iPhone-ul şi pâinea, antiteză cu tâlc

Circulă zilele astea pe feisbuc câteva poze ce ne arată bătrânei trişti (plâng), cu o pâine/două în mână, sub ele fiind capture-ul "Unii plâng că n-au iPhone, alţii plâng că n-au ce mânca". Recunosc, la braţetă cu alte mii care au comentat/dat laic/şeruit, m-a mişcat.

Cine-i vinovat pentru situaţia aceasta (asta mă întreb şi eu când mă gândesc la continentul african, unde mamele îşi hrănesc copiii cu un castron de firimituri)? În fiecare ţară din lumea asta există oameni cu obrajii încinşi de la lacrimile uscate, vărsate la fiecare oră din zi şi din noapte, pe stomacu' gol.

Viaţa-i nedreaptă (mă întreb când văd că un copil care abia a început să spună "mama" e diagnosticat cu o boală rară, poate incurabilă, iar de-i vindecabilă, costă... mult)? Da, este.

Sărăcia şi bogăţia sunt obiective/limitele lor sunt în unanimitate acceptate (ridic un semn de întrebare când Copos spune că-i sărac, iar un bărbat cu doi copii, soţie, care stă cu chirie, spune că e bogat şi se simte împlinit)? Nu, sunt subiective, avariţia şi insatisfacţia umflând balonul cu un compresor ce n-are limită la atmosferele pompate.

Ce-i de făcut (îmi interoghez judecata, când tristeţea izvorâtă din vizualizarea unor astfel de fotografii îmi bate c-o lanternă în ochii raţiunii, dar nu-i pot proteja, că nu mă pot folosi de mâini)?

De câte ori ne plângem, să ne gândim la cei cu adevărat nevoiaşi, care n-au un acoperiş deasupra capului (locuinţă), care să-i adăpostească în timp ce ar citi aceste rânduri (acces la internet, pc/tableta/laptop/alt device), la umbra unui bec (energie electrică), îmbrăţişati de razele soarelui (căldură), cu o cană de ciocolată caldă într-o mână şi cu farfurioara de prăjituri pe masă (pâinea mult râvnită de sărmani, o uiţi). Când ai de unde, dăruieşte, când poţi, ajută, dar nu te da mare. Mulţumeşte-te cu ce ai. Stop whining.

Postat in: bani,bogatie,iPhone,Romania,saracie,trist