11:44
George Doga
Vă doresc multe, îmi doresc puţine, ne dorim ce trebuie. Amin!
#Colectiv si doi influensari
Acum 10 ani
Se afișează postările cu eticheta 2012. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 2012. Afișați toate postările
luni, 31 decembrie 2012
joi, 20 decembrie 2012
Christmas Gift
M-am gândit să ofer spre download unul din "copiii" mei. Este o piesă de suflet, o dovadă de recunoştinţă faţă de ce înseamnă muzica pentru mine, un cadou inepuizabil. N-o să m-apuc să dau detalii tehnice. E făcută integral în Fruity Loops 10, masterizată de mine şi am lucrat la ea 50 de ore.
De ce "Over The Edge"? Pentru că mi-am propus să-mi depăşesc limitele. Prin ea! Dacă mi-a ieşit, nu ştiu. Voi decideţi. Motivul acestui mic dar? Sfârşitul Lumii. Hai, mă! :)) Să fim serioşi! Citiţi Apocalipsa lui Ioan şi faceţi comparaţie cu ce-i acum în lume. Vă vine la toţi să dezgropaţi morţii şi să le luaţi locul? Bănuiesc că nu.
Nu cred în Moş Crăciun, dar cred în puterea de a da. Eu asta fac. E luna sărbătorilor, e şi sfârşit de an, dar am mai dat şi cu alte ocazii. Aşadar, bucuraţi-vă alături de cei dragi, preţuiţi ceea ce aveţi, daţi play :) Enjoy.
De ce "Over The Edge"? Pentru că mi-am propus să-mi depăşesc limitele. Prin ea! Dacă mi-a ieşit, nu ştiu. Voi decideţi. Motivul acestui mic dar? Sfârşitul Lumii. Hai, mă! :)) Să fim serioşi! Citiţi Apocalipsa lui Ioan şi faceţi comparaţie cu ce-i acum în lume. Vă vine la toţi să dezgropaţi morţii şi să le luaţi locul? Bănuiesc că nu.
Nu cred în Moş Crăciun, dar cred în puterea de a da. Eu asta fac. E luna sărbătorilor, e şi sfârşit de an, dar am mai dat şi cu alte ocazii. Aşadar, bucuraţi-vă alături de cei dragi, preţuiţi ceea ce aveţi, daţi play :) Enjoy.
duminică, 16 decembrie 2012
George Doga - Best Of 2012
As i promised, here are 12 of the best tracks from 2012. It's been a very good year for electronic music and i had lots of excellent tunes to choose from. Have a listen, download, share and enjoy. Happy holidays everyone.
Tracklist
1. Must Be The Love (Original Mix) - Arty, Nadia Ali, BT (September)
2. The Box (Original Mix) - Ummet Ozcan (June)
3. Serenity (Eximinds Remix) - Armin Van Buuren Feat. Jan Vayne (November)
4. Stranger (Kyau, Albert Remix) - Jaytech Feat. Steve Smith (August)
5. Trespass (Extended Mix) - Andy Moor Feat. Sue McLaren (October)
6. Invasion (ASOT 550 Anthem Club Mix) - W&W (February)
7. Colours (Armin Van buuren Remix) - Emma Hewitt (January)
8. Cobalt (Original Mix) - Protoculture (April)
9. Perfect Stranger (Wezz Devall) - Cosmic Gate (July)
10. Black Is Back (Club Mix) - Super8 & Tab (May)
11. J'ai Envie De Toi (Original Mix) - Gaia (March)
12. Into The Light (Johan Malmgren Remix) - Fredda.L, Fisher (December)
Tracklist
1. Must Be The Love (Original Mix) - Arty, Nadia Ali, BT (September)
2. The Box (Original Mix) - Ummet Ozcan (June)
3. Serenity (Eximinds Remix) - Armin Van Buuren Feat. Jan Vayne (November)
4. Stranger (Kyau, Albert Remix) - Jaytech Feat. Steve Smith (August)
5. Trespass (Extended Mix) - Andy Moor Feat. Sue McLaren (October)
6. Invasion (ASOT 550 Anthem Club Mix) - W&W (February)
7. Colours (Armin Van buuren Remix) - Emma Hewitt (January)
8. Cobalt (Original Mix) - Protoculture (April)
9. Perfect Stranger (Wezz Devall) - Cosmic Gate (July)
10. Black Is Back (Club Mix) - Super8 & Tab (May)
11. J'ai Envie De Toi (Original Mix) - Gaia (March)
12. Into The Light (Johan Malmgren Remix) - Fredda.L, Fisher (December)
vineri, 14 decembrie 2012
Tu şi ei
1. Când tu ai mers la vot cu cilindrul revolverului plin de praf de speranţă, ei divizau furtul aproape frăţeşte.
2. Când tu ai fost mulţumit de rezultatele alegerilor, ei au anunţat că vor mări taxele şi impozitele.
3. Când România a lăcrimat de bucurie, ei au rânjit şi au promis că salariile nu vor creşte.
4. Când tu te zbăteai să extragi ultima picătură de sevă monetară pentru a-ţi plăti rata la bancă, ei erau protagoniştii unui jaf de zeci de milioane de euro.
5. Când ATM-ul expira aer comprimat, contul lor inspira mangoţi.
6. Când 500 şi ceva de oameni decid pentru noi, milioane istovesc pentru ei.
7. Când tu te rogi să primeşti aprobarea la programul „Prima Casă” şi nu primeşti decât un răspuns negativ, ei îşi mai adjudecă un apartament pe la Mamaia.
8. Când bâtrânii şi copiii rămân prizonierii zăpezii, ei administrează conturilor lor antivomitive fără prescripţie medicală, căci preţul deszăpezirii/km este prea mare pentru stomacul contractat al băncii.
9. Când îi cumperi copilului tău o crenguţă, deoarece bani de-un brad nu ai, ei schiază semeţi prin pădurile staţiunilor de renume din ţară/străinătate.
10. Când tu îţi ştrangulezi orice formă de mânie, ei îşi violează bunul simţ şi nu primesc pedeapsa cu închisolarea, ci... aplauze.
marți, 2 octombrie 2012
Oltchim n-a fost DDizat
Privatizarea Oltchimului a reprezentat începutul telenovelei în care domnul DD va fi Jose Armando-ul poporului! Circ ce s-a lăsat cu saci de bani, mahalagism politic şi cu un deznodământ ce-i valabil numai în reperele legalităţii.
Deznodământul acesta e de fapt intriga: „Elodia – fantoma în carne şi oase” va fi un „Sunset Beach” (ştiţi serialul ăla? :) ) pe lângă „Ciocoii vechi şi DD” („Tânăr şi neliniştit” – veşnicul serial american).
Ni s-a demomonstrat încă o dată că România este ţara tuturor posibilităţilor (nu Statele Unite ale Americii). Aici, la noi, banii din pomană nu-s primiţi (1), iar licitaţiile sunt câştigate de oameni care mint frumos (2). Chiar nu cred că Dan Diaconescu ar fi avut banii (nu ăia din pungi, ci ăia 45 de milioane de euro) necesari achiziţionării pachetului majoritar de acţiuni, dar nu ştiu cum a reuşit să ajungă până aici.
De fapt, ştiu: prin minciună. Dar cum a luat aceasta haine de adevăr? Pot să particip şi eu la licitaţii ale statului (am 100 de milioane de euro, în lingouri de praf)? Un lucru-i cert: DD şi OTV vor avea materii prime jurnalistice pentru a elabora un scenariu pentru noul serial.
Un alt lucru-i incert: viitorul Oltchim şi al miilor de angajaţi. Capete trebuie să cadă, fie că va fi salvat combinatul sau nu. Aştept cu nerăbdare licitaţia următoare, cea în care Gigi Becali va ieşi învingător!!! Cum am scris şi pe Twitter, patronul Stelei va fi mai cizelat: aduce banii în serviete, nu saci menajeri :)
sâmbătă, 1 septembrie 2012
George Doga - Electronic Journeys 008
Tracklist
1. Wezz Devall - We Are The Future (Original Mix)
2. Dinka Feat. Julie Thompson - Radiate (Helvetic Nerds Remix)
3. Mylo, Sulto, Jebu - In My Arms (Hardwell Mashup)
4. Super8, Tab - Fiesta (Tom Fall Remix)
5. Mark Knight feat. Skin - Nothing Matters (Marco V Edit)
6. Morgan Page, Andy Caldwell , Jonathan Mendelsohn - Where Did You Go (Tom Fall Remix)
7. Reflekt Feat. Kim Wilde - A Beautiful House (Antillas, Dankann Remix)
8. Dada Life - Feed The Dada (Original Mix)
9. Jaytech Feat. Steve Smith - Stranger (Kyau, Albert Remix)
10. Maor Levi Ft. Ashley Tomberlin - Chasin Love (Original Mix)
11. Solis, Sean Truby Feat. Fisher - Love Is The Answer (Yuri Kane Remix)
12. Ernesto, Bastian - Whos The Starter 2012 (Jonas Stenberg Remix)
13. Alexander Popov Feat. Kyler England - My World (Original Mix)
14. Suncatcher - Welcome Home (Ost, Meyer Remix)
15. Elles de Graaf - Tears From The Moon (Las Salinas Extended)
16. XB, Linnea Schossow - Be My All (Mark Sherry Remix)
17. Andrew Rayel - Coriolis (Original Mix)
18. 2Nd Phase - Dragonbomb (Original Mix)
19. Ronski Speed Feat. Ana - The Deep Devine (Gareth Emery Remix)
20. Andrew Rayel - Exponential (Original Mix)
21. Full Tilt Feat.Kat Norbergen - Letting Go (Jorn van Deynhoven Remix)
miercuri, 15 august 2012
Gura bate curul
Şi totuşi, supoziţia conform căreia moneda Euro va atinge pragul de 5 lei nu mai pare aşa irealizabilă. De ce-i determinată ascensiunea agresivă a cursului valutar? Simplu. Debandada din politica românească e trăgaciul ce aprinde praful de puşcă.
L-am citat pe Mugur Isărescu pe Twitter, îl citez şi aici; a caracterizat climatul pdlisto-uslisto-pontic prin intermediul următoarei propoziţii: „Gura bate curul”. Cum fundul stă pe o saltea plină cu valută, în urma chelfănelii, aceasta din urmă s-a rupt şi a început să supureze, fără drenaj (în loc de fulgi au curs bani... euro).
Tot bo$$-ul de la BNR spunea ca, dată fiind situaţia tensionată din România, cursul Euro e chiar stabil. Mai schimbă câţiva miniştri în decurs de câteva ore, mai aruncă 2/3 declaraţii-dezastru, mai ameninţă cu paru’ (brutăria şi alte medii „prietenoase”) şi să vezi tu dacă va rămâne inflaţia la 3,5 până la sfârşitul anului (dacă se va vrea ca moneda europeană să aibă zăbală-ntre incisivi, să vezi atunci inflaţii de monedă în ţara lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu şi Ceauşescu; scuze de alăturare :)) ).
Bani pompaţi pe piaţă, fără acoperire. Un fel de Nicki Minaj (dacă ştiţi la ce mă refer). Este ca şi când un luptător de sumo este scutit (prin definiţie) de vibraţiile unui gong ce l-ar ţine în mâini (lovit de un baros mânuit de un copchil de 14 ani). Sumo e România, copilul e mâna de oameni politici. Did you get it?
luni, 13 august 2012
Întrebări la viteza luminii în beznă
Să revenim în forţă, zic! Am atâtea întrebări fără răspuns, încât mi-e greu să le comprim în 5/10 interogări (nu neapărat retorice). Eu zic să încep.
1. Dacă referendumul s-ar fi făcut iarna, mai se recurgea la excluderea morţilor de pe listele electorale?
2. Usain Bolt pierde vreodată autobuzul?
3. De câtă răbdare ai nevoie pentru a urmări un melc alergând?
4. Fete cuminţi şi băieţi obraznici, băieţi cuminţi şi fete rele?
5. Ce atrage mai mult: misterul afişat cu intenţie sau cel care-i dedus?
6. Frumuseţea fizică-i trecătoare. Prostia e efemeră?
7. Este tupeul mai bun decât bunul simţ şi îngheţata de vanilie mai bună decât cea cu ciocolată?
8. Când se termină copilăria?
9. De câte ori ai ajuns la concluzia că nu poţi trage nicio concluzie?
10. Lui Caius Iulius Caesar i-a plăcut barbutul?
luni, 23 iulie 2012
Daţi cu pietre în cine trebuie
Puţin şi despre referendumul din 29 iulie. Este democratic să-ţi exprimi opinia prin vot. Este democratic (Demos, cratos, da? Puterea poporului.) să îţi alegi conducătorul ţării („conducător” este împropriu spus, deoarece, pe hârtie, preşedintele este subordonat electoratului şi nu invers).
Este democratic să nu te prezinţi la vot (libera exprimare şi dreptul la propriile decizii îţi apartin; absentarea e o opţiune). Este democratic să ieşi în stradă, într-un cadru organizat şi să răcneşti pentru doleanţele tale (unii răcnesc, alţii plătesc, alţii încasează).
Este democratic să urăşti (dreptul la ură nu tre’ să atragă antipatii...). Este la fel de democratic să simpatizezi politicieni, partide, alianţe politice, cârdăşii, beţivi, comandanţi, colonei.
Oameni buni (iar citez din „you know who”; hint: „mi-ai stricat chiuveta”), unde-i problema? Mergeţi la vot! Nu mergeţi la vot! Votaţi DA! Votaţi NU! Dar rezumaţi-vă doar la atât. Nu tre’ să daţi cu pietre unii în ceilalţi, doar datorită unor afinităţi politice. Daţi „cu pietre” în ei (cei responsabili pentru ce se-ntâmplă acum în România).
Sunteţi civilizaţi? Nu „aruncaţi cu pietre”, înjuraţi-i (ca-n citatul celebru: „Cine a ales să nu arunce cu pietre şi a optat pentru înjurături, poate fi considerat inventatorul civilizaţiei”). Importantă e ţinta, da?
luni, 16 iulie 2012
Sunt un pesimist
Sunt un pesimist convins. Interacţiunea mea cu societatea m-a călit întru stăpânirea entuziasmului şi ţinerea în hăţuri a optimismului [ba chiar i-am pus şi zăbală-n gura ce vrea mereu să schiţeze un zâmbet monalisian (permiteţi-mi licenţa „poetică”)].
Astfel, corigenţa la capitolul speranţe mă face premiant în clasa cealaltă, a realiştilor, scepticilor şi celor cu picioarele sub pământ (ating pânza freatică :) ). Când mă uit în urmă (şi nu peste umăr, ci într-un demers „full body rotation”) şi apoi în viitor, văd o negură ţinută într-un borcan de 800 de grame ce-i conservată cu migală de izul pur românesc.
Nu cred că vom ajunge să fim în rând cu lumea (bună), nu am speranţa că ţara noastră va ieşi vreodată din pânza de păianjen „defecată” de oamenii de la conducere, nu ne vom schimba mentalitatea niciodată, pneurile tot gropi vor întâmpina, politicienii vor fura în continuare, sclavii moderni (noi) vor munci pe plantaţii pentru a plăti datoriile făcute de alţii, minciuna va rămâne tot o vorbă (d-aia, iniţial, e greu de mirosit), iar parfumul pulverizat în exces într-o hazna nu va elimina mirosul neplăcut nici dacă Făt Frumos se va da de 3 ori peste cap şi se va transforma în bacterie devoratoare de... rahat.
România va dansa pe aceeaşi melodie redată de un gramofon ale cărui sunete vor fi procesate (în goarnă, înainte de-a părăsi camera de întortochere voită) în aşa manieră încât omul va avea senzaţia că-i alt ritm (20 şi ceva de ani de „loop diversificat”). Aceeaşi Mărie, aceeaşi pălărie...
duminică, 15 iulie 2012
Alte momente jenante
Mai fac o colecţie de „that awkward moment”-uri deoarece vremurile o cer
1. That awkward moment when în România, un elev ce a luat nota 2 şi ceva la BAC, obţine 9 şi ceva după contestaţie.
2. That awkward moment when ţara (am spus generic, dar sunt şi simpatizanţi ai lui Băsescu; câţi sunt, vedem la referendum) apreciază măsurile luate de USL, iar Europa stigmatizează acţiunile alianţei PSD-PNL-PC.
3. That awkward moment when afli că avem colonei în rezervă ce nu au făcut nici măcar armata.
4. That awkward moment when FIFA ameninţă FRF-ul că va exclude echipele româneşti din competiţiile internaţionale.
5. That awkward moment when un interlop (Sile/Nuţu Cămătaru, nu-i ştiu) e ridicat în slăvi la o emisiune de divertisment („Can Can TV” – Kanal D).
Am terminat cu România. Trec la generalităţi.
6. That awkward moment when cauţi ceva cu disperare, iar obiectul respectiv e-n mâna ta.
7. That awkward moment when toţi vorbesc despre tine, eşti de faţă, dar tu nu îţi dai seama.
8. That awkward moment when vrei să traversezi într-un loc nepermis, reuşeşti să treci peste benzile de pe un sens, dar rămâi pe centrul drumului preţ de câteva minute deoarece pe celălalt sens e circulaţie mare.
9. That awkward moment when îţi sună telefonul în timpul unei întâlniri importante, iar tu te hlizeşti, crezând că-i al unui coleg.
10. That awkward moment when scoţi din buzunar o bancnotă de valoare mică (relaxat) făra să te uiţi la ea şi o oferi don’şoarei de la casă pentru plata cumpărăturilor (de mare valoare).
luni, 9 iulie 2012
Suspendarea lui Băsescu - reflecţie
Puţin despre suspendarea lui Băsescu. Cum am mai spus, eu ţin cu cine fură mai puţin (toţi fură, să vă fie clar). Era invitabil acest demers iniţiat de USL. Nici nu mă bucur, nici nu-s întristat.
Era nevoie de o schimbare, iar ea a survenit prematur (pentru Băsescu, nu pentru noi). Nu-i bai. Ceea ce mă interesează este viitorul, deci, ce se va întâmpla de acum încolo. Victor Ponta şi Crin Antonescu au promis multe (proiectele lor sunt bune, pe hârtie), dar îmi doresc să se treacă la fapte. Deocamdată nu am nimic de obiectat la adresa nimănui.
Poate că va fi mai bine, poate va fi şi mai rău. Time will tell. Esenţial este faptul că un pas important a fost făcut: pâcla groasă a „hegemoniei” PDL a fost tăiată cu un cuţit bine ascuţit, iar acum e din nou senin afară... Cât ne vom bucura de cer fără nori, depinde în mare parte de măsurile pe care le va lua noua conducere.
Nu am afinităţi politice, am doar un dezgust pentru clasa politică românească, în general. Sper că pe viitor îmi voi schimba părerea. Chiar sper! Ah, pe la brutărie ar trebui să mai treacă şi alţii. Năstase-i singurel... Poate se trece la treabă. Justiţia scârţâie...
duminică, 8 iulie 2012
"Inteligenţi, da' n-au capul mare" - BAC 2012
Bineînţeles că voi începe săptămâna cu câteva cuvinte despre BAC. Anul trecut am crezut că învăţământul românesc trece printr-o criză temporară, iar elevii au „un lapsus”. Anu’ ăsta mi s-a confirmat că n-aveam dreptate. A fost un „dezastru” (citez din titlurile jurnalelor de ştiri).
Păcat ca nu s-au publicat perlele de la matematică (şi acolo sunt, chiar mai mari), dar am rămas plăcut impresionat (în spiritul umorului) de ce au scris copchiii patriei la proba de limba si literatura română. Vina e împărţită.
Voi diviza 100%-ul de culpă astfel: 70% - Ministerul Educaţiei, Tineretului, Cercetării şi Sportului (reforme peste reforme, 17 mii de modificări în perioade mai mici de un an, salarii mizere pentru cadrele didactice...), 20 % - cadrele didactice (sunt mulţi profesori care n-au ce căuta într-o sală de clasă, al căror rezultat de la examenul de titularizare lasă de dorit; lipsa de interes a acestora, generată de remunerarea de tot râsul, se reflectă în rezultatele elevilor obţinute la bacalaureat), 10% - elevii (soarta proprie e în mâinile lor, dar conştientizarea acestui aspect e slabă; distracţia e mai importantă, banii părinţilor rezolvă multe etc).
Cum iese România din asta? Şifonată, cu zeci de mii de şomeri în devenire şi cu viitorul şubred. Dacă ne mirăm că suntem conduşi de „minţi luminate”, tre’ să aruncăm un ochi (măcar să focalizăm vederea periferică) aici, în învăţământ.
joi, 5 iulie 2012
10 pentru România
Azi fac o sesiune de întrebări dedicată ţării noastre :) Să moară business, aşa, de ciudă!
1. Politica românească e în pom, pomul e ţara. Ţara e în aer. Politica pluteşte?
2. Cu ce extraopţiune se activează coloneii în rezervă?
3. Cine va urni o lespede peste mormântul românilor?
4. Cât de bun e Băsescu la limba engleză? (cc contul său de Twitter)
5. Cuvântul „plagiat” poate fi înregistrat la OSIM ca aparţinând statului român? :)
6. Care-i probabilitatea ca bosonii Higgs să fi rezultat în urma ciocnirii Ponta – Băsescu, iar oamenii de ştiinţă să-şi fi atribuit fără drept descoperirea (a ce vă sună)?
7. Este „rana” de la gâtu’ lui Adrian Năstase un Sfântul Graal al misterelor?
8. Sunt autostrăzile de la noi un fel de „road to nowhere” (nu pentru că nu duc nicăieri, ci nu duc...)?
9. #OarePutemNoiCaOameni să determinăm câte strofe are „Luceafărul”? =))
10. Femeile frumoase de la noi compensează urâţenia (overall) României?
PS: când vine vorba de politică, am afinitate pentru cine fură mai puţin.
marți, 3 iulie 2012
România - roaba plină cu balegă
A venit timpul să mai scriu ceva despre ţara noastră. Nenică, noi suntem buricu’ Pământului (la propriu) şi jegu’ de sub unghii al Globului (la figurat). Plagiat, tentativă de sinucidere, rocade la conducerile din politică, scrisori cu promisiuni de depunere a demisiei, şantaj...
Trebuie să răspund tare şi răspicat la întrebarea „Cine fură?” cu „Toţi!”. Chiar dacă obiectul furtului e o frază dintr-o carte sau banii din fondul de pensii (!), tot „infracţiune care constă în luarea unui bun din posesiunea sau deţinerea unei persoane, fără consimţămîntul acesteia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept” e.
Pleava e la noi. Aruncatul cu balegă şi îndreptarea degetului spre ăl de lângă noi e un sport extrem care din România s-a răspândit în toată lumea (cred). De ar fi în programa Olimpiadei, aur am lua (ş-apoi l-am da, asemeni doamnei Morgenstern). Suntem un excrement uscat lăsat să cadă din vârful Carpaţilor pân’ pe nisipul Mării Negre care are pretenţia să-şi depăşească propria-i condiţie.
Multă gălăgie, unde sonore „urâte” ce se izbesc de ziduri conştient construite şi al căror ricoşeu ne loveşte continuu, mizerie (rapăn ce-l îndepărtezi cu peria de sârmă) şi nimic constructiv.
Vrem şi-n căruţă şi-n teleguţă, dar ne alegem cu o roabă (ruginită, cu roata distrusă şi cu mânere roase de mâinile celor care de 20 şi ceva de ani poarta mănuşi cu asperităţi metalice). PS: nimic...
joi, 7 iunie 2012
luni, 4 iunie 2012
Gala premiilor electorale 2012
Sunt fascinat de sloganurile electorale cu care candidaţii amăgesc lumea. Cel mai des întâlnit e cel cu „mai bun” în componenţa sa. La categoria „Bazaconii” intră mesaju’ lu’ Prigoană, dar nu singur, ci cu pliciul la pachet.
La categoria „Pârlit, dar bogat” intră sloganul lui Mugur Mihăescu (Garcea): „Nu am mici, bere, partid, am doar bun simţ”. La categoria „Clorofila multă, sărăcia omului” avem mesajul candidatului USL pentru primăria Botoşaniului: „E timpul pentru schimbare, prea multe panseluţe, prea puţine locuri de muncă.”
Din categoria „Mitică la brutărie” extragem câştigătorul: „Banii înapoi şi hoţii la puşcărie!” (candidat al PP–DD). La secţiunea „ironic şi şugubăţ” vedeta este Radu Mazăre: „Am grijă de tine”. Categoria „Vino la vot că îţi arăt eu unde pui ştampila” îl are protagonist pe Marian Vanghelie, cu al său „Mergem la vot ... eu nu te las la greu”.
La specia „C-aşa-mi vine căteodată/Să dau cu cutiţu-n piatră” aterizează Vadim Tudor cu mesajul radical „Mafia la puşcărie, PRM la primărie”. La categoria „SMURD”, Tudor Ciuhodaru strigă S.O.S: „Singura Opţiune Sănătoasă” (poză cu stetoscopu’).
La categoria „Aţâţătorul naturii” câştigă detaşat candidatul PP-DD, Neagu Florin Mihail, cu incantaţia: „Omul care aduce ploaia, bunăstarea şi prosperitatea în casele dumneavoastră”. Numărul categoriilor ar fi şi mai mare, dar asta ar însemna să merg în fiecare localitate (netu’ mi-a oferit cam ce citiţi acum) şi să culeg cuvintele mari şi exagerate ale fiecărui candidat.
Dacă ar fi să mă las ghidat de mintea-mi ........(<- introduci aici orice atribut negativ), aş candida la primărie cu unul din mesajele: „Votaţi, votaţi şi din barba să nu daţi”, „Ştampila de mi-o aplici, vei avea ce să mănânci”, „Ai să alegi şi ai să culegi” sau „Cu mâna dreaptă dai vot, iar cu stânga aduni rod”. Ah, încă unul (îmi vin prea multe idei): „Dai un vot, da’ stai în faţă” (manelistic vorbind :)) ).
luni, 14 mai 2012
Marketing şi suflete
Orice om şi-ar vinde sufletul. Chezăşuiesc ca aşa s-ar întâmpla în cazul oricărei persoane. Unde apare zgaiba? La preţul acestui “trade” şi la negustorul de spirite. Dacă analizezi arborele genealogic al actelor de vânzare-cumpărare a duhurilor, observăm (fără a solicita zoom-ul etic al eului) că există o asemănare izbitoare între graficul ciclului de viaţă al produselor (din marketing) şi curba descrisă de preţul/sinidisis de-a lungul umanităţii (cronometrate de mai bine de 2012 ani).
“Lansarea” a fost reprezentată de un amărât şi banal măr (Eva şi-a vândut sufletul pentru un fruct). Avansăm în timp şi ajungem la etapa de “creştere”, unde panta galopează la un unghi mare, ducând-o la statutul de abruptă, iar declanşarea acestei lupte anti-gravitaţie (pe o foaie de hârtie) a fost dată de un troc emblematic: cei 30 de arginţi primiţi de Iuda în schimbul, aţi ghicit, sufletului (a se observa justificarea materială a celei de-a 2-a etape din ciclu: măr->arginti).
“Maturitatea” cred că a fost atinsă foarte târziu (secolul XX), omenirea punându-şi pe masă spiritul uman pentru putere (?)/supremaţie (?)/prostie vanitoasă(!!!)/etc (aici “evoluţia” arată cam aşa: măr->arginţi->vieţi omeneşti; putem începe cu Războaiele Mondiale şi sfârşim cu cel mai mare genocid: Holocaustul; am pus maturitate pentru că de aici graficul nu mai poate fi într-o fază de ascensiune, viaţa unui om fiind nepreţuită, teoretic…).
Ajungem în zilele noastre (ultima etapă, “declinul”) şi constatăm că esenţa umană este terfelită, preţul pus pe aceasta scăzând drastic. De obicei, când ne referim strict la produse, în faza terminală, tot ce se mai poate face este încercarea de a mai “îndulci” curba descendentă, prelungind ciclul de viaţă al acestora cât mai mult, dar deznodământul e mereu acelaşi: produsul va fi scos din producţie, într-un final.
Trecem la oameni. Sfârşitul va fi acelaşi: vom pieri distruşi de mâna noastră. “Umanitatea cu cât avansează mai mult, cu atât este mai degradată.” – Gustave Flaubert
joi, 10 mai 2012
Deci se poate!
Am urmărit şi eu finala Europa League de aseară. De când am auzit că se va ţine la Bucureşti, prejudecata a lovit: o să fie un eveniment-fiasco ce va mai adăuga câteva lopeţi de pământ peste coşciugul deja găurit al naţiunii noastre. Dar m-am înşelat (big time).
Atmosferă extraordinară ca pe stadioanele mari din Europa (din ţări ce n-au nici groapa de mormânt săpată), organizare bună, gală de deschidere exemplară, ce mai, un meci la standarde normale (normale pentru ei, de neatins pentru noi, teoretic).
Cireaşa de pe tort nu a fost nici spectatorul ce alerga pe teren, nici vreun incendiu care s-ar fi putut declanşa, ci populara lozincă rostită cu patos de suporteri: “Mitică la puşcărie” :D Gazonul a rezistat, încăierările n-au existat, iar toată lumea s-a simţit bine şi a ajuns teafără acasă. Deci se poate şi la noi!
Dezamăgirea se va iţi foarte curând deoarece show-ul de aseară nu-l vom mai vedea în viitorul apropiat pe la noi (sau poate niciodată). Cert este că laudele venite de la ai nostri şi de la străini au fost, iar România a reprezentat pentru o noapte un loc civilizat în care se pot desfăşura competiţii de top. Not bad :)
Poate s-o face şi un circuit de Formula 1, poate poate. Numai prin exemple ca cel de aseară vom scoate capul în lume şi le vom da peste nas celor care au argumente negative la adresa noastră. Bun.
miercuri, 9 mai 2012
Opulenţa şi gândirea
M-am gândit eu mai demult să fac o postare ca cea de azi, dar fie am uitat, fie m-am prefăcut că am uitat. Azi mi-am amintit că m-am prefăcut că am uitat. Aşadar, Twitter versus Facebook în viziunea mea. In mintea-mi şi aşa agitată au loc cutremure de mare magnitudine când verific timeline-ul de pe #fb. Brain damage much? Sper că nu… :)
Incepând de la poze cu bot şi sfârşind la bust gol încordat (şi maţele şi le încordează), fieştecare individ din lumea lui Zuckeberg, ce suferă de Hi5 effect (aţi văzut, nu generalizez) lasă o dâră de melc vizibilă de la mii de wall-uri distanţă, scara Richter fiind “redesenată” pentru aşa zgâlţâieli internatutice.
Pozele de care vorbesc (epicentrele seismelor) sunt un păduche liliputan pe lângă aplicaţiile care (îmi) împânzesc timeline-urile: “Cât de alcoolist eşti?” (eu ştiu că e un motiv de mândrie ca “prietenii” tăi să vadă cât bei, virtual…), “Cu ce vedetă semeni?” (eu ştiu că bagi cu caru’ steroizi de vanitate în propriul ego…), “Ce maşină ţi se potriveşte” (eu ştiu că e mai mic efortul depus pentru a utiliza app-ul ăsta decât să te îmbraci bengos, să-ţi pui ochelarii aia de soare Gucci + gel şi să alergi după maşini TARI, parcate prin zone izolate din oraş…) şamd.
Vorbeam de cutremure şi scara Richter; hai să vorbesc şi de popularitatea (indusă) unui utilizator de Feisbuc. Numărul de comentarii/postare (eventual un citat celebru; mai pun şi eu câte-un citat câteodată, doar că nu-mi rod unghiile să văd feedback-ul), numărul de like-uri/poză sau numărul de prieteni sunt indicatori relevanţi ce îi ajută pe useri să-şi măsoare coolitatea. Până acum numai laude, nu?
Să trec la Twitter. De ce nu sunt 4 milioane de romani înregistraţi şi pe Twitter? Pentru că, evident, 9gag şi colectarea laicurilor sunt mai importante. Eu văd reţeaua de microblogging ca şi un club exclusivist (mă refer strict la România), unde dacă nu ai ceva de spus, nu ai ce căută în el. Dacă pe FB trimiţi cerere de prietenie, pe Tuităr câştigi prieteni fără să le ceri asta, bramburelile tale postate convingându-i să te urmărească. Mai fac o analogie? Mai fac.
Facebook este ca Florin Salam (folosesc oameni de pe la noi): opulenţă la superlativ, dar gândire mai subţire. Twitter este ca… (să aleg tot din muzică?) Oreste, frate! Am găsit. Inteligenţă la superlativ, opulenţă nema. In concluzie, Mark câştigă!!! (hehe, la abundenţă :) )
