Nu avem bani, dar ne dăm în bărci

Sursa foto: toptenz.net

De obicei, tânguirea mioritică "nu avem bani" încinge rândurile ziarelor, ecranele televizoarelor, fibra opitcă, undele radio şamd, mai ales în perioada sărbătorilor (nu ia foc nimic, se contrabalansează smiorcăirea, o să vedeţi cum).

Paradoxul, prin definiţie, este ceva în contradictoriu cu adevărul gol-goluţ, şi mai e şi demonstrabil (spre deosebire de axiome). Demonstraţia e simplă (sper): subiectul M1 (mincinosul) + necunoscuta B (banii, care cică nu prea sunt) = X, S, A, ML (le lăsăm deocamdată la stadiul de litere/grupuri de litere+cifre şi reprezintă consecinţa iminentă a lipsurilor subiectului generic M1). Ar părea că rezultatul operaţiei, dat fiind strigătul la unison propagat de populaţia mulţimii M (nu toţi mint....simultan) va fi unul cam ghicit de toţi: nu "este finanţe, nu este bunuri". Dar când adăugăm coeficienţii la rezultatul ecuaţiei, ia naştere paradoxul, Pinocchio se trezeşte că are o mulţime de prieteni, iar demonstraţia va arăta aşa: M + B = X5, S500, A6, ML 320, etc (spre deosebire de ecuaţiile matematice, unde soluţiile sunt finite la număr, în a noastră expunere necunoscutelele iau valori din toată mulţimea "numerelor naturale").

Omul, în general, chiar de are mult, vrea şi mai mult, dar când se preface că-i derapează roţile, al lui Carlo Collodi personaj va arăta mândru cu degetu' către a "săracului" bambuleaşcă, ce se va alege cu un nas mai mare decât al piticaniei din lemn.

"Daţi-mi şi mie un ban, ca să-mi cumpăr un Merţan." (încă unul)
P.S. Sunt şi oameni care într-adevăr nu au bani, dar postarea, dupa cum v-aţi dat seama, are "necunoscute" diferite faţă de cei care spun adevărul.

Postat in: bani,ganduri,minciuna,Pinocchio,Romania