Ceva cu adevărat şocant

Sursa foto

V-aţi întrebat vreodată (dar în urma unei contemplări profunde) ce-i real şi ce-i ireal? Aţi făcut abstracţie de tot ce aţi experimentat şi învăţat în viaţă, detaşându-vă de cunoştinţele proprii şi analizând plastic ce se întâmplă cu voi/noi, aici, acum?

96 % din univers este „un/o ceva” pe care (încă) nu suntem capabili să înţelegem (poate, din moment ce nu avem instrumentele să punem sub lupă nimicitatea infinită). Cică s-a descoperit bosonul Higgs, supranumit „particula lui Dumnezeu”, care ar putea furniza informaţii preţioase şi fundamentale în ceea ce priveşte materia şi energia nevăzută (şi-n cantităţi uriaşe).

Eu cred că e prea devreme să pretindem că l-am prins de picior pe Creator. Însă am ceva interesant (cel puţin) pentru voi. Aseară am simţit pe pielea mea (cea exagerat de zbârlită, după experiment) ceva ce nu credeam că o să percep/văd. Mergeţi în faţa oglinzii (tre’ să fie o lumina difuză în cameră şi linişte), apropiaţi-vă cam la 40 cm de ea şi priviţi-vă preţ de 10 minute.

Concentraţi-vă în aşa fel încât să vă priviţi doar în proprii ochi. Ceea ce veţi vedea după aceea (sau în timpul acesta) este ceva ce nu-mi pot explica. „Şocant” e cuvântul pe care l-aş pune în dreptul acestei experienţe! Eu zic să încercaţi. Dacă vă este teamă, apropiaţi-vă la 5 cm de oglindă, priviţi-vă într-un singur ochi (este esenţial să faceţi asta) şi, după 2-3 minute... Aştept reacţiile.

Postat in: Dumnezeu,ganduri,oameni,religie