România - roaba plină cu balegă

A venit timpul să mai scriu ceva despre ţara noastră. Nenică, noi suntem buricu’ Pământului (la propriu) şi jegu’ de sub unghii al Globului (la figurat). Plagiat, tentativă de sinucidere, rocade la conducerile din politică, scrisori cu promisiuni de depunere a demisiei, şantaj...

Trebuie să răspund tare şi răspicat la întrebarea „Cine fură?” cu „Toţi!”. Chiar dacă obiectul furtului e o frază dintr-o carte sau banii din fondul de pensii (!), tot „infracţiune care constă în luarea unui bun din posesiunea sau deţinerea unei persoane, fără consimţămîntul acesteia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept” e.

Pleava e la noi. Aruncatul cu balegă şi îndreptarea degetului spre ăl de lângă noi e un sport extrem care din România s-a răspândit în toată lumea (cred). De ar fi în programa Olimpiadei, aur am lua (ş-apoi l-am da, asemeni doamnei Morgenstern). Suntem un excrement uscat lăsat să cadă din vârful Carpaţilor pân’ pe nisipul Mării Negre care are pretenţia să-şi depăşească propria-i condiţie.

Multă gălăgie, unde sonore „urâte” ce se izbesc de ziduri conştient construite şi al căror ricoşeu ne loveşte continuu, mizerie (rapăn ce-l îndepărtezi cu peria de sârmă) şi nimic constructiv.

Vrem şi-n căruţă şi-n teleguţă, dar ne alegem cu o roabă (ruginită, cu roata distrusă şi cu mânere roase de mâinile celor care de 20 şi ceva de ani poarta mănuşi cu asperităţi metalice). PS: nimic...

Postat in: 2012,ganduri,oameni,politicieni,Romania,trist