Gerul bun şi canicula rea

Sursa foto

In lupta cu frigul câştigă totdeauna... respiraţia :) Aburii calzi scoşi pe nări (ca flăcările dragonului din abţibildele de la cingo) sau pe gură (ca hornul unei sobe dintr-un cătun unde n-a ajuns internetul) au fost singura formă de căldură pe care-am văzut-o azi.

Părul din nas a prins ţurţuri, pielea a scârţâit, mâinile s-au învineţit, picioarele-au înţepenit, dar soarele-a zâmbit (paradoxul gerului "arctic"). Ah, sufletul :) El mai este cald, indiferent de numărul gradelor ce sapă adânc sub bariera 0, ce-i şi centrala termică a oamenilor care încă protestează in vara ursului polar. Bunătatea este asociată cu căldura, răutatea cu frigul (răceala).

Cine simte frigul (peste pragul critc de exteriorizare admis de categoria "răilor") , e automat un om bun? :) Grindina sufletească (un eufemism de ianuarie gerar) e mascată de stratul gros de haine? Analog, cine resimte exagerat canicula verii, e prea rău? "Au fost văzuti oameni răi făcând lucruri bune şi oameni buni făcând lucruri rele", dar bunii şi răii se nasc aşa, dobândesc una din stările dualităţii antagonice, pot trece în tabăra cealaltă? Oamenii se schimbă?

Postat in: 2012,ganduri,ger,iarna,oameni,Romania