Dezamagirile pot fi evitate

Vad, aud, simt dezamagirile multor persoane, caldaramul format din sentimentele astea putand cu usurinta sa acopere distanta Pamant - Luna si o sa inventez si o unitate de masura: o secunda - lumina, cu toate ca pana la satelitul nostru natural e un pic mai mult de 300 de milioane de metri...


Bun, sa revenim la dezamagire. Unele evenimente care declanseaza starea sunt banale, altele nu. Esenta evitarii initierii unei calatorii in propriul univers pe distante de sute/mii de secunde - lumina nu sta in contorizarea cu ajutorul abacului a lucrurilor de care te-ai mai 'lovit' si care-ti genereaza uscarea gatului ci in pregatirea mintii, in educarea ei. Du-o la sala, fa exercitii, si adauga cate un disc la greutatile ridicate gradual. In scurt timp gandirea o sa-ti fie autodidacta, invatandu-se sa nu mai aiba asteptari, iar dezamagirile nu vor mai fi suficiente nici pentru executarea unui pavaj din camera ta pana la chioscul de la coltul blocului.

Tot procesul e direct proportional: asteptari mari - dezamagiri mari; asteptari mici - dezamagiri pe masura. Insa, ca un sfat, nu aplica principiul si la tine insuti...Asteptarile de la propria persoana, ideal, ar trebui sa fie intr-o continua ascendenta. Eh, chiar daca linia din grafic e mai lina sau chiar de stagneaza, nu permite ca ea sa coboare. Teoretic, pe noi insine ne putem controla, la ceilalti telecomanda noastra nu mai functioneaza...

Postat in: asteptari,dezamagire,ganduri