Tu şi ei

O ştii p-aia cu „Atunci când o superi pe iubita ta, altu’ o face să zâmbească etc...”? Hai să-ţi prezint eu ceva de peste 50 de grade (concentraţie alcool). Au fost alegeri parlamentare, s-a votat, USL a câştigat, ARD a câştigat, PPDD a câştigat, UDMR a câştigat. Noi ce-am câştigat?


1. Când tu ai mers la vot cu cilindrul revolverului plin de praf de speranţă, ei divizau furtul aproape frăţeşte.

2. Când tu ai fost mulţumit de rezultatele alegerilor, ei au anunţat că vor mări taxele şi impozitele.

3. Când România a lăcrimat de bucurie, ei au rânjit şi au promis că salariile nu vor creşte.

4. Când tu te zbăteai să extragi ultima picătură de sevă monetară pentru a-ţi plăti rata la bancă, ei erau protagoniştii unui jaf de zeci de milioane de euro.

5. Când ATM-ul expira aer comprimat, contul lor inspira mangoţi.

6. Când 500 şi ceva de oameni decid pentru noi, milioane istovesc pentru ei.

7. Când tu te rogi să primeşti aprobarea la programul „Prima Casă” şi nu primeşti decât un răspuns negativ, ei îşi mai adjudecă un apartament pe la Mamaia.

8. Când bâtrânii şi copiii rămân prizonierii zăpezii, ei administrează conturilor lor antivomitive fără prescripţie medicală, căci preţul deszăpezirii/km este prea mare pentru stomacul contractat al băncii.

9. Când îi cumperi copilului tău o crenguţă, deoarece bani de-un brad nu ai, ei schiază semeţi prin pădurile staţiunilor de renume din ţară/străinătate.

10. Când tu îţi ştrangulezi orice formă de mânie, ei îşi violează bunul simţ şi nu primesc pedeapsa cu închisolarea, ci... aplauze.

Sursa foto

Mai mult »

Întrebări lugubre

Sursa foto

Una scurtă de luni.

1. Care sunt şansele ca un amărât ce se trezeşte peste noapte cu o sumă mare de bani în cont (mă gândesc la 7 cifre... în euro), să devină din nou pârlit în foarte scurt timp?

2. De ce Felix Baumgartner nu a strigat „Geronimooooo” (ca-n „Johnny English”) când a sărit de la 39000 de metri?

3. Dacă tot am văzut stenogramele lui Blejnar, „naşul din sufletul nostru” chiar a cununat/botezat pe cineva?

4. „Am stat în comă timp de un an. După 367 de zile în beznă, la radioul din camera de spital s-a difuzat o piesă de-a lui Justin Bieber. Minunea s-a produs: m-am trezit! Să sting tranzistorul...” Are JB puteri supranaturale?

5. Există tipologii în lumea oamenilor: rechini, delfini, reptile (!), lei... Ce lighioană s-ar potrivi neamului românesc?

Mai mult »

Oltchim n-a fost DDizat

Sursa foto

Privatizarea Oltchimului a reprezentat începutul telenovelei în care domnul DD va fi Jose Armando-ul poporului! Circ ce s-a lăsat cu saci de bani, mahalagism politic şi cu un deznodământ ce-i valabil numai în reperele legalităţii.

Deznodământul acesta e de fapt intriga: „Elodia – fantoma în carne şi oase” va fi un „Sunset Beach” (ştiţi serialul ăla? :) ) pe lângă „Ciocoii vechi şi DD” („Tânăr şi neliniştit” – veşnicul serial american).

Ni s-a demomonstrat încă o dată că România este ţara tuturor posibilităţilor (nu Statele Unite ale Americii). Aici, la noi, banii din pomană nu-s primiţi (1), iar licitaţiile sunt câştigate de oameni care mint frumos (2). Chiar nu cred că Dan Diaconescu ar fi avut banii (nu ăia din pungi, ci ăia 45 de milioane de euro) necesari achiziţionării pachetului majoritar de acţiuni, dar nu ştiu cum a reuşit să ajungă până aici.

De fapt, ştiu: prin minciună. Dar cum a luat aceasta haine de adevăr? Pot să particip şi eu la licitaţii ale statului (am 100 de milioane de euro, în lingouri de praf)? Un lucru-i cert: DD şi OTV vor avea materii prime jurnalistice pentru a elabora un scenariu pentru noul serial.

Un alt lucru-i incert: viitorul Oltchim şi al miilor de angajaţi. Capete trebuie să cadă, fie că va fi salvat combinatul sau nu. Aştept cu nerăbdare licitaţia următoare, cea în care Gigi Becali va ieşi învingător!!! Cum am scris şi pe Twitter, patronul Stelei va fi mai cizelat: aduce banii în serviete, nu saci menajeri :)

Mai mult »

Bancul de weekend

Sursa foto

Strula il vede pe Bula ca e arestat si-l intreaba:
- De ce te-au arestat?
- Pentru ca m-am uitat la Basescu!
- Pai toata lumea se uita la el.
- Poate se uita, dar nu prin luneta.

Mai mult »

Inspiraţia

Sursa foto

Inspiraţia – acea boabă de imaginaţie spontană pe care o vrem cu toţii în buzunoarele noastre. E mai mult o chestie extrinsecă decât intrinsecă, atunci când vine vorba de semănarea unei idei în minţile noastre.

Mediul extern este, în cele mai multe cazuri, factorul stimulator. Poţi să fii inspirat de un pom, persoană, vreme... Dacă nu ai reflecţie, sfatul meu este să schimbi ceva la environment-ul (pfoaai, ce cuvânt! :) ) de moment. La mine, pornirea imaginativă îşi colectează seva din România, România cea agitată, pârlită, plină de oameni săraci, bogaţi, parveniţi...

Nu am nevoie de natură (deocamdată), sesiuni de yoga (niciodată) sau alte surse mult mai neortodoxe. E suficient să-mi arunc privirea (cea periferică e de ajuns) spre ţara asta şi, instantaneu, am ţâşpe mii de subiecte de dezbătut, descusut, cârpit. În ultima vreme şi climatul din reţelele sociale îmi oferă destul material de disecţie onlainistică.

Nu spuneţi că n-aveţi inspiraţie. Spuneţi că nu vă aflaţi unde trebuie  Sau că nu vedeţi ce trebuie, sau că nu citiţi ce trebuie. Încă ceva! Alcoolul inspiră! Eu am ditamai train of thoughts-ul (iar apelez la americanisme)când beau bere (off the record: şi flirtul e mai eficient; nu cred că numai mie mi se întâmplă asta :D)

Entuziasm în gândire e mereu, doar că tre’ să-l culegi de unde trebuie. Eu doar ce am avut ideea să scriu despre asta: am fost inspirat să scriu despre inspiraţie. Ah, uitam! O bună sursă e reprezentată (în particular) de scena politică românească. Se pot face blockbustere şi best sellere din bogăţia acestui mediu ostil :)

Mai mult »

Inspiraţia

Inspiraţia – acea boabă de imaginaţie spontană pe care o vrem cu toţii în buzunoarele noastre. E mai mult o chestie extrinsecă decât intrinsecă, atunci când vine vorba de semănarea unei idei în minţile noastre. Mediul extern este, în cele mai multe cazuri, factorul stimulator.

Poţi să fii inspirat de un pom, persoană, vreme... Dacă nu ai reflecţie, sfatul meu este să schimbi ceva la environment-ul (pfoaai, ce cuvânt! :) ) de moment. La mine, pornirea imaginativă îşi colectează seva din România, România cea agitată, pârlită, plină de oameni săraci, bogaţi, parveniţi... Nu am nevoie de natură (deocamdată), sesiuni de yoga (niciodată) sau alte surse mult mai neortodoxe.

E suficient să-mi arunc privirea (cea periferică e de ajuns) spre ţara asta şi, instantaneu, am ţâşpe mii de subiecte de dezbătut, descusut, cârpit. În ultima vreme şi climatul din reţelele sociale îmi oferă destul material de disecţie onlainistică. Nu spuneţi că n-aveţi inspiraţie. Spuneţi că nu vă aflaţi unde trebuie :) Sau că nu vedeţi ce trebuie, sau că nu citiţi ce trebuie.

Încă ceva! Alcoolul inspiră! Eu am ditamai train of thoughts-ul (iar apelez la americanisme)când beau bere (off the record: şi flirtul e mai eficient; nu cred că numai mie mi se întâmplă asta :D) Entuziasm în gândire e mereu, doar că tre’ să-l culegi de unde trebuie.

Eu doar ce am avut ideea să scriu despre asta: am fost inspirat să scriu despre inspiraţie. Ah, uitam! O bună sursă e reprezentată (în particular) de scena politică românească. Se pot face blockbustere şi best sellere din bogăţia acestui mediu ostil :)

Mai mult »

Gura bate curul

Sursa foto

Şi totuşi, supoziţia conform căreia moneda Euro va atinge pragul de 5 lei nu mai pare aşa irealizabilă. De ce-i determinată ascensiunea agresivă a cursului valutar? Simplu. Debandada din politica românească e trăgaciul ce aprinde praful de puşcă.

L-am citat pe Mugur Isărescu pe Twitter, îl citez şi aici; a caracterizat climatul pdlisto-uslisto-pontic prin intermediul următoarei propoziţii: „Gura bate curul”. Cum fundul stă pe o saltea plină cu valută, în urma chelfănelii, aceasta din urmă s-a rupt şi a început să supureze, fără drenaj (în loc de fulgi au curs bani... euro).

Tot bo$$-ul de la BNR spunea ca, dată fiind situaţia tensionată din România, cursul Euro e chiar stabil. Mai schimbă câţiva miniştri în decurs de câteva ore, mai aruncă 2/3 declaraţii-dezastru, mai ameninţă cu paru’ (brutăria şi alte medii „prietenoase”) şi să vezi tu dacă va rămâne inflaţia la 3,5 până la sfârşitul anului (dacă se va vrea ca moneda europeană să aibă zăbală-ntre incisivi, să vezi atunci inflaţii de monedă în ţara lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu şi Ceauşescu; scuze de alăturare :)) ).

Bani pompaţi pe piaţă, fără acoperire. Un fel de Nicki Minaj (dacă ştiţi la ce mă refer). Este ca şi când un luptător de sumo este scutit (prin definiţie) de vibraţiile unui gong ce l-ar ţine în mâini (lovit de un baros mânuit de un copchil de 14 ani). Sumo e România, copilul e mâna de oameni politici. Did you get it?

Mai mult »

Întrebări la viteza luminii în beznă

Sursa foto

Să revenim în forţă, zic! Am atâtea întrebări fără răspuns, încât mi-e greu să le comprim în 5/10 interogări (nu neapărat retorice). Eu zic să încep.

1. Dacă referendumul s-ar fi făcut iarna, mai se recurgea la excluderea morţilor de pe listele electorale?

2. Usain Bolt pierde vreodată autobuzul?

3. De câtă răbdare ai nevoie pentru a urmări un melc alergând?

4. Fete cuminţi şi băieţi obraznici, băieţi cuminţi şi fete rele?

5. Ce atrage mai mult: misterul afişat cu intenţie sau cel care-i dedus?

6. Frumuseţea fizică-i trecătoare. Prostia e efemeră?

7. Este tupeul mai bun decât bunul simţ şi îngheţata de vanilie mai bună decât cea cu ciocolată?

8. Când se termină copilăria?

9. De câte ori ai ajuns la concluzia că nu poţi trage nicio concluzie?

10. Lui Caius Iulius Caesar i-a plăcut barbutul?

Mai mult »

Mai avem martiri?

Sursa foto

În trecuturile îndepărtate ale omenirii au existat martiri (oamenii ăia care au murit pentru o cauză, pentru binele altora etc). Acele persoane aveau convingeri şi principii puternice, pe care nici pietroaiele, nici ghilotina şi nici sabia nu le puteau degrada.

Erau loiale unor ideologii, practic şi teoretic evitând "diplomatic" (cu vărsare de sânge) ipocrizia. Aceste „victime colaterale” (aşa or fi fost pe atunci) au făcut diferenţa în istoria umanităţii, iar titulatura de „martir” a reprezentant minimul de recunoştinţă a urmaşilor pentru cei căzuţi cu fruntea sus.

Mutăm cursorul timpului în zilele noastre: aceleaşi fiinţe raţionale (ce se vor superioare), acelaşi aer, acelaşi pământ. Mai putem să spunem acum ca avem martiri? Mai există oameni ce nu se lasă influenţaţi de pârghiile societăţii şi-şi urmează propriul drum, clădit pe un crez personal ce n-a fost denaturat de apăsarea gravitaţională generată de traficurile de influenţă, mită, avariţie şi multe alte „păcate” contemporane?

Se mai lasă cineva călcat în picioare (poate şi la propriu), umilit şi stors de ultimele brobonele de transpiraţie spirituală, doar pentru a rămâne fidel unei convingeri pe care a preţuit-o tot timpul? Se poate comprima răspunsul la aceste întrebări într-un „da” sau „nu”? Omenirea tinde spre infinit. Infinitul decăderii.

Mai mult »

Daţi cu pietre în cine trebuie

Sursa foto

Puţin şi despre referendumul din 29 iulie. Este democratic să-ţi exprimi opinia prin vot. Este democratic (Demos, cratos, da? Puterea poporului.) să îţi alegi conducătorul ţării („conducător” este împropriu spus, deoarece, pe hârtie, preşedintele este subordonat electoratului şi nu invers).

Este democratic să nu te prezinţi la vot (libera exprimare şi dreptul la propriile decizii îţi apartin; absentarea e o opţiune). Este democratic să ieşi în stradă, într-un cadru organizat şi să răcneşti pentru doleanţele tale (unii răcnesc, alţii plătesc, alţii încasează).

Este democratic să urăşti (dreptul la ură nu tre’ să atragă antipatii...). Este la fel de democratic să simpatizezi politicieni, partide, alianţe politice, cârdăşii, beţivi, comandanţi, colonei.

Oameni buni (iar citez din „you know who”; hint: „mi-ai stricat chiuveta”), unde-i problema? Mergeţi la vot! Nu mergeţi la vot! Votaţi DA! Votaţi NU! Dar rezumaţi-vă doar la atât. Nu tre’ să daţi cu pietre unii în ceilalţi, doar datorită unor afinităţi politice. Daţi „cu pietre” în ei (cei responsabili pentru ce se-ntâmplă acum în România).

Sunteţi civilizaţi? Nu „aruncaţi cu pietre”, înjuraţi-i (ca-n citatul celebru: „Cine a ales să nu arunce cu pietre şi a optat pentru înjurături, poate fi considerat inventatorul civilizaţiei”). Importantă e ţinta, da?

Mai mult »

Creditul pe termen lung şi elixirul vieţii

Sursa foto

Inspirat de faptul că o cunoştinţă intenţionează să devină sclav modern (dar de data asta banca e beneficiarul), vreau să scriu câteva rânduri despre orizontul de timp aferent acestei încătuşări financiare.

Să presupunem că ai 30 de ani [e o vârstă la care consider (aici) că eşti statornic profesional, personal şi bănesc]. Faci un credit baban pe o perioadă de 35 de ani. Teoretic, de îţi plăteşti „dările” la timp şi în acelaşi amount (relativ, mai e o inflaţie, o fluctuaţie a dobânzii de referinţă etc), vei avea 65 de ani la desăvârşirea rambursării.

Nu ştiu care-i media de vârstă la noi, dar am fost optimist (nu-mi stă în fire) când am spus 30 de ani (ca şi prag al maturităţii necesare unui aşa pas important). Oamenii bântuiesc locuri de muncă din cele mai variate şi prost remunerate, încât limita de vârstă impusă de mine rămâne categoric în arealul fictiv...

Elixirul vieţii este imperios necesar (aşadar)! Dacă ai norocul să nu fii călcat de vreo maşină, stâlcit de molozul unei clădiri („victimă” a unui cutremur măricel; la noi „măricel” e suficient pentru a zgudui dramatic infrastructura) sau răpit de extratereştri (who knows?), pe la 70 şi ceva de ani poate vei cotiza (încă) la „moşier”.

Şi m-am referit strict la supravieţuire, ceilalţi parametri (banii, banii şi... banii) fiind consideraţi constanţi (ca „c”-ul ce simbolizează viteza luminii în vid). Drama datornicului nu stă (primordial) în plata ratelor, ci în efemeritatea omului. Timpul uită că pielea se zbârceşte, muşchii se atrofiază, puterea de procesare a minţii scade...

Îmbătrânim, dar rambursarea e „veşnic” tânără.

Mai mult »

Sunt un pesimist

Sursa foto

Sunt un pesimist convins. Interacţiunea mea cu societatea m-a călit întru stăpânirea entuziasmului şi ţinerea în hăţuri a optimismului [ba chiar i-am pus şi zăbală-n gura ce vrea mereu să schiţeze un zâmbet monalisian (permiteţi-mi licenţa „poetică”)].

Astfel, corigenţa la capitolul speranţe mă face premiant în clasa cealaltă, a realiştilor, scepticilor şi celor cu picioarele sub pământ (ating pânza freatică :) ). Când mă uit în urmă (şi nu peste umăr, ci într-un demers „full body rotation”) şi apoi în viitor, văd o negură ţinută într-un borcan de 800 de grame ce-i conservată cu migală de izul pur românesc.

Nu cred că vom ajunge să fim în rând cu lumea (bună), nu am speranţa că ţara noastră va ieşi vreodată din pânza de păianjen „defecată” de oamenii de la conducere, nu ne vom schimba mentalitatea niciodată, pneurile tot gropi vor întâmpina, politicienii vor fura în continuare, sclavii moderni (noi) vor munci pe plantaţii pentru a plăti datoriile făcute de alţii, minciuna va rămâne tot o vorbă (d-aia, iniţial, e greu de mirosit), iar parfumul pulverizat în exces într-o hazna nu va elimina mirosul neplăcut nici dacă Făt Frumos se va da de 3 ori peste cap şi se va transforma în bacterie devoratoare de... rahat.

România va dansa pe aceeaşi melodie redată de un gramofon ale cărui sunete vor fi procesate (în goarnă, înainte de-a părăsi camera de întortochere voită) în aşa manieră încât omul va avea senzaţia că-i alt ritm (20 şi ceva de ani de „loop diversificat”). Aceeaşi Mărie, aceeaşi pălărie...

Mai mult »

Alte momente jenante

Sursa foto

Mai fac o colecţie de „that awkward moment”-uri deoarece vremurile o cer 

1. That awkward moment when în România, un elev ce a luat nota 2 şi ceva la BAC, obţine 9 şi ceva după contestaţie.

2. That awkward moment when ţara (am spus generic, dar sunt şi simpatizanţi ai lui Băsescu; câţi sunt, vedem la referendum) apreciază măsurile luate de USL, iar Europa stigmatizează acţiunile alianţei PSD-PNL-PC.

3. That awkward moment when afli că avem colonei în rezervă ce nu au făcut nici măcar armata.

4. That awkward moment when FIFA ameninţă FRF-ul că va exclude echipele româneşti din competiţiile internaţionale.

5. That awkward moment when un interlop (Sile/Nuţu Cămătaru, nu-i ştiu) e ridicat în slăvi la o emisiune de divertisment („Can Can TV” – Kanal D).

Am terminat cu România. Trec la generalităţi.

6. That awkward moment when cauţi ceva cu disperare, iar obiectul respectiv e-n mâna ta.

7. That awkward moment when toţi vorbesc despre tine, eşti de faţă, dar tu nu îţi dai seama.

8. That awkward moment when vrei să traversezi într-un loc nepermis, reuşeşti să treci peste benzile de pe un sens, dar rămâi pe centrul drumului preţ de câteva minute deoarece pe celălalt sens e circulaţie mare.

9. That awkward moment when îţi sună telefonul în timpul unei întâlniri importante, iar tu te hlizeşti, crezând că-i al unui coleg.

10. That awkward moment when scoţi din buzunar o bancnotă de valoare mică (relaxat) făra să te uiţi la ea şi o oferi don’şoarei de la casă pentru plata cumpărăturilor (de mare valoare).

Mai mult »

Bancul de weekend

Sursa foto

Un preot se despartea de parohia sa dupa multi ani de slujire. Pe langa masa de adio, s-au gandit sa-i faca si un cadou. Ca peste tot, a fost invitat si un politician sa spuna cateva cuvinte si sa-i inmaneze cadoul.

Dar, ca toti politicienii, a intarziat si atunci parintele s-a gandit sa umple timpul cu un discurs.
- Prima mea impresie despre parohia aceasta mi-am facut-o cu ocazia primei spovedanii. M-am gandit ca am fost trimis intr-un loc teribil deoarece primul care s-a spovedit mi-a marturisit ca furase un televizor, ca le-a furat banii parintilor, ca a mai furat si la locul de munca, pe langa faptul ca avea o aventura sexuala cu sotia sefului. In unele ocazii facea trafic si vanzare de droguri. Si la urma a zis ca i-a transmis o boala venerica sorei sale.

Am ramas inmarmurit... stupefiat... si foarte speriat! Dar dupa aceea am cunoscut lume care nu semana deloc cu acest individ. Mai mult, pot sa spun ca a fost o parohie de oameni responsabili, cu valori morale, credinciosi, si ca am trait aici ani minunati!
In acest moment soseste politicianul, asa ca l-au chemat repede sa ia cuvantul.

Dupa ce s-a scuzat pentru intarziere a inceput astfel:
- Niciodata n-am sa uit cand a venit parintele in parohie... De fapt, am avut onoarea sa fiu primul care s-a spovedit la el...

Mai mult »

Suspendarea lui Băsescu - reflecţie

Sursa foto

Puţin despre suspendarea lui Băsescu. Cum am mai spus, eu ţin cu cine fură mai puţin (toţi fură, să vă fie clar). Era invitabil acest demers iniţiat de USL. Nici nu mă bucur, nici nu-s întristat.

Era nevoie de o schimbare, iar ea a survenit prematur (pentru Băsescu, nu pentru noi). Nu-i bai. Ceea ce mă interesează este viitorul, deci, ce se va întâmpla de acum încolo. Victor Ponta şi Crin Antonescu au promis multe (proiectele lor sunt bune, pe hârtie), dar îmi doresc să se treacă la fapte. Deocamdată nu am nimic de obiectat la adresa nimănui.

Poate că va fi mai bine, poate va fi şi mai rău. Time will tell. Esenţial este faptul că un pas important a fost făcut: pâcla groasă a „hegemoniei” PDL a fost tăiată cu un cuţit bine ascuţit, iar acum e din nou senin afară... Cât ne vom bucura de cer fără nori, depinde în mare parte de măsurile pe care le va lua noua conducere.

Nu am afinităţi politice, am doar un dezgust pentru clasa politică românească, în general. Sper că pe viitor îmi voi schimba părerea. Chiar sper! Ah, pe la brutărie ar trebui să mai treacă şi alţii. Năstase-i singurel... Poate se trece la treabă. Justiţia scârţâie...

Mai mult »

"Inteligenţi, da' n-au capul mare" - BAC 2012

Sursa foto

Bineînţeles că voi începe săptămâna cu câteva cuvinte despre BAC. Anul trecut am crezut că învăţământul românesc trece printr-o criză temporară, iar elevii au „un lapsus”. Anu’ ăsta mi s-a confirmat că n-aveam dreptate. A fost un „dezastru” (citez din titlurile jurnalelor de ştiri).

Păcat ca nu s-au publicat perlele de la matematică (şi acolo sunt, chiar mai mari), dar am rămas plăcut impresionat (în spiritul umorului) de ce au scris copchiii patriei la proba de limba si literatura română. Vina e împărţită.

Voi diviza 100%-ul de culpă astfel: 70% - Ministerul Educaţiei, Tineretului, Cercetării şi Sportului (reforme peste reforme, 17 mii de modificări în perioade mai mici de un an, salarii mizere pentru cadrele didactice...), 20 % - cadrele didactice (sunt mulţi profesori care n-au ce căuta într-o sală de clasă, al căror rezultat de la examenul de titularizare lasă de dorit; lipsa de interes a acestora, generată de remunerarea de tot râsul, se reflectă în rezultatele elevilor obţinute la bacalaureat), 10% - elevii (soarta proprie e în mâinile lor, dar conştientizarea acestui aspect e slabă; distracţia e mai importantă, banii părinţilor rezolvă multe etc).

Cum iese România din asta? Şifonată, cu zeci de mii de şomeri în devenire şi cu viitorul şubred. Dacă ne mirăm că suntem conduşi de „minţi luminate”, tre’ să aruncăm un ochi (măcar să focalizăm vederea periferică) aici, în învăţământ.

Mai mult »

10 pentru România

Sursa foto

Azi fac o sesiune de întrebări dedicată ţării noastre :) Să moară business, aşa, de ciudă!

1. Politica românească e în pom, pomul e ţara. Ţara e în aer. Politica pluteşte?

2. Cu ce extraopţiune se activează coloneii în rezervă?

3. Cine va urni o lespede peste mormântul românilor?

4. Cât de bun e Băsescu la limba engleză? (cc contul său de Twitter)

5. Cuvântul „plagiat” poate fi înregistrat la OSIM ca aparţinând statului român? :)

6. Care-i probabilitatea ca bosonii Higgs să fi rezultat în urma ciocnirii Ponta – Băsescu, iar oamenii de ştiinţă să-şi fi atribuit fără drept descoperirea (a ce vă sună)?

7. Este „rana” de la gâtu’ lui Adrian Năstase un Sfântul Graal al misterelor?

8. Sunt autostrăzile de la noi un fel de „road to nowhere” (nu pentru că nu duc nicăieri, ci nu duc...)?

9. #OarePutemNoiCaOameni să determinăm câte strofe are „Luceafărul”? =))

10. Femeile frumoase de la noi compensează urâţenia (overall) României?

PS: când vine vorba de politică, am afinitate pentru cine fură mai puţin.

Mai mult »

România - roaba plină cu balegă

A venit timpul să mai scriu ceva despre ţara noastră. Nenică, noi suntem buricu’ Pământului (la propriu) şi jegu’ de sub unghii al Globului (la figurat). Plagiat, tentativă de sinucidere, rocade la conducerile din politică, scrisori cu promisiuni de depunere a demisiei, şantaj...

Trebuie să răspund tare şi răspicat la întrebarea „Cine fură?” cu „Toţi!”. Chiar dacă obiectul furtului e o frază dintr-o carte sau banii din fondul de pensii (!), tot „infracţiune care constă în luarea unui bun din posesiunea sau deţinerea unei persoane, fără consimţămîntul acesteia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept” e.

Pleava e la noi. Aruncatul cu balegă şi îndreptarea degetului spre ăl de lângă noi e un sport extrem care din România s-a răspândit în toată lumea (cred). De ar fi în programa Olimpiadei, aur am lua (ş-apoi l-am da, asemeni doamnei Morgenstern). Suntem un excrement uscat lăsat să cadă din vârful Carpaţilor pân’ pe nisipul Mării Negre care are pretenţia să-şi depăşească propria-i condiţie.

Multă gălăgie, unde sonore „urâte” ce se izbesc de ziduri conştient construite şi al căror ricoşeu ne loveşte continuu, mizerie (rapăn ce-l îndepărtezi cu peria de sârmă) şi nimic constructiv.

Vrem şi-n căruţă şi-n teleguţă, dar ne alegem cu o roabă (ruginită, cu roata distrusă şi cu mânere roase de mâinile celor care de 20 şi ceva de ani poarta mănuşi cu asperităţi metalice). PS: nimic...

Mai mult »

Profesoarele atrăgătoare - stimulent

Sursa foto

Cât de important e fizicul profesoarelor? Aş înclina să cred că e crucial. Română, matematică (!), geografie, muzică... Crush-urile adolescentine nasc elevi silitori (îmi atribui quote-ul :)) ). Cum altfel ai putea fi remarcat (remarcată, de ce nu? ), decât prin excelare la materia profei vizate de corazonul plăpând şi netocit de decepţiile viitoare?

Reciţi o poezie, cânţi „Treceţi batalioane”, rezolvi o ecuaţie cu metoda lu’ Gauss, bagi o prezentare a fenomenului de subducţie şi creşti în ochii ei. Stai liniştit, în 99% din cazuri vei fi remarcat doar în catalog, nu ca şi un Don Juan, dar merită să încerci! Mă întorc la cadrele didactice... arătoase.

Pe principiul „totul pentru ştiinţă”, trebuiesc sacrificate părţi ale corpului (nu într-o manieră vulgară; nu vrem porn în şcoli, da? :) ) pentru viitorul naţiunii. Altfel vor fi asimilate cunoştinţele de băieţii „avizi”, iar mediile mari vor genera win-win-uri (profa îşi face bine treaba, iar copchilul ia coroniţa).

Păcat că salariile mici nu mai atrag tinerii în tainele pedagogiei, aceştia optând pentru alte profesii. Dragă Ministerule al Educaţiei, Tineretului, Cercetării şi Sportului, bagă mâna-n buzunarul tău cel plin şi stimulează tinerele frumoase, că n-o să regreţi. Numai premianţi o să ai! Şi la profesori e aceeaşi Mărie, dar cu cuc (e hermafrodită/travestită).

Mai mult »

Greu la deal cu boii...

Sursa foto

Am urmărit sâmbătă şi duminică cu sufletul la gură cursa de 24 de ore de la Le Mans. Nu voi analiza coşia maşinilor ci eficienţa comisarilor de traseu. Au vut loc (ca-n fiecare an) multe accidente.

Bă frate, oamenii ăia se mobilizează atât de repede şi rezolvă problemele într-un mod eficient de nu-ţi vine a crede! Cum am văzut prima lor intervenţie, cum am făcut (inconştient) comparaţie cu randamentul pe care l-ar da românii în aşa circumstanţe.

La noi, dacă vreodată (nu cred) vom găzdui o etapă de anduranţă din seriile Le Mans, ar fi dezastru: safety car-ul ar sta juma’ de cursă pe pistă, iar în cealaltă jumătate echipajele ar sta la boxe (circuitul n-ar fi curăţat bine de lucrători, masinile fiind inevitabil avariate).

La finala Europa League mi-a plăcut de ce-a făcut România, dar acolo „spectacolul” sportiv ţine 90 de minute (hai, cu prelungiri, sosirea spectatorilor, plecarea lor, să zicem 3-4 ore). În cazul unei curse de (să mă exprim aceeaşi unitate de măsură a timpului) 1440 de minute, ne-am câcâi rău de tot...

Poate oi fi eu prea pesimist (de fapt aşa sunt :) ), dar cred cu tărie că noi nu am fi în stare să facem faţă unei asemenea provocări. Şi nu e (predominant) vina noastră; ne lipsesc liderii veritabili, disciplina, remuneraţia decentă (!), interesul (-> remuneraţia decentă <-), educaţia în spiritul competitivităţii loiale, conştientizarea fidelă a statutului propriu. În schimb, avem: vanitate, lene, predispoziţia la jelire (!), conducători praf, spirit civic inexistent, salarii mici, infrastructură comunistă, pături sociale cu gap-uri (că tot vorbeam de curse) imense între ele... În 89’ am vrut o schimbare şi aceasta s-a petrecut. Ce-am câştigat? Democraţie!!! (şi transparenţă în ciordeală) Ce-i de schimbat acum? Tot! Putem? NU! STFU and swallow the dust!

Mai mult »