătatea este o caracteristică ce-i rezervă celui ce-o are respectul, aprecierea şi simpatia mea. Modestia get-beget e încă o calitate ce-o apreciez la oameni. Mândria nu duce nicăieri (sau duce... undeva departe; cc Lucifer).

Mai sunt şi alte lucruri care mă atrag la oameni, dar, în mare, asta apreciez la cineva. Ah, nu-mi plac oamenii ce nu se regăsesc aici (doh, ce concluzie „entelijentă” am tras :)) ). Am spus-o ca să reliefez mai eficient ceea ce se deducea deja :)

Postat in: barbati,femei,ganduri,oameni,umor