Mişcarea

Sursa foto

Cât de importantă e mişcarea şi când e recomandată? Cine spune că nu face mişcare greşeste! Oricine face mişcare, este cât se poate de logic. „Discriminarea” asta gen sedentarism vs. dinamism e un mit (urban) care creează o nevoie (marketingul intervine aici) şi bagă bani în buzunarele sălilor de fitness, aerobic, forţă etc.

Frate şi soro, începând cu solicitarea braţului atunci când te speli pe dinţi (dac-o faci; dacă n-o faci, vei avea dantura lu’ Jeremy Clarkson) şi sfârşind cu ducerea berii (sucului, apei, poşircii cu alcool ş.a.m.d.) la gură, corpul are parte de acţiune.

Am mai spus-o odată şi o repet, dacă alergi după autobuz, tot jogging e, doar că scopul principal e cel de a-l prinde şi nu cel de a arde caloriile. De eşti în parc şi fugăreşti o cioară (ţi-a şutit castana din mână), tot alergare e, banda de la sală fiind mai „animată” în cazul ăsta.

Stretching-ul îl practici fără să ştii zi de zi: te întinzi după cheile scăpate sub maşină, îţi extinzi mâna temporar pentru a composta biletul în mijloacele de transport în comun (e aglomerat, altfel n-ai cum) sau te-ntinzi câns nu-s colegii de faţă...

Mişcarea e recomandată mereu, graţie naturii noastre (fiinţe vii), aceasta având loc chiar mereu! Întinzi rufele pe sârma din faţa blocului, mergi la muncă pe jos (o staţie/două nu te omoară), dai cu mopu’... Dinamica e în noi. Că difera intensitatea acesteia, e altceva, dar ea există.

Postat in: ganduri,oameni