Voma lumii şi terciul de barabule

Sursa foto

L-am neglijat, este? La blog mă refer. Oricum nu am nicio idee despre ce urmează să scriu. Aşadar, să purcedem. Cel mai mare handicap al omenirii e caracterul famelic al autodistrugerii, şi nu autodistrugerea-n sine. Umanitatea e asemeni unei filoxere, dar din acelea avide după putere, după puterea de a distruge cât mai multe rădăcini şi frunze, până când nu mai ai din ce face vin.

Aş aduce-n discuţie şi câteva versete din Biblie care atestă ce spun şi, mai ales, ce vedem, dar, din cecitate religioasă voită (dacă-mi permiteţi), nu voi apela acum la cele sfinte. De la Iuda-ncoace, venalitatea e o trăsătură de caracter aproape egal dispersată în perioadele istorice, iar litaniile celor oneşti sunt găleţi (la 10 litri) de apă aruncate-n disperare pe nisipurile deşerturilor.

Aş fi nebun să afirm că Einstein, Oppenheimer sau Fermi au amplificat fisiunea şi fuziunea omului, generic vorbind. Războaiele, cruciadele, inchiziţia şi lagărele naziste, comuniste, anglo-franco-americano-carcinoide (!), defrişările, braconajul, urbanizarea... Am obosit. Toate cele enumerate şi alte mii de astfel de „acţiuni benevole” dau de mâncare cu polonicul autodistrugerii. Filmele SF, a căror acţiune e plasată în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat, arată mereu o planetă stearpă, oameni degradaţi, oraşe în ruină. Aştia de le fac ştiu foarte bine că „SF stands for future reality”, ca s-o spun aşa. Dezvoltare durabilă pe dracu’!

Când unui bebe îi dai cartofi pisaţi până când crezi tu (ca părinte) că s-a săturat, cel mic vomită, asta pentru că el nu leagă două cuvinte, deci nu-şi poate exprima pe-nţelesul adultului saţietatea. Lumea noastră e bebeluşul. Cartofii pisaţi îs banii. De fapt, terciul de barabule e conglomeratul acţiunilor şi măsurilor financiare, psihologice, economice, sociale, politice, religioase (bagă, bagă) ce îndeasă gura maselor întru obţinerea banilor. Cine e părintele? Hehe... Wall Street-ul, masoneria, corporaţiile ce-ar putea cumpăra toată Africa, Scaraoschi, ăla, aia, ăia.

Voma lumii va fi funestă. Toată regurgitarea Pământului va scoate bancnote pe jumătate digerate, radiaţii ionizante, sânge sintetizat, ură, morţi, vii, teism, păgânism, macete, pietre, 9mm şi chiar pe Iehova, Dumnezeu, Allah, Buddha... Am obosit.

De ce am scris asta acum? Nu ştiu. Aş fi scris-o vreodată? Ştiu: da. Lumea nu ştie să danseze, dar are săbii. Confucius a spus asta; are dreptate: „Never give a sword to a man who can’t dance.”

Mai mult »

Tu şi ei

O ştii p-aia cu „Atunci când o superi pe iubita ta, altu’ o face să zâmbească etc...”? Hai să-ţi prezint eu ceva de peste 50 de grade (concentraţie alcool). Au fost alegeri parlamentare, s-a votat, USL a câştigat, ARD a câştigat, PPDD a câştigat, UDMR a câştigat. Noi ce-am câştigat?


1. Când tu ai mers la vot cu cilindrul revolverului plin de praf de speranţă, ei divizau furtul aproape frăţeşte.

2. Când tu ai fost mulţumit de rezultatele alegerilor, ei au anunţat că vor mări taxele şi impozitele.

3. Când România a lăcrimat de bucurie, ei au rânjit şi au promis că salariile nu vor creşte.

4. Când tu te zbăteai să extragi ultima picătură de sevă monetară pentru a-ţi plăti rata la bancă, ei erau protagoniştii unui jaf de zeci de milioane de euro.

5. Când ATM-ul expira aer comprimat, contul lor inspira mangoţi.

6. Când 500 şi ceva de oameni decid pentru noi, milioane istovesc pentru ei.

7. Când tu te rogi să primeşti aprobarea la programul „Prima Casă” şi nu primeşti decât un răspuns negativ, ei îşi mai adjudecă un apartament pe la Mamaia.

8. Când bâtrânii şi copiii rămân prizonierii zăpezii, ei administrează conturilor lor antivomitive fără prescripţie medicală, căci preţul deszăpezirii/km este prea mare pentru stomacul contractat al băncii.

9. Când îi cumperi copilului tău o crenguţă, deoarece bani de-un brad nu ai, ei schiază semeţi prin pădurile staţiunilor de renume din ţară/străinătate.

10. Când tu îţi ştrangulezi orice formă de mânie, ei îşi violează bunul simţ şi nu primesc pedeapsa cu închisolarea, ci... aplauze.

Sursa foto

Mai mult »

Întrebări lugubre

Sursa foto

Una scurtă de luni.

1. Care sunt şansele ca un amărât ce se trezeşte peste noapte cu o sumă mare de bani în cont (mă gândesc la 7 cifre... în euro), să devină din nou pârlit în foarte scurt timp?

2. De ce Felix Baumgartner nu a strigat „Geronimooooo” (ca-n „Johnny English”) când a sărit de la 39000 de metri?

3. Dacă tot am văzut stenogramele lui Blejnar, „naşul din sufletul nostru” chiar a cununat/botezat pe cineva?

4. „Am stat în comă timp de un an. După 367 de zile în beznă, la radioul din camera de spital s-a difuzat o piesă de-a lui Justin Bieber. Minunea s-a produs: m-am trezit! Să sting tranzistorul...” Are JB puteri supranaturale?

5. Există tipologii în lumea oamenilor: rechini, delfini, reptile (!), lei... Ce lighioană s-ar potrivi neamului românesc?

Mai mult »

Oltchim n-a fost DDizat

Sursa foto

Privatizarea Oltchimului a reprezentat începutul telenovelei în care domnul DD va fi Jose Armando-ul poporului! Circ ce s-a lăsat cu saci de bani, mahalagism politic şi cu un deznodământ ce-i valabil numai în reperele legalităţii.

Deznodământul acesta e de fapt intriga: „Elodia – fantoma în carne şi oase” va fi un „Sunset Beach” (ştiţi serialul ăla? :) ) pe lângă „Ciocoii vechi şi DD” („Tânăr şi neliniştit” – veşnicul serial american).

Ni s-a demomonstrat încă o dată că România este ţara tuturor posibilităţilor (nu Statele Unite ale Americii). Aici, la noi, banii din pomană nu-s primiţi (1), iar licitaţiile sunt câştigate de oameni care mint frumos (2). Chiar nu cred că Dan Diaconescu ar fi avut banii (nu ăia din pungi, ci ăia 45 de milioane de euro) necesari achiziţionării pachetului majoritar de acţiuni, dar nu ştiu cum a reuşit să ajungă până aici.

De fapt, ştiu: prin minciună. Dar cum a luat aceasta haine de adevăr? Pot să particip şi eu la licitaţii ale statului (am 100 de milioane de euro, în lingouri de praf)? Un lucru-i cert: DD şi OTV vor avea materii prime jurnalistice pentru a elabora un scenariu pentru noul serial.

Un alt lucru-i incert: viitorul Oltchim şi al miilor de angajaţi. Capete trebuie să cadă, fie că va fi salvat combinatul sau nu. Aştept cu nerăbdare licitaţia următoare, cea în care Gigi Becali va ieşi învingător!!! Cum am scris şi pe Twitter, patronul Stelei va fi mai cizelat: aduce banii în serviete, nu saci menajeri :)

Mai mult »

Inspiraţia

Sursa foto

Inspiraţia – acea boabă de imaginaţie spontană pe care o vrem cu toţii în buzunoarele noastre. E mai mult o chestie extrinsecă decât intrinsecă, atunci când vine vorba de semănarea unei idei în minţile noastre.

Mediul extern este, în cele mai multe cazuri, factorul stimulator. Poţi să fii inspirat de un pom, persoană, vreme... Dacă nu ai reflecţie, sfatul meu este să schimbi ceva la environment-ul (pfoaai, ce cuvânt! :) ) de moment. La mine, pornirea imaginativă îşi colectează seva din România, România cea agitată, pârlită, plină de oameni săraci, bogaţi, parveniţi...

Nu am nevoie de natură (deocamdată), sesiuni de yoga (niciodată) sau alte surse mult mai neortodoxe. E suficient să-mi arunc privirea (cea periferică e de ajuns) spre ţara asta şi, instantaneu, am ţâşpe mii de subiecte de dezbătut, descusut, cârpit. În ultima vreme şi climatul din reţelele sociale îmi oferă destul material de disecţie onlainistică.

Nu spuneţi că n-aveţi inspiraţie. Spuneţi că nu vă aflaţi unde trebuie  Sau că nu vedeţi ce trebuie, sau că nu citiţi ce trebuie. Încă ceva! Alcoolul inspiră! Eu am ditamai train of thoughts-ul (iar apelez la americanisme)când beau bere (off the record: şi flirtul e mai eficient; nu cred că numai mie mi se întâmplă asta :D)

Entuziasm în gândire e mereu, doar că tre’ să-l culegi de unde trebuie. Eu doar ce am avut ideea să scriu despre asta: am fost inspirat să scriu despre inspiraţie. Ah, uitam! O bună sursă e reprezentată (în particular) de scena politică românească. Se pot face blockbustere şi best sellere din bogăţia acestui mediu ostil :)

Mai mult »

Inspiraţia

Inspiraţia – acea boabă de imaginaţie spontană pe care o vrem cu toţii în buzunoarele noastre. E mai mult o chestie extrinsecă decât intrinsecă, atunci când vine vorba de semănarea unei idei în minţile noastre. Mediul extern este, în cele mai multe cazuri, factorul stimulator.

Poţi să fii inspirat de un pom, persoană, vreme... Dacă nu ai reflecţie, sfatul meu este să schimbi ceva la environment-ul (pfoaai, ce cuvânt! :) ) de moment. La mine, pornirea imaginativă îşi colectează seva din România, România cea agitată, pârlită, plină de oameni săraci, bogaţi, parveniţi... Nu am nevoie de natură (deocamdată), sesiuni de yoga (niciodată) sau alte surse mult mai neortodoxe.

E suficient să-mi arunc privirea (cea periferică e de ajuns) spre ţara asta şi, instantaneu, am ţâşpe mii de subiecte de dezbătut, descusut, cârpit. În ultima vreme şi climatul din reţelele sociale îmi oferă destul material de disecţie onlainistică. Nu spuneţi că n-aveţi inspiraţie. Spuneţi că nu vă aflaţi unde trebuie :) Sau că nu vedeţi ce trebuie, sau că nu citiţi ce trebuie.

Încă ceva! Alcoolul inspiră! Eu am ditamai train of thoughts-ul (iar apelez la americanisme)când beau bere (off the record: şi flirtul e mai eficient; nu cred că numai mie mi se întâmplă asta :D) Entuziasm în gândire e mereu, doar că tre’ să-l culegi de unde trebuie.

Eu doar ce am avut ideea să scriu despre asta: am fost inspirat să scriu despre inspiraţie. Ah, uitam! O bună sursă e reprezentată (în particular) de scena politică românească. Se pot face blockbustere şi best sellere din bogăţia acestui mediu ostil :)

Mai mult »

Gura bate curul

Sursa foto

Şi totuşi, supoziţia conform căreia moneda Euro va atinge pragul de 5 lei nu mai pare aşa irealizabilă. De ce-i determinată ascensiunea agresivă a cursului valutar? Simplu. Debandada din politica românească e trăgaciul ce aprinde praful de puşcă.

L-am citat pe Mugur Isărescu pe Twitter, îl citez şi aici; a caracterizat climatul pdlisto-uslisto-pontic prin intermediul următoarei propoziţii: „Gura bate curul”. Cum fundul stă pe o saltea plină cu valută, în urma chelfănelii, aceasta din urmă s-a rupt şi a început să supureze, fără drenaj (în loc de fulgi au curs bani... euro).

Tot bo$$-ul de la BNR spunea ca, dată fiind situaţia tensionată din România, cursul Euro e chiar stabil. Mai schimbă câţiva miniştri în decurs de câteva ore, mai aruncă 2/3 declaraţii-dezastru, mai ameninţă cu paru’ (brutăria şi alte medii „prietenoase”) şi să vezi tu dacă va rămâne inflaţia la 3,5 până la sfârşitul anului (dacă se va vrea ca moneda europeană să aibă zăbală-ntre incisivi, să vezi atunci inflaţii de monedă în ţara lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu şi Ceauşescu; scuze de alăturare :)) ).

Bani pompaţi pe piaţă, fără acoperire. Un fel de Nicki Minaj (dacă ştiţi la ce mă refer). Este ca şi când un luptător de sumo este scutit (prin definiţie) de vibraţiile unui gong ce l-ar ţine în mâini (lovit de un baros mânuit de un copchil de 14 ani). Sumo e România, copilul e mâna de oameni politici. Did you get it?

Mai mult »

Daţi cu pietre în cine trebuie

Sursa foto

Puţin şi despre referendumul din 29 iulie. Este democratic să-ţi exprimi opinia prin vot. Este democratic (Demos, cratos, da? Puterea poporului.) să îţi alegi conducătorul ţării („conducător” este împropriu spus, deoarece, pe hârtie, preşedintele este subordonat electoratului şi nu invers).

Este democratic să nu te prezinţi la vot (libera exprimare şi dreptul la propriile decizii îţi apartin; absentarea e o opţiune). Este democratic să ieşi în stradă, într-un cadru organizat şi să răcneşti pentru doleanţele tale (unii răcnesc, alţii plătesc, alţii încasează).

Este democratic să urăşti (dreptul la ură nu tre’ să atragă antipatii...). Este la fel de democratic să simpatizezi politicieni, partide, alianţe politice, cârdăşii, beţivi, comandanţi, colonei.

Oameni buni (iar citez din „you know who”; hint: „mi-ai stricat chiuveta”), unde-i problema? Mergeţi la vot! Nu mergeţi la vot! Votaţi DA! Votaţi NU! Dar rezumaţi-vă doar la atât. Nu tre’ să daţi cu pietre unii în ceilalţi, doar datorită unor afinităţi politice. Daţi „cu pietre” în ei (cei responsabili pentru ce se-ntâmplă acum în România).

Sunteţi civilizaţi? Nu „aruncaţi cu pietre”, înjuraţi-i (ca-n citatul celebru: „Cine a ales să nu arunce cu pietre şi a optat pentru înjurături, poate fi considerat inventatorul civilizaţiei”). Importantă e ţinta, da?

Mai mult »

Sunt un pesimist

Sursa foto

Sunt un pesimist convins. Interacţiunea mea cu societatea m-a călit întru stăpânirea entuziasmului şi ţinerea în hăţuri a optimismului [ba chiar i-am pus şi zăbală-n gura ce vrea mereu să schiţeze un zâmbet monalisian (permiteţi-mi licenţa „poetică”)].

Astfel, corigenţa la capitolul speranţe mă face premiant în clasa cealaltă, a realiştilor, scepticilor şi celor cu picioarele sub pământ (ating pânza freatică :) ). Când mă uit în urmă (şi nu peste umăr, ci într-un demers „full body rotation”) şi apoi în viitor, văd o negură ţinută într-un borcan de 800 de grame ce-i conservată cu migală de izul pur românesc.

Nu cred că vom ajunge să fim în rând cu lumea (bună), nu am speranţa că ţara noastră va ieşi vreodată din pânza de păianjen „defecată” de oamenii de la conducere, nu ne vom schimba mentalitatea niciodată, pneurile tot gropi vor întâmpina, politicienii vor fura în continuare, sclavii moderni (noi) vor munci pe plantaţii pentru a plăti datoriile făcute de alţii, minciuna va rămâne tot o vorbă (d-aia, iniţial, e greu de mirosit), iar parfumul pulverizat în exces într-o hazna nu va elimina mirosul neplăcut nici dacă Făt Frumos se va da de 3 ori peste cap şi se va transforma în bacterie devoratoare de... rahat.

România va dansa pe aceeaşi melodie redată de un gramofon ale cărui sunete vor fi procesate (în goarnă, înainte de-a părăsi camera de întortochere voită) în aşa manieră încât omul va avea senzaţia că-i alt ritm (20 şi ceva de ani de „loop diversificat”). Aceeaşi Mărie, aceeaşi pălărie...

Mai mult »

Bancul de weekend

Sursa foto

Un preot se despartea de parohia sa dupa multi ani de slujire. Pe langa masa de adio, s-au gandit sa-i faca si un cadou. Ca peste tot, a fost invitat si un politician sa spuna cateva cuvinte si sa-i inmaneze cadoul.

Dar, ca toti politicienii, a intarziat si atunci parintele s-a gandit sa umple timpul cu un discurs.
- Prima mea impresie despre parohia aceasta mi-am facut-o cu ocazia primei spovedanii. M-am gandit ca am fost trimis intr-un loc teribil deoarece primul care s-a spovedit mi-a marturisit ca furase un televizor, ca le-a furat banii parintilor, ca a mai furat si la locul de munca, pe langa faptul ca avea o aventura sexuala cu sotia sefului. In unele ocazii facea trafic si vanzare de droguri. Si la urma a zis ca i-a transmis o boala venerica sorei sale.

Am ramas inmarmurit... stupefiat... si foarte speriat! Dar dupa aceea am cunoscut lume care nu semana deloc cu acest individ. Mai mult, pot sa spun ca a fost o parohie de oameni responsabili, cu valori morale, credinciosi, si ca am trait aici ani minunati!
In acest moment soseste politicianul, asa ca l-au chemat repede sa ia cuvantul.

Dupa ce s-a scuzat pentru intarziere a inceput astfel:
- Niciodata n-am sa uit cand a venit parintele in parohie... De fapt, am avut onoarea sa fiu primul care s-a spovedit la el...

Mai mult »

Suspendarea lui Băsescu - reflecţie

Sursa foto

Puţin despre suspendarea lui Băsescu. Cum am mai spus, eu ţin cu cine fură mai puţin (toţi fură, să vă fie clar). Era invitabil acest demers iniţiat de USL. Nici nu mă bucur, nici nu-s întristat.

Era nevoie de o schimbare, iar ea a survenit prematur (pentru Băsescu, nu pentru noi). Nu-i bai. Ceea ce mă interesează este viitorul, deci, ce se va întâmpla de acum încolo. Victor Ponta şi Crin Antonescu au promis multe (proiectele lor sunt bune, pe hârtie), dar îmi doresc să se treacă la fapte. Deocamdată nu am nimic de obiectat la adresa nimănui.

Poate că va fi mai bine, poate va fi şi mai rău. Time will tell. Esenţial este faptul că un pas important a fost făcut: pâcla groasă a „hegemoniei” PDL a fost tăiată cu un cuţit bine ascuţit, iar acum e din nou senin afară... Cât ne vom bucura de cer fără nori, depinde în mare parte de măsurile pe care le va lua noua conducere.

Nu am afinităţi politice, am doar un dezgust pentru clasa politică românească, în general. Sper că pe viitor îmi voi schimba părerea. Chiar sper! Ah, pe la brutărie ar trebui să mai treacă şi alţii. Năstase-i singurel... Poate se trece la treabă. Justiţia scârţâie...

Mai mult »

"Inteligenţi, da' n-au capul mare" - BAC 2012

Sursa foto

Bineînţeles că voi începe săptămâna cu câteva cuvinte despre BAC. Anul trecut am crezut că învăţământul românesc trece printr-o criză temporară, iar elevii au „un lapsus”. Anu’ ăsta mi s-a confirmat că n-aveam dreptate. A fost un „dezastru” (citez din titlurile jurnalelor de ştiri).

Păcat ca nu s-au publicat perlele de la matematică (şi acolo sunt, chiar mai mari), dar am rămas plăcut impresionat (în spiritul umorului) de ce au scris copchiii patriei la proba de limba si literatura română. Vina e împărţită.

Voi diviza 100%-ul de culpă astfel: 70% - Ministerul Educaţiei, Tineretului, Cercetării şi Sportului (reforme peste reforme, 17 mii de modificări în perioade mai mici de un an, salarii mizere pentru cadrele didactice...), 20 % - cadrele didactice (sunt mulţi profesori care n-au ce căuta într-o sală de clasă, al căror rezultat de la examenul de titularizare lasă de dorit; lipsa de interes a acestora, generată de remunerarea de tot râsul, se reflectă în rezultatele elevilor obţinute la bacalaureat), 10% - elevii (soarta proprie e în mâinile lor, dar conştientizarea acestui aspect e slabă; distracţia e mai importantă, banii părinţilor rezolvă multe etc).

Cum iese România din asta? Şifonată, cu zeci de mii de şomeri în devenire şi cu viitorul şubred. Dacă ne mirăm că suntem conduşi de „minţi luminate”, tre’ să aruncăm un ochi (măcar să focalizăm vederea periferică) aici, în învăţământ.

Mai mult »

10 pentru România

Sursa foto

Azi fac o sesiune de întrebări dedicată ţării noastre :) Să moară business, aşa, de ciudă!

1. Politica românească e în pom, pomul e ţara. Ţara e în aer. Politica pluteşte?

2. Cu ce extraopţiune se activează coloneii în rezervă?

3. Cine va urni o lespede peste mormântul românilor?

4. Cât de bun e Băsescu la limba engleză? (cc contul său de Twitter)

5. Cuvântul „plagiat” poate fi înregistrat la OSIM ca aparţinând statului român? :)

6. Care-i probabilitatea ca bosonii Higgs să fi rezultat în urma ciocnirii Ponta – Băsescu, iar oamenii de ştiinţă să-şi fi atribuit fără drept descoperirea (a ce vă sună)?

7. Este „rana” de la gâtu’ lui Adrian Năstase un Sfântul Graal al misterelor?

8. Sunt autostrăzile de la noi un fel de „road to nowhere” (nu pentru că nu duc nicăieri, ci nu duc...)?

9. #OarePutemNoiCaOameni să determinăm câte strofe are „Luceafărul”? =))

10. Femeile frumoase de la noi compensează urâţenia (overall) României?

PS: când vine vorba de politică, am afinitate pentru cine fură mai puţin.

Mai mult »

România - roaba plină cu balegă

A venit timpul să mai scriu ceva despre ţara noastră. Nenică, noi suntem buricu’ Pământului (la propriu) şi jegu’ de sub unghii al Globului (la figurat). Plagiat, tentativă de sinucidere, rocade la conducerile din politică, scrisori cu promisiuni de depunere a demisiei, şantaj...

Trebuie să răspund tare şi răspicat la întrebarea „Cine fură?” cu „Toţi!”. Chiar dacă obiectul furtului e o frază dintr-o carte sau banii din fondul de pensii (!), tot „infracţiune care constă în luarea unui bun din posesiunea sau deţinerea unei persoane, fără consimţămîntul acesteia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept” e.

Pleava e la noi. Aruncatul cu balegă şi îndreptarea degetului spre ăl de lângă noi e un sport extrem care din România s-a răspândit în toată lumea (cred). De ar fi în programa Olimpiadei, aur am lua (ş-apoi l-am da, asemeni doamnei Morgenstern). Suntem un excrement uscat lăsat să cadă din vârful Carpaţilor pân’ pe nisipul Mării Negre care are pretenţia să-şi depăşească propria-i condiţie.

Multă gălăgie, unde sonore „urâte” ce se izbesc de ziduri conştient construite şi al căror ricoşeu ne loveşte continuu, mizerie (rapăn ce-l îndepărtezi cu peria de sârmă) şi nimic constructiv.

Vrem şi-n căruţă şi-n teleguţă, dar ne alegem cu o roabă (ruginită, cu roata distrusă şi cu mânere roase de mâinile celor care de 20 şi ceva de ani poarta mănuşi cu asperităţi metalice). PS: nimic...

Mai mult »

Gala premiilor electorale 2012

Sursa foto

Sunt fascinat de sloganurile electorale cu care candidaţii amăgesc lumea. Cel mai des întâlnit e cel cu „mai bun” în componenţa sa. La categoria „Bazaconii” intră mesaju’ lu’ Prigoană, dar nu singur, ci cu pliciul la pachet.

La categoria „Pârlit, dar bogat” intră sloganul lui Mugur Mihăescu (Garcea): „Nu am mici, bere, partid, am doar bun simţ”. La categoria „Clorofila multă, sărăcia omului” avem mesajul candidatului USL pentru primăria Botoşaniului: „E timpul pentru schimbare, prea multe panseluţe, prea puţine locuri de muncă.”

Din categoria „Mitică la brutărie” extragem câştigătorul: „Banii înapoi şi hoţii la puşcărie!” (candidat al PP–DD). La secţiunea „ironic şi şugubăţ” vedeta este Radu Mazăre: „Am grijă de tine”. Categoria „Vino la vot că îţi arăt eu unde pui ştampila” îl are protagonist pe Marian Vanghelie, cu al său „Mergem la vot ... eu nu te las la greu”.

La specia „C-aşa-mi vine căteodată/Să dau cu cutiţu-n piatră” aterizează Vadim Tudor cu mesajul radical „Mafia la puşcărie, PRM la primărie”. La categoria „SMURD”, Tudor Ciuhodaru strigă S.O.S: „Singura Opţiune Sănătoasă” (poză cu stetoscopu’).

La categoria „Aţâţătorul naturii” câştigă detaşat candidatul PP-DD, Neagu Florin Mihail, cu incantaţia: „Omul care aduce ploaia, bunăstarea şi prosperitatea în casele dumneavoastră”. Numărul categoriilor ar fi şi mai mare, dar asta ar însemna să merg în fiecare localitate (netu’ mi-a oferit cam ce citiţi acum) şi să culeg cuvintele mari şi exagerate ale fiecărui candidat.

Dacă ar fi să mă las ghidat de mintea-mi ........(<- introduci aici orice atribut negativ), aş candida la primărie cu unul din mesajele: „Votaţi, votaţi şi din barba să nu daţi”, „Ştampila de mi-o aplici, vei avea ce să mănânci”, „Ai să alegi şi ai să culegi” sau „Cu mâna dreaptă dai vot, iar cu stânga aduni rod”. Ah, încă unul (îmi vin prea multe idei): „Dai un vot, da’ stai în faţă” (manelistic vorbind :)) ).

Mai mult »

Ep. 1 - Lăcomia

Sursa foto

Săptămâna asta o să fac un serial ce va cuprinde 5 episoade. Fiecare episod constă într-un articol despre o „calitate” umană. M-am inspirat din filmul „7even” (1995) şi mi se pare o idee bună să scriu câteva rânduri despre 5 dintre cele 7 „păcate”.

Voi începe cu LĂCOMIA. Omul, din cele mai vechi timpuri şi până-n prezent, nu s-a mulţumit cu ce are. În goana după mai mult (bani, averi, furt, putere), el a călcat pe cadavre (la propriu: Hitler; la figurat: clasa politică românească, de ce nu?), a smotocit avid propriile principii („fii cinstit”-ul de la şcoala duminicală, demult a fost uitat), a ucis, a trădat, a jubilat prin ipocrizie, a minţit, a dat, a luat...

What’s the outcome of pure greed? Unde vezi un fiasco gigantic, combustibilul şi detonatorul eşecului au un numitor comun: avariţia. Fie că e vorba de companii, ţări (Grecia e un exemplu bun, politicienii hrănindu-şi buzunarele peste capacitatea suportată de acestea) sau oameni, jinduirea nelimitată duce la ruinare.

Am vorbit numai de situaţii ce ţin de moralitate (mai mult sau mai puţin). Lăcomia e identificabilă şi în alte cazuri: bagi în tine ca spartu’ – te-ngraşi, bei (alcool) peste măsură - te-mbeţi, te simţi rău şi poate şi mori... Un lucru rămâne învederat: we want more.

Mai mult »

Labium servitium

E vineri, începe weekend-ul şi oamenii nu prea mai au voinţa să acceseze articole ce au legătură cu politica. Dar o să scriu două rânduri despre asta. Domnul prim-ministru desemnat, Victor Ponta, înainte de trecerea moţiunii de cenzură, scotea foc pe nări şi încerca să pârjolească guvernarea lui MRU (foarte bine, în opinia mea). Promitea multe.

Mai mult »

Moţiunea de cenzură - Helm's Deep

Sursa foto

Ce-a fost azi la Palatul Parlamentului? Bătaie cruntă între politicieni, da’ cu mănuşi de catifea (zgârieturile, vânătăile, hematoamele şi contuziile sunt încasate de… suflet :)) ). Păcat că Yoda nu a prins de la început dezbaterea, căci a lui sabie de-un verde-brotăcel ar fi rămas fără acid de baterie într-însa (mă mulţumesc cu băţul ciuntit al Zolei, din Conan Distrugătorul).

MRU şi-a “educat” nistagmusul vertical şi şi-a canalizat energia în mâini şi picioare: mingea zburândă a lui Sergio Ramos a fost “şutată” de Răzvan Barbarul în direcţia lui Antonescu Cel Viteaz (titulatura eroică i se trage din câştigarea luptei cu Moş Ene), iar cel din urmă a încasat-o-n plin, fiind distras de urdorile de la ochii-i făr’ de conjunctivită.

Mănuşa stângă a lui Lucian Bute a îmbrăcat pumnul drept cel firav al lui Voinescu Inimă de Leu (luptele purtate în savane nu i-au dăunat decât… părului :) ), iar PDL-istul (Pui De Leu – you got it? :) ) a-ncercat varianta “lovitura din fundul grădinii”, al cărei destinatar era Ponta Neînfricatul (alt nume măreţ, inspirat din discursul său de-acum ceva timp; hint: “domnule prim-ministru desemnat”), însă arcuirea braţului purtătorului de cuvânt a lezat Ungureanul (nu moldovanul, nu vrânceanul).

Fanu’ numărul 1unu al Chiajnei (Antonescu), ofticat de faptul că Realul a jucat semifinala în locul echipei sale favorite (“Chiacu n-ar fi ratat”, se consolă Crin) şi că a fost plesnit de mingea lovită de Ramos (traiectoria măsluită de MRU nu a fost un vis, aşa cum credea Cel Viteaz), îşi activă arsenalul.

Tunete, fulgere, puţin taekwondo (a cam încurcat mişcările în realitate, arătându-se consternat de faptul că-n somn îl bătea mereu pe Chuck Norris), dar Barbarul nu şi-a aruncat securea, ci doar s-a încruntat un pic (i s-a blocat iPad-ul egzact când păsărica era în stare de imponderabilitate în Angry Birds Space). In timp ce Neînfricatul încerca să trişeze (în culisele meciului), MRU zâmbea crispat la discursul cel lung al lui Antonescu (17 minute, şi-a bătut propriul record la up time running).

Udrea a venit să ungă rănile, dar tocurile înalte au adâncit şi mai mult plăgile (a provocat şi plânsete…). Lacrimi, angoasă, lovituri sub centură (bilele-s la vedere) şi multe săgeţi otrăvite. Cel Viteaz, văzând că Barbarul e de neclintit, a scos asul din mânecă: Biblia. Geneza şi Cuvântul au spintecat scutul aparent impenetrabil al premierului, ochelarii lui Voinescu s-au aburit de la căldura degajată, Plăcintă bursted into tears, Neinfricatul a prins curaj (ăsta numesc eu context pleonascian :)); la aşa eveniment, cuvinte noi), iar ca şi recompensă divină, Cel Viteaz a primit un gram de epinefrină.

Nu voi face update-uri acestui articol, cu toate că imprevizibilul este la pândă. Incă. Răzvan aruncă suliţa aborigenilor în Ponta. Având curaj (iar), acesta a dat cu sapa-n creştetul lui MRU, arătându-se satisfăcut de aluzia la studiile superioare (bona familiei are doar liceul făcut, cred :)) ). Grav rănit, Sever (Cotoi) a încercat să ridice zgadaroiul de sub tribună (nu i-a ieşit, normal), dar s-a rezumat la a-i oferi umărul Barbarului care şchiopăta.

Cine poate pune capăt acestui calvar veninos? Nici nu vă gândiţi la ce recomandare am. Gandalf, oameni buni (Stefan Bănică Jr sughiţă). Mai ţineţi minte când apare pe vârful dealului (la Văgăuna lui Helm, dacă nu mă înşel) cu toiagul care-i “orbeşte” pe uruk-hai? :) Doar aşa bătălia parlamentarilor va lua sfârşit (din moment ce Gandalf The Grey există doar în cartea lui Tolkien, the battle is endless). Eu ofer o batistă doamnei Plăcintă şi mă înclin (cc Andi Moisescu) în faţa unei reprezentaţii epice.

Mai mult »

1 Mai - o vacanţă "plină"

Sursa foto

1 Mai Muncitoresc s-a transformat în 2012 (şi nu numai în anu’ ăsta) în Lenevesc (ceea ce e foarte bine :) ). De fapt şi-a mai luat şi o remorcă (ziua de 30 aprilie). Oficial, campania electorală începe pe 11 mai, dar cu prilejul (formularea asta e-n sinonimie cu “fie ca” şi “cu ocazia” din felicitări) acestei mini vacanţe, candidaţilor de la locale li se oferă oportunitatea să ......eze precoce (foarte deplasată analogia :)) ).

Un mic, o bere şi un petic de iarbă verde n-a dăunat nimănui, mai ales dacă-s moca :/ De ce să voteze morţii (există precedent în România) sau de ce să li se facă vize de flotant unor nomazi, când aerul fresh de pădure/munte/mare e stimulentul perfect pentru cei ce (încă) mai respiră?!

In ceea ce priveşte Ziua Muncii, a picat ca nuca-n perete, dar acest aspect nu este un impediment în calea distracţiei. La ce să mă aştept? Bătăi, ambuteiaje, accidente, gunoaie (multe), dar şi voie bună (este?). Mai am câteva remarci de făcut. Dacă te afli la firul ierbii, nimeni nu te va condamna că micţionezi în văzul tuturor (relativ vorbind, în general, absolut vorbind, în particular; am văzut oameni exhibiţionişti şi dezinhibaţi de alcool care-şi relaxau vezica oriunde, numa’ lume să fie).

Alt capitol: telefoanele pierdute. Ferice de cel ce va avea o abordare agresivă asupra naturii (urcuşuri, cocoţări, coborâri abrupte), căci al lui device amintire-i va fi (şi Doamne fereşte, se va alege şi cu oase rupte). Gagici (luaţi sensul unisex al cuvântului) vor fi. Acum depinde de fiecare-n parte cum va fructifica această “mană cerească”.

Prefă-te că ai picior de lemn (loveşte mingea în direcţii favorabile ţie :) ), fii milostiv şi ajută-ţi semenii la nevoie (în cucerirea unei stânci, la grătar, vezi tu) sau pune-te portar (=))) ) în echipa străină care e incompletă (limita e cerul… nu chiar). In încheiere, un mic sfat: ia hârtie igienică la tine; you never know :)

Mai mult »

Alegeri la calitate HD

Sursa foto

Inspirat de presupusa lege ce-ar amenda oamenii care nu merg la vot, îndrept obiectivul camerei spre o tanti (babă) de 80 şi ceva de ani (analfabetă, degetu-i stiloul ei), aproape surdă (90 de decibeli rezolvă şi problema auzului, dar la o distanţă de la care şoapta e recepţionată de oamenii sănătoşi), cu ochii împăienjeniţi de timp, care-şi asteaptă “trenul” spre nimicitatea veşnică.

Are un televizor Grundig cu care mai prinde 5-6 programe şi ale cărui difuzoare (e monofonie, are doar un difuzor cât farfurioara pe care stă ceaşca de cafea) răsună la maxim în încăperea obscură ce serveşte drept dormitor al alegătoarei “înţelepte” (e suficient cât să audă „lege”, „alegeri” şi „amendă”). Irisul şi pupila cele făr’ de strălucire şi culoare se zbat să distingă mogâldeţele “HD” din ecran, timpanul copleşit de clei abia mai zvâcneşte la o consoană/vocală ce răzbate prin ceaţa densă din urechea bătrânei, iar copchiii ce împart pliantele cu candidaţii la primăria satului vorbesc, explică, gesticulează şi mesajul lor propagandistico-electoral e decodificat eficace de mamaia.

Legea ce-i pedepseşte pe răufăcători (votanţii absenţi) intră în vigoare, iar femeia ce e la câţiva “paşi” de a îmbrăţişa secolul este nevoită să meargă în cabina de vot. Ajunsă aici (în dugheana diminutivată cu perdea bleo-jeg), alegătoarea deschide buletinul stufos de vot şi se pregăteşte să aplice ştampila…

Privim prin ochii dânsei şi vedem un chenar din hârtie lucioasă, alte chenare (mai mici) mai colorate pe fiecare pagină a flyer-ului decident (uau :)) ) ce ilustrează o faţă de om şi câteva rânduri scrise sub poză, ce par linii trase de mâna unui preşcolar. Zoom-ul bătrânei e de 0,0001 x, iar ştampila aplicată pe fiecare pagină a buletinului este în marginile acesteia (pe lângă fiecare candidat, pe tejghea… ).

Mulţumită că a dibuit cum să-şi exprime părerea de votant, baba iese din cabină şi introduce în urnă mănunchiul de foi (după 2 minute de “evitare” a fantei e ajutată de un funcţionar să ajungă la desăvârşirea alegătorului). Stie că a votat cu Găgăuţ (e foarte sigură :) ) şi are încredere că el va câştiga alegerile (opţiunile ei au anulat “pliantul” de vot din cauze… necunoscute). Si uite aşa a evitat o amendă, dar votu-i vot! :) Pam pam!

Mai mult »